387 matches
-
a anului 1940, el a fost cedat fără luptă. Probabil din indolență și ignoranță. Altminteri ne plângem - și pe bună dreptate - că suntem evitați, chiar trădați. Că editurilor nu le priesc slovele despre sunete și, cu atât mai puțin, sunetele dăltuite în slove specifice, precum partiturile. Dar nu ne preocupă sporirea ori fie și numai etalarea propriei zestre grație căreia orice fată de măritat (și componistica sau muzicologia românească reprezintă atare domnișoare) își ademenește iubitul. Muzica riscă, iată, să rămână fată
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
pricină. În schimb, legea magnific încălcată să nu-ți faci chip cioplit, l-a făcut pe Patriarhul legiuitor să se nască a doua oară, rămânând viu în ochii posterității, altfel, - cum l-a văzut și l-a cioplit, l-a dăltuit în marmură Michelangelo. Voi reproduce, pentru final, un text al meu vechi apărut în anul 1971 în Destinul cuvintelor după ce văzusem întâia dată în viață muzeele Romei. O replică scandaloasă, pentru habotnici; un sacrilegiu nepieritor. La Catedrala Sfântul Petru în
Deuteronomul (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12645_a_13970]
-
Un domnitor», mi-a răspuns Iosif. Vă închipuiți ce surpare în capul meu, încredințat cum fusesem pînă atunci că «domnitor» e odaia în care dorm!” (Cum am învățat românește)1). În orașul cu atîția mari domnitori, turnați în bronz sau dăltuiți în piatră, singurii scutiți de confuzii umilitoare rămîneau, cum se vede, leii. “Ei își păzesc comoara cu tărie, Visînd să și-o păstreze-n veșnicie - Dar timpul de-orice visuri joc își bate, Căci netezind buclatele lor coame, Mănîncă piramida
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
istorie, la Brăila, începând din 1965, asimilându-se atât de organic și plenitudinar cu atmosfera specifică de aici încât s-a dăruit cu o rară putere de muncă elaborării acestei lucrări, ca un omagiu adus locului în care și-a dăltuit prestigioasa sa personalitate. Mai întâi, prin lucrarea O vatră de lumină seculară, a închinat un studiu monografic Liceului "Nicolae Bălcescu"; înființat în 1863, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, pe băncile căruia s-au format extrem de mulți oameni de știință
De neamul brăilenilor by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/11816_a_13141]
-
2015 Toate Articolele Autorului Ecouri Poemele stângace trimise făr’ adresă Cred c-au greșit cărarea cu nume de ducesă Cum lunga așteptare nu și-a aflat răspuns Ecoul amuțit-a pierdut în nepătruns Am luat abecedarul cu însemnări divine Să dăltuiesc în stânca cuvintele-n aldine Din stâncă șiroi-va o apă cristalină Să-ți răcorească fața cu zâmbet de regină Percep cântul de doină care-a umplut eterul Și-ncerc să deslușesc cum de-a-nceput misterul! Nu mi-am pierdut
ECOURI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380621_a_381950]
-
cu tăceri N-am să disper, mai caut poemele pierdute Să le trimit în lume, dar nu ca servitute, La porțile speranței trimit stihuri aprinse Să le rescriu în iarna cu literele-ncinse! Am luat abecedarul cu însemnări divine Să dăltuiesc în stânca cuvintele-n aldine Din stâncă șiroi-va o apă cristalină Să-ți răcorească fața cu zâmbet de regină Spre margine de lume străbate un ecou La versul unei doine șoptită în argou! Virgil Ciucă New York, 28 octombrie 2015
ECOURI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380621_a_381950]
-
cu lacrimi”, din silențioasa solitudine se naște acea nevoie de armonie și lumină, de regresiune spre edenul prunciei și pavăza în fața agresivității timpului, irepresibila sete de puritate ca perenă întoarcere la primordialul izvor al mitopoiezei: „pe pânzele albe ale destinului/ dăltuind flori-de-nufăr/ îngemănate cu flori-de-colț/ încrustate pe sufletul meu/ ce plânge după nostalgia fulgilor/ și a zăpezii dintâi“ (Tainică amintire). Există mereu un filon elegiac de amintire leopardiană și eminesciano-nichitiană în același timp al compenetrării între stihiile universului cosmic, în versiunea
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
de petece stă atârnata toamnă în cuiul ruginit al anotimpului O clatină vântul în nopțile cu luna fâlfâie că un celofan cu care am acoperit un medalion uitat Statuetei metalice pe comodină îi numără anii pe care vârstă i-a dăltuit în osul ei fără inele Cămașă mi s-a atârnat în arcurile ceasului care imi caută trupul sub umbră îngălbenita a stejarului Iar după un pic din ceas va ieși cucul să cânte cântecul ostașului vechi care a dăltuit triumfurile
