195 matches
-
românești, pentru mezzosoprană, bariton și orchestră țigănească. Sonoritățile de sorginte folclorică sunt sublimate, în partea a III-a (Adagio ma non troppo), dar și în finalul ultimei secțiuni (Molto vivace), cu ecouri de bucium, redate de corni prin intervale de cvintă și octavă perfectă și septimă mică (emiterea armonicelor naturale). Imaginea luminoasă a copilăriei este potențată și de melopeea cornului englez, care sugerează o anumită atmosferă pastorală, reminiscență a ambianței sonore receptate în arealul natal, dar și de secvențele melodice preluate
György Ligeti şi balada Mioriţa. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
o primă dezvoltare a motivului inițial, se realizează prin păstrarea nucleului motivic și atașarea anterioară și posterioară a unor elemente melismatice. Ex. nr. 4: George Enescu -Preludiu la unison, m. 9-11 Structura melismatică finală, formată prin succesiunea de cvarte și cvinte perfecte ascendente, creează o stare de imponderabilitate melodică, datorată tritoniei: LA, RE, SOL, extinsă pe două octave. Ex. nr. 5: Scară oligocordică Această scară oligocordică poate fi reconstituită atât ascendent cât și descendent cu exemple din literatura muzicală bizantină. Ex.
Interdependenţe structurale şi stilistice între folclorul românesc şi muzica bizantină, în Preludiul la unison de George Enescu. In: Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
gl. V, în: Cântările Sfintei Liturghii, p. 273, s. 1 2. footnote> Expus în Preludiul la unison în măsurile 13 și 14, motivul trei este reluat variaționat în măsurile 32 și 33, prin amplificarea saltului inițial de la terță mică la cvintă perfectă, interval care va fi atașat și la finalul formulei melodice. Ex. nr. 24: George Enescu -Preludiu la unison, m. 32-33 Noua formulă melodică rezultată, care reprezintă un punct de plecare pentru dezvoltări variaționale ulterioare în Preludiu, se regăsește în
Interdependenţe structurale şi stilistice între folclorul românesc şi muzica bizantină, în Preludiul la unison de George Enescu. In: Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
de seamă Léonin și Pérotin. Va fi însă eclipsat repede de Motet. În faza tatonărilor (secolul al X-lea) pe un plain chant (cantus firmus) se grefează o voce organală, duplum (dublă) care evoluează paralel la distanța de cvartă sau cvintă, notă lângă notă (punctum contra punctum). În secolul al Xll-lea, apare în orașele franceze Dechantul (discantul), în care vocea organală renunță la paralelism, se detașează de vocea principală (devenită tenor) și se îmbogățește melismatic (ornamente improvizate). Gymel-ul (din latinescul cantus
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
și diatonic pe margini (Simfonia a V-a-Litanii pentru plinirea vremii de Ștefan Niculescu), fie că planeitatea formei suferea imprevizibile și salutare accidente (Concertul pentru violoncel și orchestră de Costin Miereanu) ori că unghiul de protecție era mereu fluctuant, în funcție de avatarurile cvintei atât de dragă cântăreților medievali și de referințele structurale proprii catedralelor sud-europene (Cantigas de Magnus Lindberg). Trei lucrări care au conviețuit, aș spune, deopotrivă în plan material și spiritual. Trei compozitori ce pot locui în cel mai luxos hotel de
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
dansuri în plus, dar și unele diferențe legate de domeniul armonic. Compozitorul apelează la procedee tradiționale de înveșmântare armonică; excepție face cel de-al șaselea dans, intitulat Joc din Drîmboaie , în care acompaniamentul este realizat din combinația unei pedale pe cvintă, cu succesiunea a două acorduri de cvartă. Cei doi apreciați pianiști au reliefat cu sensibilitate și rafinament frumusețea melodică, ineditul limbajului armonic, pregnanța ritmică și caracterul dansant al pieselor, au valorificat plenar bogăția și diversitatea coloristică a discursului muzical care
