105 matches
-
iese din cameră. "Doria Mihailovna privi în urma ei și se gîndi: "Îmi seamănă... va fi pătimașă... Mais elle aura moins d^abandon..." Deci ea fusese și mai și! Avem certitudinea imediat. Căci iată ce face Doria Mihailovna după ce-și dădăcește fiica. Îndată ce guvernanta plecă, îl chemă pe Pandelevski./.../ Pandelevski o liniști... se pricepea atît de bine s-o facă!" Această ultimă frază, cu echivocul celor trei puncte din mijloc și aluzia libidinoasă de cuvinte ce-o încheie, e edificatoare. Ce
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
ei? Ați folosit două cuvinte pentru a-mi caracteriza relațiile cu doctoranzii (în realitate, cu mult mai numeroși decît cei menționați, cîteva zeci): "îndrumare" și "colaborare". Termenii sînt oportuni, dar trebuie explicitați. A îndruma nu înseamnă în nici un chip a dădăci, a ține lecții ori a încerca să-ți impui propriile opinii. Singurele merite de care se poate prevala profesorul sînt că are o experiență mai bogată de lectură și că dispune de o practică mai întinsă a cercetării academice. Pe
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
a desemna știință exprimării elegante, potrivirea fericită a vorbelor, percutanta mesajului, elegantă și capacitatea să de a convinge. Spre deosebire de alte cărți ale lui Gracian, care prescriu norme de comportament interior și exterior, în Ascuțimea și arta ingeniozității Gracian nu își dădăcește direct cititorul cum să vorbească ales, ci îi oferă exemple celebre, pilde ale unor mari scriitori și oratori din trecut. Reflectînd la aceste vîrtuți retorice, spaniolul încearcă totodată să descopere anumite tipare teoretice, mecanisme de construire a discursului persuasiv ce
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
Doru Dinu Glăvan, și girată de invitați de prestigiu. Este de asemeni prezent în paginile revistei un pamflet semnat de cunoscutul ziarist Carol Roman, director al revistei „Balcanii și Europa”, care notează, în stilul caracteristic, că „în ziarele trecutului ne dădăceau politruci; azi, la multe posturi de televiziune importante avem de-a face cu «tălmaci», sau, mai pe românește, înțelepți descifrători de sensuri, de mici sau mari întâmplări, fie banale, fie mai aprige. Pe «ring», se preumblă tot soiul de invitați
Revista UZPR nr. 3 – Despre identitatea profesiei de jurnalist [Corola-blog/BlogPost/92587_a_93879]
-
cu 6-3″-răspunde prompt Arhire. Doamne-ajuta! & Ucrainianul ridică foarte greu bară de 210 kg. reușește să se stabilizeze pe podium și cei trei arbitri judecători îi validează încercarea! Gabi încearcă la 212! cum ar fi să reușească. Nicu Vlad îl dădăcește pe culoarul de pătrundere în sală... În spate, Becheru și Agachi.... Gabi ridică 212 când mai erau doar 10 secunde din timpul regulamentar! Ucrainianul ratează la aceiași greutate. Facem calcule febrile...Se întrevede medalia...Kazahul ratează la 215! Încearcă și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92541_a_93833]
-
Sancraian are medalia olimpică de aur! & Ucrainianul ridică foarte greu bară de 210 kg. reușește să se stabilizeze pe podium și cei trei arbitri judecători îi validează încercarea! Gabi încearcă la 212! cum ar fi să reușească. Nicu Vlad îl dădăcește pe culoarul de pătrundere în sală... În spate, Becheru și Agachi.... Gabi ridică 212 când mai erau doar 10 secunde din timpul regulamentar! Ucrainianul ratează la aceiași greutate. Facem calcule febrile...Se întrevede medalia...Kazahul ratează la 215! Încearcă și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92541_a_93833]
-
îți pot împrumuta o undiță, dar nu pescuim în același loc! Îți arăt cum pui momeala în cârlig să nu se vadă acu’, îți dau niște mămăligă, după care îți cauți alt loc de pescuit, s-a-nțeles? Nu te dădăcesc cât e ziua de lungă! Lasă muza deoparte și stai cu ochii pe undiță, Poetule, să nu mi-o prăpădești! - Va fi așa precum dorești, te las acum să pescuiești! Poetul ridică undița ca pe o suliță, așa încât cârligul să
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
după nobilii din familie. Presupun că vine și unchiul Wada, cât de repede, însă el a fost întotdeauna zgârcit și nu prea putem conta pe ajutorul lui. Chiar și aseară, ca întotdeauna dealtfel, a uitat de boala mamei ca să mă dădăcească pe mine. Unde s-a mai pomenit în istoria omenirii să prindă muștruluiala unui zgârcit! Asta-i diferența dintre el și noi. Ca de la cer la pământ! Mi se face greață când mă gândesc la oameni ca el! — N-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