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
a dăltuit în osul ei fără inele Cămașă mi s-a atârnat în arcurile ceasului care imi caută trupul sub umbră îngălbenita a stejarului Iar după un pic din ceas va ieși cucul să cânte cântecul ostașului vechi care a dăltuit triumfurile în mânerul de fildeș al sabiei KOMETA E HALEJIT Fluturoi kometa e Halejit fluturoi e shkreta duke lënë bishtin plot pluhur në qiellin e vizatuar në letër Nuk e di në cilën koordinatë u rrëzua hija e saj se
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
un veac apus împrăștiind în jur iz de ierburi uscate de toamnă târzie de sânge ostatic de lacrimi sărate De unde venise nu voia să îi spună dar îi povesti despre anii petrecuți cândva în casa unui artist ce știa să dăltuiască suferința în piatră să modeleze iubirea din lut și să încrusteze pe buze reci de ulcioare cald și cast sărut de fecioare Poetul ar fi vrut să-i spună să-și vadă de drum dar și să rămână parcă-ar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
ridcât o urmă adâncă de plugpărea rătăcită dintr-un veac apusîmprăștiind în jur iz de ierburi uscatede toamnă târziede sânge ostaticde lacrimi sărateDe unde venise nu voia să îi spunădar îi povestidespre anii petrecuți cândvaîn casa unui artist ce știasă dăltuiască suferința în piatrăsă modeleze iubirea din lutși să încrustezepe buze reci de ulcioarecald și cast sărut de fecioarePoetul ar fi vrut să-i spună să-și vadă de drumdar și să rămână parcă-ar fi vrutde parcă-l citi din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
am petrecut-o în teatre, îndeosebi în teatrele din București. Urmăream jocul actorilor din penumbra sălii de spectacol, cu mapa pe genunchi. Memoram replici, nuanțe ale vocilor, frânturi de culoare... deslușeam aroma parfumului de pe machiaj, gesturi aparte pe care le dăltuiam în marmura hârtiei: linii, contururi... până la finisajul unui crochiu ori al unui portret era încă mult de lucru. Important a fost că, de la început, am înțeles că scena nu-i o sărbătoare: fiecare repetiție, fiecare nouă premieră, fiecare spectacol era
Agenda2003-45-03-45-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281693_a_283022]
-
geamantanul amintit în „Balada chiriașului grăbit“), ediții princeps ale operelor sale, scrisori către familie și prieteni, manuscrise, între care cel al poeziei „Noapte de mai“. La Nămăiești se află și vestitul schit rupestru din secolul al XVI-lea, în întregime dăltuit în piatră. Revenim pe drumul nostru (DN73), care ne poartă abrupt pe Muntele Mateiaș, până la platforma Monumentului Eroilor din primul război mondial, construit după proiectele arh. D. Ionescu-Berechet, între 1927-1935. (Un ecou literar al luptelor care s-au purtat pe
Agenda2004-23-04-turism () [Corola-journal/Journalistic/282514_a_283843]
-
în care, deși ineluctabilă, realitatea ni se înfățișează sub o multitudine de înfățișări. Mai precis spus, tehnica prin care ochiul deslușește exterioritatea, în necontenită prefacere și evoluție, a formei, culorii și consistenței. Prima propoziție a dialogului are materialitatea unei inscripții dăltuite în bronz: „Ineluctabilă modalitate a vizibilului”. O afirmație tare, care deschide o discuție, dar limitează percepțiile. Semnificația e cât se poate de clară: realitatea e intuită de ființa umană prin văz; nu doar expresia materială, ci și aceea mentală sunt
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
Oviri, cu contururile ferme ale unui idol de piatră este luminată de razele lunii. Ca și mai vârstnicul Edgar Degas, Gauguin a ignorat, începând de la un moment dat, granițele prestabilite între genuri și metode de lucru. Plăcile de gravat sunt dăltuite cu gesturi sculpturale. Monotipurile combină desenul și arta tiparului. Spre sfârșitul vieții, execută o serie de „transferuri” - „Profil”, „Reîntoarcerea de la vânătoare” - care domină ultima sală a expoziției. Este o tehnică, se pare, inventată de artistul francez. Mai întâi, o foaie
Evenimente la MoMA by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2508_a_3833]
-
după moartea lui ridicându-i, la mormântul din cimitirul Bellu, un monument funerar de marmoră albă în care a săpat, sub portretul scriitorului: COMANDOR EUGEN P. BOTEZ (JEAN BART) 1874-1933 iar în partea de sus a blocului de marmură a dăltuit, într-un medalion, o corabie nostalgică, cu pânzele în vânt - bricul "Mircea", la bordul căruia comandorul și-a făcut ucenicia și pe care, sub numele literar Jean Bart, l-a imortalizat în Jurnal de bord.
