149 matches
-
există decît pentru cei al căror "teren premorbid" a fost pregătit cu multă vreme înainte, cu observația că, în acest caz, terenul premorbid nu are semnificația unei patologii psihice, ci a unui patos ivit la capătul unei premergătoare răsuciri sufletești. Cutremurarea nu cade din cer, ci vine dinlăuntru. Ea se petrece brusc doar cînd e privită din afară, dar în interior ea seamănă cu o mocnire înceată culminînd într-o izbucnire bruscă. Vulcanul erupe repede după o îndelungată acumulare. Sau, în
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
aceleiași zile: „V. îi arată lui Paler cum sună un disc compact. Și pentru câteva minute, Mozart ne spală de istorie. Contrastul e atât de brusc, parcă am fi curățați de mâzgă - încât exalt și mă întreb - nu departe de cutremurare - cum ar fi arătat existența noastră numai în muzică, în cărți, în artă și literatură, fără acest angajament care a supt tot restul”. În concluzie: „rezultatul e cum nu se poate mai tardiv, viața a trecut.” Dar oare istoria se
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
flautele, iar mierea Se revarsă în mine postumă. Aceste locuri purtate de îngeri }i le prezint ca reazim. Ia-le pentru ziua de azi, Nu le uita în cea de mâine. Membrele ce se umflă de sânge părăsit Au gândirea cutremurării, Mângâind în Dumnezeu gleznele tale. Totul e divina cerere De a fi aceeași naștere, aceeași dispariție. Cu brațe legate mă apropii de tine, Cu membre ce se umflă de sânge părăsit. Tu știi să dai viață ca în mit Cărnii
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
sine însuși urlă un câine în timp ce urlu către infinit. Poate că așteptarea posedă un ideal Altfel decât uman, Și atunci îi pot da porunca De a mă învia. De m-ar face nu carne și nimic, De m-ar face cutremurare și revelație. * Acum toate lucrările pământului m-au spulberat. Aud numai pe jumătate, Văd numai pe jumătate, Pâinea zilnică e cu mucegai, Merg șovăind către nimeni Și hârâie prin gâtlejul meu respirația Celui din urmă timp. Stau cu mine însumi
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
-li-se prin costume. 12 aprilie. la exact un an de cînd am început să-l observ, pot mărturisi că n-are nimic din ceea ce l-ar putea compromite în fața celorlalți. o mîncare adecvată și din cînd în cînd o cutremurare atroce mă fac să cred că l-ar putea însănătoși. 18 aprilie. se joacă în curte. regresează. uneori se umflă și varsă, alteori spune vrute și nevrute. dar încă nu cred că e un caz. oricum, pentru lumea din afară el nu
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
finitul și efemerul, nostalgia infinitului și a eternității; de a încerca toate experiențele și a cunoaște toate căderile, pentru a putea dobăndi coincidența cu Absolutul, reintegrarea și regenerarea lui " (13 ianuarie 1945). La bombardamentul atomic al Hiroșimei, Eliade are o cutremurare de oroare " mai ales că fusese întreprins de americanii pe care-i detesta, din cauză că abandonaseră România trupelor lui Stalin; filozoful are însă prilejul să scrie o extraordinară pagină de anticipație, care anunță realitățile de la sfărșitul secolului XX, realități pe care
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
din dedepartele ce mă adună și mă desparte la răscrucea croită de golul amețitor dintre cuvinte aripa-i stângă în tăișuri de scrum despică zariștea pierdută cu lumina-i amăgitoare aducerea aminte pâlpâie ascunsă dincolo de auzire și văz Semnele ascunse cutremurările nopții de ochii bufniței pătrunse până dincolo de adâncul adâncurilor nu-i nici o adiere să arate steaua sortită stingerii din urmă pe acest tărâm printre rătăcirile vremii vântoasa necunoscută își bate semnele ascunse stelele ard în cercuri fugoase de jar
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
oglinzi în care să se zărească viața lui virtuală! Nu am nimic cu Geo Bogza, nu am nimic cu Fănuș Neagu, sînt perfect în afara scandalului dintre ei. Dar de ce, de o bună bucată de vreme, mă irită secret veșnica, ampla cutremurare în fața oricui și a orice a lui Bogza? Nu știu, constat doar. Solemnitatea lui funcționează ca un ceasornic cu cuc, bine și regulat întors și aș fi tentat, din pură curiozitate, cînd iese cucul și zice cu-cu! să-i
Prune și căpșuni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14350_a_15675]
-
pe care o numesc teamă” ( Cînd nu puteam să dorm de plopi). Totuși pacificarea urmărită e departe de a fi deplină. Succesiunea numeroaselor imagini confesiuni ascunde, sub aparența sa continuu- molcomă, precum sunetul roților de tren într-o călătorie, sincope, cutremurări ale unor mișcări sufletești secrete. Unele din asemenea momente par a denota o veritabilă maladie, capabilă a zgudui din temelii calmul afișat: „iată de ce îți trebuie un dram de nebunie/ ca să nu refuzi lucrurile devalorizate, ca bătrînele LPuri sau grațioasele