Centenar Silvestri-Britten by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83957_a_85282]
-
finlandeze kantele. Microintervalele sunt „comandate” mereu acestui instrument; modul frigian la-si-do-re diez-mi-fa-diez-sol este fundamental, dar variat cromatic, iar toate acestea în maniere dinamice, care ne amintesc chiar de George Enescu. În acest concert, compozitorul impune acordarea harpei kantele în seria cvintelor pitagoreice și în „scara” specifică armonicelor (la-mi-si-fa diez ascendent și, descendent, re-sol-do). „Kantele o reprezintă pe Gaia”, pretinde compozitorul, care a încorporat în această piesă toate ideile și visele sau fantasmele sale referitoare la rădăcinile sau matricile vieții, ale sensibilității
PEKKA JALKANEN sau despre ?simfonismul scandinav de inspira?ie rom?neasc?? by Marin Marian () [Corola-journal/Journalistic/84194_a_85519]
-
depresivă/expansivă rămânând aceeași în ambele interpretări. Concertul debutează cu o suprapunere de acorduri. Cel propriu-zis, un acord micșorat cu septimă mică în răsturnarea I (la-mi- fa#-do) este considerat de Cuclin ca având drept originator<footnote În sistemul funcțional, cvinta acordului minor, deci invers, este numită originator, ea corespunzând cu armonicul 1 în sens descendent. În ordinea descendentă a cvintelor , acordul fa-la bemol-do este dispus: do-fa-(si bemol-mi bemol) -la bemol, în care do = originator, fa= fundamentala, la bemol
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
septimă mică în răsturnarea I (la-mi- fa#-do) este considerat de Cuclin ca având drept originator<footnote În sistemul funcțional, cvinta acordului minor, deci invers, este numită originator, ea corespunzând cu armonicul 1 în sens descendent. În ordinea descendentă a cvintelor , acordul fa-la bemol-do este dispus: do-fa-(si bemol-mi bemol) -la bemol, în care do = originator, fa= fundamentala, la bemol = terța, elementul cu cea mai mare tendință de sensibilitate din acord footnote> sunetul Mi<footnote Cf. Dimitrie Cuclin, Tratat de
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
mersul semitonal fa#-fa♮ și la#-la♮, în care cromatismul este tratat ca sensibilă<footnote Dimitrie Cuclin, Tratat de estetică, 63 footnote> La nivelul mișcării funcționale de la un element la altul, distanța parcursă între sunetele semitonului cromatic este de 7 cvinte. Tonal, din perspectiva armoniei tradiționale, în măsura a treia ne aflăm pe subdominantă, dar aceasta este dominanta, în modul invers sau în modul minor în concepția lui Cuclin. Așadar, conform interpretărilor funcționale date de Cuclin, un scurt ascensio către subdominanta
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
Cuclin, Tratat de forme muzicale, (București:tip. Bucovina,1934), 48-49 footnote>. Dezvoltarea debutează cu o secțiune de instabilitate tonală care precede tema episodică, teoretizată de Cuclin în Estetică, expusă la început în la minor. Ceea ce urmează este un marș, în cvinte, ascendent/descendent, pe care îl parcurge tema principală, reluată în diverse tonalități. Punctul de „ruptură” îl constituie modulația enarmonică: Do# major - Lab major din măsura 71, care marchează o coborâre bruscă de 11 cvinte. În concepția lui Cuclin, ceea ce urmează
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
Ceea ce urmează este un marș, în cvinte, ascendent/descendent, pe care îl parcurge tema principală, reluată în diverse tonalități. Punctul de „ruptură” îl constituie modulația enarmonică: Do# major - Lab major din măsura 71, care marchează o coborâre bruscă de 11 cvinte. În concepția lui Cuclin, ceea ce urmează nu este doar o „luptă de recucerire a tonului principal”<footnote Dimitrie Cuclin, Tratat de estetică, 187 footnote>. Mișcarea ascensională este asociată cu creația umană, ca răspuns la gestul creator inițial, și cu aspirația
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
