467 matches
-
a sta și el cu fruntea între palme, ca toată creatura, liniștit. Lăuntrul trandafirilor De unde tărîmuri alese acestui lăuntru? Pe care durere asemenea pînză se țese? Cît cer în despuiere în mări lăuntrice piere, în mările-acestor învolți trandafiri, netemători în dăinuiri: te uită cum zac și se desfată de parcă o mînă vreodată să-i scuture n-ar cuteza, tremurînd. Cu greu se mai rabdă în sine; mulți se umplură pe rînd, că-s gata să-ncline, din spațiul lăuntric curgînd în
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
tatălui, regăsirea lor în Evanghelie și în scris, prin chiar cartea de față ("oare cînd scriu aici nu reiau gestul tatii de-atunci? Nu caut să schimb ordinea tablourilor trăite, nu încerc să așez volumele evanescente după criteriul ideal al dăinuirii?") . Frazele au o muzicalitate aparte, căutată, ceea ce pare exterior trăirii și livresc intră de fapt într-o aventură spirituală cu mult mai profundă. " Tăcerea finalului e întoarcerea minții în alb, oprirea cuvintelor pe muchea absolutului. Fiecare sfîrșit de carte e
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
cărții "din mână-n mână"). Poate că, dintre cei care și-au văzut opera tipărită și eventual - fericire supremă - expusă în librării, mulți se mai gândesc la pragul relativei "veșnicii", asigurat prin intrarea operei în biblioteci de uz public. Adevărata dăinuire - pentru viitor - și de fapt, până nu de mult, difuzarea în cercuri largi de cititori, este (era, mai ales) oferită de Biblioteci. Să nu ne amăgim la gândul bibliotecilor personale, și la moștenitorii lor (erau, totuși, mândrii ale trecutului, astăzi
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
trecutului, astăzi depășite ca posibilități), și nici la mirajul textelor înmagazinate electronic (realizări ale viitorului, ca amploare): trăim încă epoca în care singura posibilitate a contactului cu lectorii - mai ales peste timpuri și, pentru prezent, pe o scară largă - rămâne dăinuirea în biblioteci publice. Însă de aici a început să apară una dintre cele mai mari tragedii ale publicațiilor din România (desigur, una dintre multele tragedii de tot felul din toate domeniile - mi s-ar replica). Faptul că bibliotecile publice (adică
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
de Română din Budapesta Una din cele mai durabile în timp instituții de învățământ superior în limba română din afara României, Catedra de Filologie Română a Universității ELTE din Budapesta a depășit, iată, pragul a 140 de ani de existență și dăinuire culturală. Momentul de la 1863, când Alexandru Roman își rostea misionar cursul inaugural, rămâne cu atât mai important cu cât o catedră pentru românii din Ungaria răspundea unor aspirații îndreptățite ale românilor, și nu puțini, din Budapesta. Iosif Vulcan, susținut de
Moment aniversar (1863-2003) by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/13444_a_14769]
-
mai mare serviciu propagandei și regimului lui Ceaușescu. Acest scriitor, prin acțiunile lui, prin personalitatea lui care fascina și descumpănea, a prelungit existența comunismului naționalist ceaușist, precizîndu-i, cristalizîndu-i și întrupîndu-i doctrina”. Pentru a preciza cu o ironie retrospectivă: „Din perspectiva dăinuirii acestuia (a regimului odios), se poate spune că interzicerea Cenaclului Flacăra - la insistența unor membri ai clanului care au profitat de moartea unor tineri în timpul «reprezentației» - a fost cea mai mare eroare tactică a secției de propagandă a partidului”. Și
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
credința din Sfânta Scriptură, spunea: Adevărata viață este să mori astfel, iar negarea lui Dumnezeu este moarte sigură; adăugând că, după puțin timp, chiar fără intervenția nimănui, va surveni moartea. Acesta este sfârșitul inevitabil al tuturor muritorilor, după aceasta însă dăinuirea nu este la fel pentru toți, ci oarecum după felul cum oamenii au făcut să prevaleze rațiunea în viața lor, a celor care și-au rânduit bine darurile și primesc fără să crâcnească răul loviturilor. Dar dintre toate lucrurile bune
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cum austrul fiecăruia i se cuvine propriul cal troian, așa e? și dacă nu măcar o scamă o privire-ntîmplătoare lascivul zvîcnet al celui mai netrebnic nerv țandăra unei secunde un atom cel mai mărunt și mai bicisnic din semnele de dăinuire ce ne-ar îndreptăți a fi ce n-am putea fi niciodată.
