5 matches
-
Cu o bucată dintr-un gard, cu o poartă fărmată, Să calce pe ea, o țineau în lanțuri, era bucluc mare. Casa lui Giurcă abia se mai vedea și ea, Ziceai că plutește, el o pusese în mijlocul văii, pe un Dâmbuleț și fie toamna, fie primăvara se pomenea Cu așternutul ud. „Uitați-vă, parcă e corabia lui Tata Noe, Iar o să-și caute străchinile pe sub pod, Că dacă nu vrea să se tragă și el în rând cu lumea, Acum să
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sau dinspre vest, acest colos de șase sute de metri înălțime domină Tibrul ca un tiran gelos pe supușii săi. Localnicii nu ezită să te corecteze: șase sute de metri și ceva. Mă rog, să socotim și acel ceva și tot un dîmbuleț ar rămîne dacă s-ar întrece cu falnicii Apenini sau chiar cu pașnicii noștri Carpați. Dar el nu vrea concurenți, el se simte bine unde este și este mîndru de rolul lui în istoria locului. Și nemții și-au instalat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
al unei radioase zi de mai. Am clipit așa un timp, și cînd am căscat ochii bine, nu l-am mai văzut pe inginer. Pierise jos în infern. Cu ultimele puteri, m-am săltat și am ieșit afară pe un dîmbuleț puternic bătut de soare. Era pe la amiază, ca-n răi. Cînd am întors capul, spre dreapta, inca neobișnuit cu lumina liberă a zilei, l-am văzut! (Aici lucrase, special pentru mine, Hazardul, puțin mai încolo gîndindu-mă la Balzac care spune
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
o groapă galbenă cu lut moale, bun pentru uns casa lui măruntă pe dinăuntru și pe dinafară. Ajunși la fața locu lui, am dat și noi, băieții, din hîrlețe și din lopeți cum ne-am priceput pînă cînd, Încet-Încet, un dîmbuleț galben, bine rotunjit a ajuns să umple carul. Ne-am cocoțat veseli deasu pra, Înfi gînd lopețile În lutul cleios și rece. Schimpf bácsi mîna mulțumit calul pe drumul de Întoarcere, iar noi spo ro văiam Înainte. Zoli s-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu seacă niciodată! Trecură valea. Drumul continua drept ca o ață și în puține minute intrară în Babaroaga, un sat amărât, două ulițe încrucișate, niște căscioare murdare, prin ogrăzi mulți copii și orătănii, ici-colo vreun țăran pipernicit, iar pe un dâmbuleț, mai afară, o bisericuță de lemn ca o jucărie stricată. Titu Herdelea deschise gura să întrebe ceva, dar Iuga i-o luă înainte: ― Aici odinioară au fost numai colibe pentru argații de pe domeniu. Satul s-a înfiripat fără voia nimănui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]