680 matches
-
floarea florilor”. Eminescu se adresa iubitei cu apelative ca: „Scumpa mea amică, Dulcea mea doamnă, Măi Îngerașule, Dulce și dragă Cuta, Draga mea copilă, Stimabilă doamnă și respectată mea amică, Doamna mea, Dulcea mea Veronică, Dragă, dulcea și Îngerească mea Cuta, Momoți dragă, Draga mea Veronicuța, Draga mea Nicuța, Măi Momoțelule, Dragă și mititica mea Moți, Fetițule dragă, Dragul meu bobocel moțat, Măi ramură de liliac”. Veronica Îi răspundea: „Mițule iubit și al meu scump și drăgălaș, Mițule, Băiet iubit și
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
-așa, grăbit, pe lîngă spectatori, în cerc mărit, fierbinte dansul ei rotund, cu larmă. Și brusc e numai flacără, arzînd. Ea cu privirea mușcă-n păr, flămînd, și rochia și-o-ntoarce-ntr-un ocol cu iscusință, prin acest pîrjol, din care, goale, brațele cutează și, zornăind, se-ntind, ca șerpii-n groază. Și-atunci: de parcă-ar vrea întruna foc, îl prinde și-l azvîrle la un loc, c-un gest, poruncitoare și semeață. Privește-apoi: aprins îi stă în față și nu se lasă,-acolo
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
dacă stau să mă gândesc mai bine tot el a scris în seara următoare și aceste versuri încât nu m-am mai mirat că marele editor m-a refuzat bine i-a făcut Post scriptum mai rămâne o întrebare abia cutez s-o pun pe cine or să-l înmormânteze fără nici o pompă atunci când se va crede că eu am murit nu cumva o să fim doi acolo jos și o să ne distrăm în sfârșit de minune povestindu-ne viața în cele
substituirea sau pe cine rad eu dimineața și cine mă rade by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/5479_a_6804]
-
în abstract. Micile interstiții dintre cele două stări categoriale îngăduie poeziei a-și strecura fecunda aproximație nu fără o nuanță sanctificatoare: "Oră a scrîșnetului, - se taie/ spațiu din jurul meu. Sclipesc/ orbitoare lamele, hîrșîie/ triunghiuri de gheață, fierăstraiele. Nici nu mai cutează/ să țîșnească, să se prelingă măcar/ sîngele speriat.// Și, de fapt,/ nici un zgomot nu-i, decît poate/ un fel de zvon abstract, ca și cum/ geometrii în frecare/ rumegușul și l-ar depune/ pe un foarte subțire timpan,/ într-un auz al
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
când, în cadrul emisiunii "Miezul problemei" de la Național Tv, a spus despre consilierul Anghelescu de la Cotroceni că are figură de contrabandist. Da, și ? De ce trebuie să vă impacientați, dom' Nistorescu ? Nu avem noi, acolo, un viteaz comandant de navă ? Ia să cuteze, numa', consilierul vreo mișcare... Păi, suntem pe vremea "}igaretei II" și următoarele ? Gata cu bâlbâiala! Că se mai întâmplă pe la Pro Tv când un reporter zice: -"Chitaristul formației Compact, Emil Laghia, a fost ucis în timpul unei cerți... Certe... Cearte... de către
Folclor și alte povestiri televizate - din pădurea românească by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11641_a_12966]
-
numai că se etalează la lumina zilei, dar își mai cer și drepturi legale. De exemplu, prostituția vrea să fie considerată o muncă ca oricare alta; homosexualii vor să aibă dreptul de căsătorie legală între ei, iar medicii și psihologii cutează să recomande masturbația ca pe un factor benefic pentru persoana umană. Totodată, unele reviste publică oferte sadice și 204 Paul Evdokimov, Taina iubirii..., p. 184. 205 Olivier Clément, op. cit., p.65 206 Ioan I. Ică jr. Și Germano Marani, Gândirea
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
destul...” Aglaja Veteranyi s-a sinucis la Zürich în noaptea de 3 spre 4 februarie 2002... probabil că-i fusese frig și apa lacului i se păruse mai rece ca oricînd. Au trecut doi ani de atunci, timp destul ca să cutezi să scuturi umărul unui mort să se trezească puțin, pentru că mereu mai avem să le spunem ceva celor duși, mereu mai avem ceva de aflat de la ei. Iată de ce, între 2 și 8 februarie a.c., Timișoara a fost, într-un
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
lînii Din caiere de vis, fiartă pe plită. Ca la ciuperci picioru-mi este umed De dragoste înfiptă-n clisa groasă. Sînt șoldurilor tale prins în plasă Cum musca în dulceața ce mă-ncumet S-o gust chiar unde nimeni nu cutează. Dă-mi farfurii adînci, linguri de umbră, Să-ți sorb sufletu-n pripă și-ntr-o rază Să mă preling apoi, cuprins de-o bubă Ce nu se vindecă decît cu vrafuri De magazii pustii, grele de prafuri...