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
ce deosebire ar fi între a mă închina Lui și a mă da bine pe lângă orice fel de șef. Înțeleg, nu-i vorba - nu neapărat, aș zice (fiindcă la majoritatea „credincioșilor” tocmai asta e) - de frica de pedeapsă, ci de cutremurarea produsă de sacru, cutremurare față de ceea ce A.P. numește maifestare de putere. Găsesc însă că nu e potrivire între „În iubire nu este frică; ci iubirea desăvârșită alungă frica, pentru că frica merge mână-n mână cu pedeapsa, iar cel ce se
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2621_a_3946]
-
între a mă închina Lui și a mă da bine pe lângă orice fel de șef. Înțeleg, nu-i vorba - nu neapărat, aș zice (fiindcă la majoritatea „credincioșilor” tocmai asta e) - de frica de pedeapsă, ci de cutremurarea produsă de sacru, cutremurare față de ceea ce A.P. numește maifestare de putere. Găsesc însă că nu e potrivire între „În iubire nu este frică; ci iubirea desăvârșită alungă frica, pentru că frica merge mână-n mână cu pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârșit
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2621_a_3946]
-
maifestare de putere. Găsesc însă că nu e potrivire între „În iubire nu este frică; ci iubirea desăvârșită alungă frica, pentru că frica merge mână-n mână cu pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârșit în iubire” (Ioan) și cutremurarea în fața manifestării de putere a sacrului. E ori incoerență, datorată contaminării unor izvoare diferite, ori gândire contradictorie, ca la artiști. Sau, poate, hai să zic, complementară. Iisus e blând și iubitor în marea parte a vremii, dar când se schimbă
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2621_a_3946]
-
mine) de la p. 11. Diferențele sunt minimale. Dar trădează un radicalism: „aripa îngerului” devine „aripa clownului” (scris exact așa), adierea caldă nu mai „răsucește roata somnului”, ci „despică piatra somnului”. Direcția e clară. Are dreptate Marcel Tolcea să vorbească despre „cutremurarea în fața trecerii timpului”. Imaginile capătă duritate și ilustrează mai degrabă dezagregarea (fie ea și morală, căci ce altceva e saltimbancul față de arhanghel?). Se vorbește adeseori despre orbire, despre condamnări și pedepse, despre moarte, Numai că, dincolo de tot instrumentarul noir de
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
-ți pună probleme în momentul în care o privești, să-ți pui întrebări în ceea ce privește mesajul, concepția, cromatica, rafinamentul liniilor, volumului, într-un cuvant, să te oblige să gândești. Dorina - Pictura ta emană un anumit echilibru interior, o armonie. Există o cutremurare, o zdruncinare, sub această stare de înțelegere și acceptare a lucrurilor, oarecum meditativă? Adrian - Îmi este greu să-mi autodefinesc arta, în general nu o face nimeni, de aceea există critici de artă, care știu să te ”citească”. Cei cu
“… un recurs vizual dramatic al imaginilor mărginirii” De vorbă cu pictorul Adrian Samson [Corola-blog/BlogPost/94161_a_95453]
-
bucură. Nu știu cum ai observat ce există în ”interior”, probabil ai un simț deosebit al descoperirii interiorului sufletului uman. Când mă gândesc că am stat de vorbă doar o oră în timp ce mi-ai văzut lucrările din atelier. Dacă ai simțit o cutremurare și o zdruncinare, cum le numești, de ce mă întrebi pe mine ? Da, așa este. Dar mai este și o lungă meditație! Dorina - Pentru că ai adus vorba despre vizita mea la atelierul tău, ai acolo două lucrări, denumite Obiect, realizate într-
“… un recurs vizual dramatic al imaginilor mărginirii” De vorbă cu pictorul Adrian Samson [Corola-blog/BlogPost/94161_a_95453]
-
care nu conștientizează relația lor cu Dumnezeu, cu semenii, cu ei înșiși. Pretențiile și solicitările lor religioase sunt „satisfăcute mecanic, prin obișnuințe de familie sau uzanțe sociale, cărora ei nu le adaugă nimic care să însemne un fior sufletesc, o cutremurare lăuntrică, o aderență cerebrală” . Într-o asemenea situație, globalizarea ideologică încearcă să se substituie unității în Iisus Hristos, universalității creștine și lovește puternic în demnitatea persoanei umane, afirmată și susținută de creștinism: „În timp ce pare că-i unește pe oameni în
DESPRE SPIRITUALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE PRECUM ŞI DESPRE NICOLAE AFANASSIEFF ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ [Corola-blog/BlogPost/378087_a_379416]
-
moderne, se poate spune că opera sculptorului îi adresează salutul Satului planetar, un stenic apel la reactivarea energiilor intarisabile ale gândirii simbolice născută illo tempore din țărână, din vânturi și valuri, din fulgere și trăsnete, din foșnet de frunze și cutremurare de stânci. Artistul își propune să reinstituie arta drept forum de afirmare a unei etici planetare, întemeiată pe simboluri vizuale cu deschidere universală. Intuiția artistului reperează adevăruri simple, concrete, tangibile -precum „tare ca piatra”, „iute ca săgeata” - pe care le