de tema episodică, expusă în tonalitatea sextei napolitane, Si bemol major, puntea conducând către Mi bemol major, tonalitatea primei teme a grupului secundar. A doua temă a aceluiași grup este prezentată în La major; așadar, un salt ascendent de 6 cvinte, care precedă o mică dezvoltare finală, ce readuce tonalitatea inițială, la minor. În scrierile sale, Cuclin compară planul dramatic general al simfoniei (gândită în 4 părți) cu lupta și unitatea contrariilor. Acțiunea (partea I) și reacțiunea (partea a II-a
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
O, ce veste minunată!, Coborât-a, coborât-a, Asta-i casa cea frumoasă, Colind pentru suflet, Sus la vârful muntelui, Mândru joacă Pătru-n raiu, Steaua sus răsare. Construcțiile sonore sunt bazate pe structuri modale, arhaice, completate cu acorduri de cvarte, cvinte sau eterofonii. Din aceste sonorități transpar astfel, anumite elemente de limbaj și stilistică muzicală specifice secolului XX, noțiuni familiare pentru cei care au avut privilegiul de a-l avea ca îndrumător, fie și pentru scurt timp, pe maestrul Dan Voiculescu
Vremea colindelor rom?ne?ti by Iliana VELESCU () [Corola-journal/Journalistic/84308_a_85633]
-
ritm, timpul ca pulsație care nu se manifestă liniar, ca un tren pe șine ci ca un râu vălurind, raportul dintre sunet și zgomot, dintre tonal și modal, dintre consonanță și disonanță, dintre armonie și dizarmonie. Pornind de la intervalul de cvintă drept primul armonic nou în seria armonicelor naturale ale unui sunet fundamental, se află o depănare de douăsprezece cvinte în șapte octave, ajungându-se astfel la cadranul tonal construit prin utilizarea a șapte alterații suitoare și șapte coborâtoare, diezi și
Sunetul de referin?? ?i arca muzicii occidentale by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/84326_a_85651]
-
raportul dintre sunet și zgomot, dintre tonal și modal, dintre consonanță și disonanță, dintre armonie și dizarmonie. Pornind de la intervalul de cvintă drept primul armonic nou în seria armonicelor naturale ale unui sunet fundamental, se află o depănare de douăsprezece cvinte în șapte octave, ajungându-se astfel la cadranul tonal construit prin utilizarea a șapte alterații suitoare și șapte coborâtoare, diezi și bemoli. Detaliind analogia cu jocul de șah, regele este identificat cu tonica, regina cu melodia, turnurile cu armonia. Se
Sunetul de referin?? ?i arca muzicii occidentale by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/84326_a_85651]
-
Subintitulat " În memoria unui înger" opusul bergian mărturisește un lirism profund, dar nu în exces, un "canto jondo" fără nici o violență expresionistă. Este o muzică dodecafonică de tipul "work in progress", jocul inițial al coardelor libere înălțând treptat edificiul de cvinte din care se va desprinde suportul seriei complete, formată din trei acorduri perfecte rupte în arpegii, urmate de un fragment de gamă pe tonuri, care reprezintă o aluzie la coralul final al Cantatei BWV 60, "Est ist genug: Herr wen
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
făcuți din cărți. Am pus cartea înapoi de unde o scosesem. Trecuseră doar câteva minute de când îmi reluasem mersul pe coridor, când am auzit niște strigăte. Scout. Nu erau strigăte de teamă, ci de furie, prea departe de mine ca să deslușesc cvintele. Am ascultat. Fidorous țipa ceva ca răspuns. Apoi din nou Scout. O ceartă care se întețea undeva în față. Am încremenit în loc, năuc. Nu, ajunge pentru seara asta - doctorul specialist în șocuri din mintea mea, cel care gândea în locul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
anecdotă, fie ea cu biblice ecouri: "Strălucitor în moarte, sub fibre iată-un os/ Din care se'ntregește acest schelet de om,/ Îndepărtat din ceruri - îl leagă tot mai jos/ Păcatul îndărătnic și vipera din pom!" (Îngerul, în Ritual, o cvintă de strofe cu titluri separate). Zenitul, așadar, e punctul imposibilei întoarceri. În fine, în cîteva poezii, care se aleg de restul, Virgil Huzum găsește un culoar spre ceea ce, fără să mai fie - veche obișnuință! - ecoul nimănui, vocea lui are de