Temeinicia rugii mele-s sînii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9180_a_10505]
-
o sindrofie în casa mea goală de la țară? Deși dacă le voi da cheia se vor cutremura camerele din casa ca un ou roșu de lemn. Vinul roșu din pahar Vinul roșu din pahar stă pe marginea mesei și nu cutează să apropie de mine intonînd imnuri să se uite dedesubt unde prăpastia rînjește în agonie. Dar din el un ochi de sticlă naște cu trudă o noapte de sticlă cît tălpile-mi sîngerează pe podul de fier în geamurile sparte
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
în Trotuș mînjind icoanele din ferestre cu nămol c-au pierdut ei împărăția visului c-au rămas oameni de umplutură și sub frunte steaua de mult li s-a stins). Vinul roșu din pahar stă pe marginea mesei și nu cutează să mă întrebe: Inima ta mai bate? Dar creierul ce face el? Ce ocolește? Pune nerv lîngă nerv înnodînd o punte pe care dincolo să te strecoare? Vinul roșu din pahar înaintează spre mine să-i regleze energia din trup
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
ovule. Tu ești și plutești neliniștitule fiu? Am haine mici să te îmbrace dar n-am oasele tale nici umerii tăi. Am lapte pe care îl scurg pe potecile lumii. Tu ai cerul tău rotund peste care nici îngerii nu cutează să fâlfâie. D: Sunt Punctul Unic în infinit. Suspinul meu e cutremur. Mie de mine însumi mi-e teamă prin oglinzi se întrevăd fragmentele timpului fost. înainte de-a fi n-am fost niciodată. Sunt prieten cu veșnicia. Neființa voastră
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
nici lacrimă, nici zbor, ci doar pohtire În eternitate! CU BUZE DE ARGINT SĂRUT POTIRUL „Ta bouche aux lèvres d'or n'est pas en moi pour rire”... (P. Éluard) Cu buze de argint sărut potirul, În mine nimeni nu cutează râsul. Vorbele tale rămân pictate pe tavanul cerului, stalactite fumegând În noapte. În amintirea solstițiului se aud cum tresar chiparoșii. Dincolo de bolboroseala mării, un vers eșuat În această lume arsă de chin și alean... Știi ceva? e otrava din gând
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
prin faptele lor oastea egipteană cu ei vie și după trecerea prin apă. Căci cel ce s-a îmbogățit prin răpire sau nedreptate, ori a câștigat vreun pământ oarecare prin jurământ mincinos, sau trăiește cu vreo femeie în preacurvie, sau cutează să facă orice altceva din cele ce le făcea înainte de botez, socotește că s-a eliberat din robia păcatelor, rămânând totuși în desfătarea de obișnuințele sale cele rele și după baia botezului, nevăzându-se pe sine spus răilor stăpâni. Un
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
nu-și producea efectul asupra lui. Dar, odată ce s-a supus amăgirii, a predat stăpânirea amăgitorului. Din această pricină vrăjitorii și descântătorii se vădesc cu îngăduința lui Dumnezeu, printr-o lucrare potrivnică, făcători de lucruri minunate. Ei stăpânesc otrăvurile și cutează împotriva focului și apelor, cum arată cei din jurul lui Iani și Iamvri, ce s-au împotrivit lui Moisi, și Simion, ce s-a împotrivit corifeului Petru<footnote Sf. Simeon Metafrastul, Parafrază în 150 de capete, cap. 35, în Filocalia..., vol
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
eu tot în centru sunt și plin de-auzuri. Chiar dacă știu că nu mai e, de-un timp, poetically correct muzici s-auzi, pe-nchipuite circumferințe roșii, trecând tot mai departe prin fii și fiice, eu, cu urechile mele-nvechite, cutez , totuși, să spun că le-ascult. Ca pe-o tot mai calmă ninsoare, ca pe o prelungire de foșnete către verile viitorului - vor fi puțin și ale mele - careva dintre ei va simți, poate, adiindu-i în sângele orb, un
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
doua oară Cu nori de praf Cu nori de praf deprins, și nu de foc Du-ți turmele pe șesuri și veghează Când crucea zilei suie în amiază Și umbra-i foarte rară ori deloc Se sparie gândul însă mai cutează Profeții din pustiu când îi invoc Și caut semnul Lui din loc în loc Pe fața mea să simt cum se așează De unde vii și unde vrei să-ajungi Poate un nor se va alege-odată În dunga lumii foarte depărtată Ca să-ți
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
Gellu Dorian După un timp zidit ca lutul în luștri, doar cuta din cearșaf mai amintește foșnetul trupului cînd se ridica dimineața din somn ca dintr-un cavou în care înflorise și se veștejise atît de frumos - nu sunt eu acest ins trist, altcineva se așază ca mîlul peste un cîmp inundat
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
spre altă înfățișare ca iernile cînd vin să înghețe sîngele în cîini, nici celălalt de acum, un bărbat într-un pat ca-ntr-un iglu pinguinul domesticit- sar mereu peste urma lăsată de tine în pat, să nu se șteargă cuta rămasă ca o rună în cearșaf, dimineața o recitesc, seara o mîngîi cu ochii, noaptea mi-e frică să nu dispară, nici ea să nu-mi mai rămînă după tine, o moștenire ca o ființă căreia nu vreau să-i
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
Nici nu închei că vezi conturul Ferestrei care, ca un fur, Ia din pereți până rămâne Un gol de piatră împrejur. Acuma când livid te-apropii, Vrând să deschizi, zărești pe geam Cum Dumnezeu abia dă-n floare Și nu cutezi să te mai miști...