nu fie mai prejos decât colegii lui din grupa mare care, de mai multă vreme, făceau drumul dus-întors de la grădiniță singuri, fără nici o supraveghere. Într-o zi tot va trebui să-l las", își spuse Simona, ,,n-am să-l dădăcesc toată viața!" Și ziua aceea veni. Într-o dimineață îl înarmă cu gentuța lui obișnuită, în care îi puse o felie de pâine cu gem de prune, îi așeză cu grijă în jurul gâtului șnurul cu cheia de la garsonieră și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fața și sufletul. Pleca de multe ori spre școală cu o oră înainte, calculându-și că are timp suficient să-i mai dea un telefon lui Teo, să-i spună că băiatul a crescut și nu mai concepe să fie dădăcit, nici nu mai vrea să fie condus până la grădiniță, folosindu-se mereu de argumentul: ,,Sunt în grupa mare, mămico!" și să-l întrebe: Chiar nu ești curios să-l vezi pe Răducu', doar e băiatul tău!?" Ca de obicei, intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a nu fi apelată mereu cu titlul de „domnișoara Jeni”. Mariajul nu a durat, profesorul întorcându se la prima sa soție mult mai tânără decât el. Tanti Jeni nu a avut copii, singurul copil al ei am fost eu. Mă dădăcea de la un an, făcându-mi plăcerea de a mă da huța-huța pe picioare sau aruncându-mă în sus cu mâinile și prinzându-mă cu multă siguranță. Era de o bunătate rară, niciodată nu se supăra pentru năzbâtiile și șotiile făcute
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cu toate că îi plăcuse mult femeile (în tinerețe îi găsise rătăcite prin buzunare scrisori de amor, dar niciodată nu-l provocase la discuții pe care ea le-ar fi considerat penibile; nu vedea rostul acestor discuții și, oricât l-ar fi dădăcit, el dacă voia so facă lată cu o altă femeie, așa ca militar, tot o făcea) Karin îl înțelegea. Înțelegea și diferența de vârstă dintre ei; când bănuia ceva, ofta. Atât: ofta și trata cu indiferență totul. Astfel încât Epa ar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bun de polojănii... Numai că voi veți vedea dacă Pavel Puicuță - că așa îl cheamă pe năzdrăvan - îi bun și de treabă... Și acum... ia mai duceți-vă și la treaba voastră, că mi s-o uscat gâtlejul de când vă dădăcesc. Să fiți sănătoși și să aveți spor în toate, copii! Și să ne întâlnim cu voie bună! Să nu uitați - a început să vorbească și moș Dumitru către cărăuși - că Hliboceanu și Ogaș au rămas în locul nostru, dar, dacă cândva
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o doară: „Vrei să te duci cu calul la adăpat? I-o fi sete, săracul...De dimineață până acum”... Când am auzit acestea, îmi venea să sar în sus. O făcusem de atâtea ori și îmi plăcea... Mama însă mă dădăcea: „Îi dai drumul să meargă singur, doar îi băiat mare și știe drumul. Tu iei găleata cea mică și”... O ascultam pe mama doar cu o ureche... Gândul îmi era la drumul pe care aveam să-l fac până la fântână
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se chinuia zadarnic și comic să-l dea de-a rostogolul. Astfel, femeie fiind, Luana lăsa vorbele cu miez ale soțului ei să treacă pe lângă ea și tânjea după înșelătoarele dulcegării zilnice. Radu era incapabil de așa ceva. În schimb, o dădăcea zilnic, stându-i în coastă când făcea mâncare, îngrijea copilul sau se ocupa de alte activități gospodărești. Unde înainte tânjise după un bărbat care să-i fie aproape, acum Luana se simțea sufocată de prezența sâcâitoare a soțului ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a spus că trebuie să fi fost un amestec În care intra conștiința superiorității, a unui plus de experiență, intenția de a servi drept ghid, drept profesor, dorința de a lua În brațe o ființă slabă și de a o dădăci, nevoia de a se lipi de ceva cald, curat și moale. Când s-a uitat la ceas a constatat că trecuseră zece minute de când Îl zărise. Dansatorii, numai bărbați, purtând tradiționalul sarong alb, țineau În mâini niște cuțite Încovoiate cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu ai Încotro și astăzi trebuie să te prezinți În fața lui Zdup, cel care, atunci când ai venit În Iași și ai avut „onoarea” să stai de vorbă cu el, era doar maior. Acum cine știe ce grad o fi având?” - l-a dădăcit gândul de veghe. Când a ajuns În clinică, profesorul l-a Întâmpinat cu chip trist. ― Bine ai venit. Chiar acum câteva minute a sunat colonelul Zdup, securistul, și mi-a atras atenția ca să fii prezent la el la ora zece