VALORI ȚĂRĂNEȘTI ÎN SCULPTURA BRÂNCUȘIANĂ [Corola-blog/BlogPost/93200_a_94492]
-
fiecare gest se repetă/ ca într-un film derulat cu încetinitorul/ în așa fel încât să văd ceea ce e groaznic/ cât mai clar" (Am coborât). Propoziții curățele la modul școlăresc. Numai poetul vede în clar ceea ce e groaznic și simte cutremurarea. Lectorul - la care informația și senzația nu mai ajung - este obligat să-l creadă pe cuvânt. Daniel D. Marin ezită, sub ochii celor câțiva care s-au intersectat până acum cu creația lui, între a scrie o bună poezie timidă
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
proprii Mitropolitului poet spaima adîncă a judecății de apoi, groaza eschatologică, fiorul metafizic al pătrunderii în lumea de dincolo, pe care o așteaptă, dar de care se teme. Cele mai impresionante versuri ale cărții surprind în chip propriu „spaima și cutremurarea” unui creștin care se pocăiește continuu și își așteaptă pedeapsa. Doar după multe secole poezia românească va mai întîlni asemenea vibrație. „Să nu mă-nfruntez, Doamne, la ceas de mînie, Cînd îm vei lua sama, cu a Ta urgie. Ce-Ț
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
ton imperativ: Mai stai! Mai stai! Mai stai! Oleacă, măcar oleacă! Îi cerea imposibilul! Și În timp ce mâna continua să mângâie cea mai sensibilă zonă erogenă a băiatului, mișcările ei ce-și măreau ritmul și intensitatea s-au stins Într-o cutremurare de final, fata a rămas așa un timp, apoi s-a Întors supărată către Va și văzându-l Înlemnit și incapabil de a-și explica despre ce este vorba și de ce miracolul a fost Înlocuit cu pierderea stării de grație
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
acțiune mangleală (derivat de la a mangli - "a cerși" și "a fura"), ca "discurs înșelător, vrăjeală": "Ce mangleală are și Marius ăsta, te face din vorbe înainte să-ți dai seama!" (123urban.ro). Într-un articol din revista Dilema veche (" și cutremurare", 16.10.2008), etnologul Vintilă Mihăilescu constata frecvența extrem de mare a termenului abureală în limbajul tinerilor în genere și în comentariile de pe forumuri în special ("ŤTotul e abureală de intelectual!ť - spune un forumist"), explicându-l printr-o reacție adolescentină
Abureală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7598_a_8923]
-
întrebarea de o mie de ori dezbătută în cap și chiar în aceste caiete, dacă merită să fie păstrate atâtea gânduri ivite în decursul deceniilor, atâtea urme ale atâtor vibrații diverse. Semne pe hârtie ale unor clipe fugitive... aceste mișcări, cutremurări sau tremure ușoare ale minții sunt o mărturisire - ce cuvânt terfelit - a vieții trăite, ca atare au ceva prețios în sine... Dar orice viață, viața oricui, e ceva prețios în sine, urmele ei scrise merită întotdeauna oarecare atenție" (27 martie
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
mort uitat și sărac cu o toamnă înainte. Alexandrescu e, în toate privințele, un revoluționar fără noroc. Schimbarea vremurilor, care le aduce fraților de baricadă oarece poziții, îl lasă pe dinafară, privitor al propășirii altora. Să fie, deci, dintr-o cutremurare în fața nedreptății sorții pornirea lui Ghica? Nu știm. Este, în orice caz, mărturisirea unui optimism fin, într-o reverență care n-are nimic dintr-un lamento. Dimpotrivă. O vizită la British Museum îl duce pe Ghica în fața frizei orientale a
Fraternitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6308_a_7633]
-
rămasă. Adesea totul începe cu o unduire nelămurita, trezin-du-i pe cei adormiți. Sufletul, aflat între somn și veghe, comunica prin rădăcinile-i adânci, cu străfundurile pământești. A vrut s-o știe dintotdeauna. Ei bine, acum o știe. Apoi, cănd marea cutremurare ia sfârșit, n-ai încotro s-o apuci: zeii s-au dus, iar trufașele biserici sunt praf și pulbere. Groază ce te cuprinde nu seamănă cu aceea dinaintea taurului furibund, a pumnalului amenințător sau a apei în care te afunzi
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
talentul, Vișniec dă un răspuns frumos, chiar dacă, hélas, nu atinge chestiunea: „Eu cred în muncă și în umilința scrisului. Rămîn umil în fața cuvintelor pentru că știu un lucru: ele mă scriu de fapt pe mine, nu eu pe ele. Scrisul este cutremurare, iar actul scrisului, cel puțin pentru mine, este impregnat de frisonul riscului, al necunoscutului.” Ce bine ar fi dacă pentru toți autorii scrisul ar fi cutremurare și frison. Atunci s-ar scrie mai puțin și deopotrivă mai bine. Arafat, Calafat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4979_a_6304]