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
cleios al pădurii..., tăcerea ierbii se sufocă, în fuga ei nebună înfrântă de flăcările clocotitoare ale Iadului... Am ațipit sub roua dimantină a dimineții, memorând tăcerea ierbii și, răvășit de dorința revederii, îmi scald setea de vis în rana amintirilor dăltuite în iernile trecute ale vieții mele... Unde se duce oare iarba când zăpada înroșită de durere îi inundă viața, încătușând-o în amintire? Tăcerea ierbii ne învață să murim frumos, risipiți între sânii iubitelor noastre, goi pe dinăuntru, goi pe
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
durerea pietrelor aruncate de-a valma în calea vieților voastre... Dar eu, rătăcesc pe drumul necunoscut al Pustiului, scriind poeme de dragoste, lăcrimând între păsări de fum însângerate, sub potcoavele cailor sălbatici cu coamele lor săltând în vânt..... Mi-am dăltuit o umbră de sânge... Iată, sunt Omul cu două umbre, ce se caută sub ploile de stele căzătoare! Iată, sunt Omul cu o umbră încătușată! Sunt Omul însingurat în tăcerea umbrelor lui, îndoliate și răpuse de dragostea viforoasă a Vieții
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
ce nu se vede. Statuia e atît de ireală, universul e atît de înmănuncheat într-o privire, care, pentru noi - ce, din afară, asistăm - e nevăzută (chiar dacă știută) fiindcă se îndreaptă în jos, încît îmi pare limpede că tînărul cel dăltuit de Benvenuto nu poate avea drept referent un om, fie și mitic, ci o plăsmuire. Imaginea în apă a lui Narcis este ceea ce a sculptat Cellini pentru eternitate. Umbra visului lui Narcis, felul cum acesta (rămas veșnic invizibil pentru noi
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
cât sabia”. În figura lui din pictura votivă pe care Odobescu nu o găsește la Mănăstirea Snagov (construită de Neagoe Basarab la începutul sec.XVI), ci la Arnota, ctitoria sa, scriitorul citește trăsăturile unui caracter din al cărui granit se dăltuiesc marii conducători: „În chipul tău smead și costeliv, înconjurat de o barbă albă și rară, în buzele-ți subțiri și zâmbitoare, în fruntea ta lată și înaltă, în ochii tăi mici și vii, afundați sub sprâncene negre și stufoase, îmi
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
zăpezile anilor chiar, l-au troienit, dar o rază de soare, desprinsă din suflet, a-ncălzit alt gând răpus, lipsit de zâmbet. Am sperat ca în timp, s-apară o răscruce, iar gându-ngălbenit sigur, va găsi o cruce, un periplu-hazard, rămas dăltuit în destin și-n gândul îngălbenit păstrat, drept festin. 25 Decembrie 2016 - MIT Referință Bibliografică: TIMPUL RĂSCRUCE / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2201, Anul VII, 09 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Maria Ileana Tănase
TIMPUL RĂSCRUCE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380249_a_381578]
-
minte, nu i se poate adăuga nimic mai înviorător decât o permisie de voiaj a inimii prin țara fără grăniceri a dragostei! Cei înamorați sub atracțiile superbității feminine își vor întâlni ochi în care-s scufundate oceane de farmece, corpuri dăltuite cu întâia daltă ce-a lucrat la alcătuirea armoniei trupești, și spirite traversate din puritate în freamăt. Veritabila grandoare a vreunei frumuseți feminine, când e vorba despre o personalitate se ocolește în genere de către biograf, din teama lui că poate
CEZARA DAFINESCU. SIMBOLUL INELULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382327_a_383656]
-
artei, în genere: iubirea. Recentul prunc literar al Cristinei Mariana Bălășoiu numără 102 titluri de creații în versuri și 35 de imagini felurite (în alb-negru), cu autor neprecizat - imagini în registru gingaș, delicat și îmbietor, de la ghiocei, fluturi, expresive mâini dăltuite de ani, un inexorabil tunel al timpului (unul dintre podurile cu balustrade din copaci seculari împietriți, din Parcul Romanescu), până la chipul înmărmurit în lumină al Mântuitorului Iisus Hristos sau până la silueta de fluieraș de soc (...,,mult zice cu foc”) a
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
exilurilor" maritale din Egipt sau din provincia britanică are cel mult un interes documentar. La Paris, ca elevă, iubită și muză a lui Man Ray, Miller se joacă cu timpi de expunere, bântuie orașul în căutarea unor coincidențe vizuale absurde, "dăltuiește" nuduri care prefigurează arta lui Edward Weston, își cizelează simțul înnăscut pentru plasarea modelelor în spațiu. Mai târziu, în fotografii din timpul bombardamentelor asupra Londrei - o mașină de scris distrusă, un manechin într-o grămadă de moloz - artista îmbină absurdul
Două expoziții centenare la Muzeul din Philadelphia by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8248_a_9573]
-
care cădea în bulboana de la baza stîncii, născînd acel zgomot înfiorător. Și, cît vedeai cu ochii, în toate părțile se deschideau alte bolți, care mai de care mai mare și mai frumoasă, susținute de stîlpi uriași de piatră. Totul părea dăltuit de cea mai măiastră mînă. Stalactitele și stalagmitele, răspândite peste tot, păreau colții unui uriaș adormit cu gura deschisă. Fiori nemaicunoscuți pînă atunci, de admirație amestecată cu teamă și curiozitate, săgetară cu mii de ace cele cinci trupuri strînse unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]