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
unui individ intervin o infinitate de factori, pe care nu-i poți controla sau determina tu, ca părinte, decât Într-o proporție infimă. Asta numai În cazul când nu vrei să-i siluiești sufletul, să te urmeze orbește” - l-a dădăcit gândul de veghe. “Pentru asemenea lecție, era bine să cauți și tu un moment mai potrivit, amice. Acum am fost silit să-mi dau toată silința să prind sensul prelegerii tale. Oricum, Îți mulțumesc pentru străduința ta” - a răspuns Gruia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tine?ă va cădea ca o ghilotină! Și răspunsul va fi anevoie de dat. Așa că intră În spital, discută cu profesorul și, până la ora zece, poți trage și o fugă la Maternitate. Așa vei scăpa cu fața curată - l-a dădăcit gândul de veghe. Cu o sumedenie de Întrebări În minte, Gruia mergea grăbit, trecând pe lângă profesor... ― Gruia! Ce-i cu tine? - l-a Întrebat profesorul. ― Mmm... Nu-i nimic, domnule profesor. ― De ce nu ești la Maternitate, cum ne-a fost
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
legătura cu cineva, am să fiu foarte atentă... ― Îți mulțumesc În avans pentru grija pe care mi-o porți. „Dacă ai ști matale, domnule director, că mama și soțul meu Îți poartă chiar mai multă grijă decât mine! Ei mă dădăcesc mereu: <Măriuță, ai grijă de domnul director, fiindcă el, fiind om cu sufletul dăruit bolnavilor, uită să se ferească de nemernicii din jurul lui. Și ditai profesorul doctor, datorită funcției pe care o are, poate să aibă necazuriă...” - gândea ea. Ochii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ridica sabia asupra păcătosului, prietene. Eu nu am vrut decât să-ți amintesc că profesorul - dragul de el - a vrut să spună că se apropie momentul când trebuie să finalizezi unele lucrări, În vederea... Ei! Da’ ce? Eu trebuie să te dădăcesc?” „Oprește-te, gură spartă, că am priceput!” „Păi era și momentul. Cred că e de ajuns o măciucă la un car de oale” - l-a tachinat din nou gândul de veghe. Cu mintea limpede, Gruia a răspuns: ― Am Înțeles, domnule
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
erau căutați... Omule, privește colo, lângă statuia lui Cuza. Trăsura arată bine, dar cel mai frumos este calul. Un sur rotat și cu un harnașament de zile mari. Pe capră stă țeapăn birjarul, care pare un tip curățel” - l-a dădăcit gândul de veghe. „Fie după voia ta, vecine” - a consimțit Gruia. În câteva clipe, a fost lângă birjar. Acesta și-a ridicat pălăria, În semn de salut, Întrebând: ― Unde dorește domnul să meargă? ― La Maternitate. ― La Maternitate mergem, stimate domn
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
omul care să se sperie de un șoricel. Îl va ține la respect fără doar și poate... Te-aș ruga Însă să fii mereu pe aproape. Despina are mare Încredere În tine. ― Așa voi face... ― Asta nu Înseamnă s-o dădăcești, ci doar să observi dacă lucrurile merg pe calea cea bună. Prima probă va fi astăzi. S-o vedem cum se descurcă... ― Am Înțeles, domnule profesor. Au intrat În primul salon, unde se aflau unii bolnavi ce se pregăteau pentru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
iubitul nostru căpitan. Parcă Îl aud: „Copii, avem de dezlegat o trebușoară la care numai voi vă pricepeți... Ia dați-vă mai aproape de harta asta, s-o descântăm noi și poate ne va spune ea cum stau treburile”. Așa ne dădăcea de fiecare dată, cu toate că se vedea limpede că are o suferință. Mai degrabă sufletească... Doar el o știa. Noi Îl surprindeam adesea oftând involuntar. Adânc și dureros... Atunci ne privea cu un zâmbet timid. Apoi Își lăsa privirea În jos
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fac să ți se pară că a trecut veacul și tu Încă mai aștepți un răspuns, vecine. Ogoiește-i pe acești intruși și prefă-te Într un fachir, care stă cu tălpile goale pe ditai grămada de jăratec!” - l-a dădăcit din nou gândul de veghe. „Tare mă tem că profesorul se preface preocupat de cine știe ce treabă tocmai pentru a-mi pune răbdarea la Încercare, prietene” - a presupus Gruia. „Uite că la asta nu m-am gândit, dar cu atât mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]