Sus pe cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7235_a_8560]
-
Articolele Autorului CONTRABAS E vocea ta,-ntre toate, cea mai gravă Și hotărâre ne transmite glasul, Secunda se aude clar în ceasul Când ne pândește ură și otravă. Dar melodia ne-nsoțește pasul, Care străbate roua din otavă, Când trece peste cvintă și octavă, Cu forță neclintită, contrabasul. Și ne transmite tot mereu putere, Mai multă armonie și acorduri, Dar tot ne-ncearcă răul din părere, Că ne-am pierdut busola în fiorduri Și rătăcim, când viața noastră piere, Prin suduri reci
CONTRABAS de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385290_a_386619]
-
nunțile țărănești. Efecte remarcabile le obține etnomuzicologul și la cântecul satiric ,, S-ar ținea mândra de lume''. În acest cântec, fiecare vers este cântat de solist și reluat de cor, deoarece linia melodică se păstrează în formă de canon la cvintă. În cadrul celor patru voci, acest canon este folosit între sopran și bas. Pe Tudor Jarda îl leagă de comuna Leșu și o relație de înrudire. Fiul său Pavel Jarda, un maestru al artei plastice, s-a căsătorit cu Delia Pralea
TUDOR JARDA, SUFLETUL CÂNTECULUI ROMÂNESC, ARTICOL DE PROF. NICOLAE FLORIN ŞINCARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363969_a_365298]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SOLFEGII ALBE Autor: Aga Lucia Selenity Publicat în: Ediția nr. 1533 din 13 martie 2015 Toate Articolele Autorului Un tempou clasic, atât de firesc Interval cu trei trepte Aparent ursuze O cvarta și o cvintă par să cânte în unison S-a dus naibii lecția de solfegiu Octava a înghețat printre fragmente Secundele nu mai au farmecul de început Ton, ton, semiton Aud în surdină Și îmi închid ochii Las’ să bată struna În tempouri
SOLFEGII ALBE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348659_a_349988]
-
când au zbierat În mine jalnic urlau. Câinele când o lătrat măi. Ciobanul nu-1 auzea măi. Genul: doină. Versificația: - metrica: asocierea versurilor câte trei, vers octosilabic, forma catalectică, cu silaba de completare „măi”. Ambitus: nonă mare. Intervalica: secunde, terțe, cvarte, cvintă. Caracterul melodiei: după gradul de ornamentare: melismatic. Mai pe larg vezi teza de doctorat la autor. Referință Bibliografică: Dr. FLORIN OVIDIU BĂLĂ, Repertoriul păstoresc din Nordul Mehedințiului / Varvara Magdalena Măneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1113, Anul IV, 17
DR. FLORIN OVIDIU BĂLĂ, REPERTORIUL PĂSTORESC DIN NORDUL MEHEDINŢIULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365960_a_367289]
-
Prietenie > RONDEL ANIVERSAR - PRIETENEI NOASTRE, OLGUȚA TRIFAN Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Trec anii în șir, primăveri înflorite Cu-al lor portativ progresiv mai bogat, Alegro, andante, din terțe la cvinte, Un ton, o nuanță sub cer înstelat. Prin ei adunat-ai cuvinte dorite Și-n scrieri plăcute tu lumii le-ai dat. Trec anii în șir, primăveri înflorite Cu-al lor portativ literar mai bogat. Să ai sănătate și forțe
PRIETENEI NOASTRE, OLGUȚA TRIFAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368212_a_369541]
-
absolută, implicînd toate nivelurile de realitate: cunoașterea este mereu deschisă. Considerațiile precedente permit să răspundem în mod riguros foarte interesantei între-bări formulate recent de logicianul Petru Ioan10 : de ce să ne limităm la terțul inclus ? De ce să nu introducem "cuartul inclus", "cvinta inclusă" etc.? În lumina schemei care tocmai a fost descrisă, cuartul inclus, de exemplu, ar trebui să unifice A, non-A și T. Or, tocmai termenul T' e cel care realizează această unificare! Termenul T' este atunci un "cuart inclus
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]