Amintire homerică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6011_a_7336]
-
tras și numele comunei natale. E uimitor cum alte tipare geografice (Hațegul și Retezatul) și alte priveliști de învecinare (satele ardelenești pe lîngă care sălășluiesc țiganii) fac din Cigmăul lui Budai un fel de rai humuleștean, un nex spiritual de dăinuire a "înstrăinatului" de mai tîrziu, dar și conturul genuin al "dalbei țigănii". Acolo vede Budai și tinda unor biserici zugrăvită cu muncile iadului, iar umorul inscripțiilor adecvate subiectului cu siguranță l-au captivat. Parpangel străbate iadul ca Dante infernul (are
August - Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12514_a_13839]
-
era tocmai în vremea când trei dintre prefecții lui Avram Iancu se numeau Gelu, Glad și Menumorut, iar Apolodor din Damasc construia podul de pontoane de la Mărgineni, județul Buzău. Și astfel s-a mai eliminat o pată albă din perioada dăinuirii noastre pe aceste meleaguri, clarificându-se și o seamă de ambiguități. Păcat că reporterul nu a mai insistat să afle dacă domnia lui Ștefan cel Mare din perioada 1840 a avut loc înainte sau după războiul cu otomanii de la Vaslui
Alte minuni ale lumii - televizate- by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11688_a_13013]
-
păstra încă tot dramatismul. O afirmă inscripția introductivă la primul număr, nesemnată, ce ține loc de articol-program: „Caetele acestea sărace apar fără un «cuvânt de început». Pentru că ele vorbesc celor puțini. Acelora care în libertate și râvnă probează vrerea de dăinuire a cuvântului și gândului românesc. Celor care se străduiesc să vadă în spiritualitatea românească realitate, tâlc și valoare. Acelora, mai cu osebire, care, aici și acum, inaugurează o altă prezență în vreme, aceea de a substitui categoriei politice dimensiunea de
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
face că are coatele roase. Citind mereu, pierdut pentru lume... Or, aceste cuvinte care rămîn scrise, care vor să persiste în aerul vostru - ce ar fi decît boarea sufletului celui ce le-a izvodit? Fiecare își închipuie în felul său dăinuirea sufletului celui ce s-a dus - reprezentări ciudate și patetice, care nu ajung, oricît s-ar strădui, la atenția și înțelegerea noastră; or, acele cuvinte notate sub dictarea imperativă a clipei, fiind mai mult decît simple fotografii sau înregistrări mecanice
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
de șerpi Înnodat la un capăt, e viața netrăită. Sunt un om care pe acest pământ a trăit nespus. Și care tot pe atât n-am trăit.” Naratorul depune mărturie nu În vederea recuperării justițiare, ci a celei strict umane, a dăinuirii, nu a cuceririi: ”Cartea șoaptelor, nefiind scrisă pentru curțile Împărătești, povestește mai ales despre Învinși. Care fie că erau dintre cei slabi, fie că au ales ei Înșiși să se numere printre cei Învinși, fiindcă ceea ce voiau ei să cucerească
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
de șerpi Înnodat la un capăt, e viața netrăită. Sunt un om care pe acest pământ a trăit nespus. Și care tot pe atât n-am trăit.” Naratorul depune mărturie nu În vederea recuperării justițiare, ci a celei strict umane, a dăinuirii, nu a cuceririi: ”Cartea șoaptelor, nefiind scrisă pentru curțile Împărătești, povestește mai ales despre Învinși. Care fie că erau dintre cei slabi, fie că au ales ei Înșiși să se numere printre cei Învinși, fiindcă ceea ce voiau ei să cucerească
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
dragoste și mândrie România, căci ,,Eminescu-i România/ Tăinuită în cuvânt”, după cum scria Adrian Păunescu, versurile prinzând aripi de cântec răscolitor”; ,, La noi, Eminescu e mai presus de sintagma Poetul nepereche, El purtând simbolul unicei salvări și ultimei speranțe de dăinuire a ființei naționale. Suntem copii Lui - buni sau răi, recunoscători sau ingrați, păstrători ori demolatori de identitate. Odată ce am avut norocul să ne naștem români, suntem deopotrivă ai lui Eminescu, măcar în zilele când îi preamărim Nașterea și îi comemorăm
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
transforma într-un templu, unde ea oficia ca o preoteasă antică. Neîndoios, Elena făcuse din păstrarea amintirilor și a textelor încredințate cândva de creatorul poet și prozator nu numai o datorie sacră, ci chiar o menire și un sens al dăinuirii ei’’ (p. 18). Începând cu 7 iulie 1998, Anca Sîrghie așterne pe hârtie toate acestea și multe altele cu căldura cu care ne-a obișnuit, plăcut, firesc, dar întotdeauna deosebit de bine documentată, știind să scoată la iveală amănunte, aspecte peste
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