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
atunci cu tinerețe Pluteam semeți, idei în zbor de vulturi beți De-a clipelor noastre fluidă frumusețe, Pictând pe aripi doar albe dimineți. Azi trupu-n care ieri amiezile-au apus Între acum și apoi se îndoaie supus. Doar gândul mai cutează la culmile semețe, În noi dorm columbi în lut de tristețe. Citește mai mult S-au mătuit de mult ferestrele știuteDin sufletul ce-și suie dorința către cerRăsună rugi prin temple vechi pierduteTălăzuind mirosuri de smirnă și mister.Cheamă Domnu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Vibrând în noi atunci cu tinerețePluteam semeți, idei în zbor de vulturi bețiDe-a clipelor noastre fluidă frumusețe,Pictând pe aripi doar albe dimineți.Azi trupu-n care ieri amiezile-au apusîntre acum și apoi se îndoaie supus.Doar gândul mai cutează la culmile semețe, În noi dorm columbi în lut de tristețe.... XXI. ACEEAȘI ZI, ACELAȘI MÂINE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016. Te intrbi ce fac? Stau în planul sferic al unui gând cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
și cristale din abundență, extravaganță, opulență - iată câteva date pentru un eventual portret-robot al vechii Opere ce uneori e luată la dans de către parteneri cam stângaci, unii chiar bădărani, în stare să o calce pe bombeurile-i fine tocmai atunci când cutează o piruetă mai zveltă și mai temerară. Trei coregrafi - Saburo Teshigawara, Abou Lagraa și Jiri Kylian - cu trei producții analoge, convertite în tot atâtea studii despre zborul ori despre rugăciunea trupului, fiecare căutând în felul său eliberarea prin formă de
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
plângând. Numai atunci bărbații Compun imnuri rotunde Să fie de folos oriunde Dacă soborul cuvintelor Mai zămislesc în tăcere. Răcoarea din vocale, albe și neumbrite, Aromitoare ca un polen, Trece pe deasupra, fâlfâind în amiază Spre nicăieri Când lumea tot mai cutează A crede că viață se arată statornică în apele vieții, Deși cu toții suntem corăbieri Doar corăbieri! Vatra Dornei, 20 iulie 1973
Poezii. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_195]
-
ca și acum) pretenția unora de a socoti la fel de oribile Holocaustul și Gulagul. Dar folosea următorii termeni: "amalgamul hidos făcut azi între Shoah și durerea românească din vremea celor patru decenii de impostură." Amalgamul hidos ar fi opera celor care cutează să alăture comunismul de fascism. Așadar, dacă victimele Holocaustului se pot plînge de crime, victimele comunismului românesc ar trebui să aibă calmul de a recunoaște că regimul cu pricina a însemnat doar o impostură dureroasă. Atît și nimic mai mult
Precizări necesare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17205_a_18530]
-
fulgerând, de multe ori, aforistic: "Suntem mereu înclinați a pierde din vedere că terorizații, cu vremea, ajung mai răi, măi netrebnici, măi inventivi în abjecție decât teroriștii. Ei dau mai mult decat li se cere, mai mult chiar decât teroriștii cutează să le ceară ori și-ar închipui că pot cere. Terorizații devansează cererile cele mai îndrăznețe ale teroriștilor și-i incită a fi mai răi decât sunt"; Răspunde Musil; ideile trăiesc atâta vreme cât se crede în ele, câtă vreme se bucură
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]