din primele zile, „Cuvântul liber” a fost pus în slujba Neamului, fiind o voce aparte în peisajul presei românești. Am fost martori și participanți direcți la învolburările postdecembriste, timp de aproape 27 de ani, care nu ne-au ocolit în dăinuirea noastră cotidiană. Aproape 27 de ani de istorie trăită. Am adunat frământările vremii și le-am supus judecății cititorilor noștri, singura autoritate supremă a judecății imparțiale, prin paginile „Cuvântului liber”, ziar al tuturor românilor cu dragoste de neam și țară
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
șir de suferințe și umiliri, de revoltă și oprimări. Iar rădăcina adâncă a Neamului, sub privirea Părintelui Îndurărilor, din acel ogor al românității noastre, nu poate fi ruptă! Rădăcina noastră, trainică, nu poate fi smulsă! Chezășie-i continuitatea, vechimea noastră, dăinuirea în Ardeal, pe moșia, dintotdeauna, a strămoșilor, a moșilor, a părinților noștri. Guvernanților, pe care tânguirea „Mioriței” nu-i mai interesează, le reamintim că noi, gazetarii de la „Cuvântul liber”, am luptat și luptăm aici, la Târgu-Mureș, pentru trezirea demnității românești
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
durerile neîduplecate. Așa se întâmplă și acum când scriu aceste rânduri la primirea zguduitoarei știri, strecurată ca fapt divers pe ecranul de televiziune, despre plecarea forțată dintre noi a unui martir. Nu doar opera maestrului este mărturia peste timp a dăinuirii sale ci sacrificiul sinelui pentru dobândirea adevărului națiunii române, adesea deposedată de drepturile sale istorice. Maestrul Gheorghe Buzatu, cumintele Om din Iașul memoriei culturii românilor, a plecat în Timpul Înălțării, luând cu el propria-i Cruce. Mulți își spun istorici doar
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
seama de împrejurările în care a gândit și a acționat, când limba română era amenințată din cauza politicii de deznaționalizare, lingvistul și filologul Cipariu ne apare ca un apărător tenace al "tezaurului limbii", în care vedea însăși puterea de viață și dăinuire a națiunii noastre. Istoria literară din ultimii ani a relevat și calitățile lui de scriitor: Jurnalul său ne amintește de Amintirile... humuleșteanului Creangă (evocarea casei părintești, chipul mamei și al tatălui, obiceiurile satului, credințele și superstițiile rustice). Imaginile din copilărie
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
de auz tremurător șoaptele morților Ursita cerne ursita cerne din înalte văzduhuri cenușa uitărilor fruntea și umerii se'mpovărează de pulberea timpului dus în sita vremuirii sclipesc trei înstelări mântuite de ardere ar fi să fie semnul și dărnicia unei dăinuiri nevisate
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
Pagină realizată de M. CERNICOVA 1 Decembrie rămâne pentru veșnicie ziua-simbol a României întregite Prima zi a ultimei luni din an umple sufletul tuturor românilor de căldură și mândrie: 1 Decembrie este, dincolo de orice dubiu, simbolul dăinuirii, al unității naționale, al împlinirilor. Acum 85 de ani, o generație vrednică de toată admirația împlinea, în condiții incredibil de dificile, visul de veacuri al trăitorilor pe meleagurile transilvane și bănățene: unirea întru România Mare. Hotarele istoricei Dacii s-au
Agenda2003-48-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281756_a_283085]
-
parte la Rezistența franceză. Putea ea oare să nu le urmeze calea - fie și în timp de pace, după victorie? -, putea să nu continue atitudinea asumată de avangardiștii din România? Colomba Voronca a personificat la Paris, ani de-a rîndul, dăinuirea avangardei românești. A fost dat acestei femei, cu formație strict științifică (inginer chimist), să apere, în Franța memoria lui Ilarie Voronca, a lui Benjamin Fondane, a lui Claude Sernet, a lui Brâncuși, a lui Marcel Iancu - urmîndu-și, curajos, imuabil, destinul
Colomba by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Memoirs/11565_a_12890]
-
Pagină realizată de Mariana cernicova 1 Decembrie rămâne pentru veșnicie ziua-simbol a României întregite Prima zi a ultimei luni din an umple sufletul tuturor românilor de căldură și mândrie: 1 Decembrie este, dincolo de orice dubiu, simbolul dăinuirii, al unității naționale, al împlinirilor. Acum 86 de ani, o generație vrednică de toată admirația împlinea, în condiții incredibil de dificile, visul de veacuri al trăitorilor pe meleagurile transilvane și bănățene: unirea întru România Mare. Hotarele istoricei Dacii s-au
Agenda2004-48-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283086_a_284415]
-
o anume zi/ cu mine și cu tine se va hrăni" ( O altă descriere a ta). În cele din urmă, autorul se retrage din lumea organică în cea anorganica, precum într-o ironică rezervație în care incearca a-și suprapune dăinuirea peste cea a materiei imperisabile. Refugiu și protest înmănunchiate într-un gest unic, recuzita ce absoarbe într-însa agitația actorului, așa cum o sugativa ar absorbi o pată de cerneală: "eu sînt cel de la periferie/ sînt elefantul desenat de un copil
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]