72 matches
-
de miresmele timpului, cu sângele deraiat de iubire, cu venele grației tăiate-n văzhuh. Pe vârfuri, părul tău străbate troiene de dor, cu alintul fulguit În fantasme. Nu mai pot să ascult recviemul din ornic, nu mai am nici hrisovul dăltuit necuvânt. Suav, În saturnalii ninge tare, În Roma zeii se prenasc pe-ascuns, juvenaliile se-ntrec tot mai sfioase, Crăciunul vine, Doamne,-s fericit! Sufletul cărnii suspină În taină, adventul sfielnic se plimbă-n calești, Într-un bob de tămâie
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
patetica scriitoarea apelează la arta, la acea latura livresca ce controlează emoția și conduce la generalizări: "Am văzut, la Galeria de sculptură din Berlin, un bassorelief de Donatello, intitulat ăMadona de la Palatul Pazziă. Artistul din Quattrocento a reprezentat, în marmură dăltuita cu finețe de capodoperă, una dintre cele mai emoționante imagini ale acestei iubiri reciproce. Fața mamei este lipită de a copilului a și acesta și-o lipește, vădit, de a ei a amîndoi privindu-se ochi în ochi, în- tr-o
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
la rându-i, telegrame de 15 ianuarie, "cea mai mare sărbătoare a Poeziei românești", Ziua sfântă a lui Eminescu și regretă că nu este și Teofil alături de el să pună, după obicei, o ghirlandă de flori la statuia lui Eminescu, dăltuită, în fața Ateneului, de Gheorghe Anghel. În sfârșit, întâlnirea se petrece într-o iarnă la Predeal, când generos, Geo Bogza îi cumpără un ceas de buzunar, îl conduce la gară și îi cumpără biletul de tren. Poetul din Răchițelele Apusenilor îi
Geo Bogza și tinerii scriitori ardeleni by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8290_a_9615]
-
informă că s-a deschis o nouă cantină a Crucii Roșii, și domnul prefect e acolo. La Liceul de băieți, pe strada Grigore Ghica, o lămuri funcționarul și, întorcându-i spatele, dispăru împingându-se într-o masivă ușă de stejar dăltuit. Coborâră îndată scările, mirate că nu le oprește și nu le întreba nimeni nimic bătrâna mai în urmă, pășind cu șovăială pe luciul de gheață al mozaicului, temându-se să nu cadă. Cerboaica se opri în stradă s-o aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Aici soldații, după Răstignire, „...Împărțit-au hainele Mele loruși, și pentru cămașa Mea au aruncat sorți” (Ioan 19, 24); - Capela Sf. Elena și Peștera aflării Sf. Cruci - sunt așezate într-o stâncă - criptă naturală, spre care conduc 42 de trepte dăltuite, unde Sf. Elena a descoperit Sf. Cruce, piroanele și crucile celor doi tâlhari; - Capela biciuirii și a Cununei de spini - Sub sfânta masă a capelei s-a păstrat o parte a coloanei pe care, potrivit tradiției, I s-a pus
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
să fi avut mai mult de șaptesprezece sau optsprezece ani, părul deschis la culoare și trăsături aristocratice, fragile. Ea părea poate ceva mai mică decît el, cu un an sau doi, cel mult. Avea un ten palid și un chip dăltuit, Încadrat de un păr negru, scurt, care accentua o privire vrăjită, Îmbătată de veselie. El o petrecea cu un braț pe după talie, iar ea părea să șoptească ceva, glumeață. Imaginea transmitea o căldură ce mi-a smuls un surîs, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Cipru poate fi asemuit cu blândul astru al zilelor de mai în România noastră așa că, în decorul absolut superb al munților care se desfășurau ca o dantelă din stâncă ornată cu ochiuri de verde crud, primăvăratic, rulam vesele pe șoseaua dăltuită parcă în munte, spre un loc în care îmi spusese Mădălina, fiica mea, că mă voi bucura din toată inima. Și așa a fost... Legenda icoanei făcătoare de minuni a Sfintei Maria Mănăstirea Kykkos a apărut în fața noastră ca o
CIPRU (2) – RELIGIE, ISTORIE ŞI MIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361200_a_362529]
-
cu vântul, Cu firele de praf ce le ridică ; De pe-a mea frunte rece-mi duce gândul Și îl coboară-n stropii care pică. Pe-afară rece, din clocot făurita, Gândirea dura, flacăra ce frige, Statuie mândră-n piatră dăltuita, Prin vene-mi curge apă-n loc de sânge. Cu cremenea ființei mele, În înălțimi ating Fecioara. Mi-e fruntea-ncununata doar cu stele, De la Fecioara ce se vede seară. Eu plâng cu picurii de roua Și plâng cu stropii mari
STATUIA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367790_a_369119]
-
SCENĂ Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Cununile cele mai florale ale actorilor sunt de miri, fără solemnitate înmarmorată în statui, ca de regi, ci cu vie superbitate a iubirii dăltuite în legământ sufletesc între două ființe întrupate într-un singur om: actorul și personajul jucat de actor. Așa sunt actorii! Un singur corp, două ființe, o singură conștiință, două spirite, un singur creuzet sufletesc, două iubiri și totuși niciuna nepurtând
MARIANA MIHUŢ. UNIFORMĂ RIGOARE ÎN FAMILIE ŞI PE SCENĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367946_a_369275]
-
Aici soldații, după Răstignire, „...Împărțit-au hainele Mele loruși, și pentru cămașa Mea au aruncat sorți” (Ioan 19, 24); - Capela Sf. Elena și Peștera aflării Sf. Cruci - sunt așezate într-o stâncă - criptă naturală, spre care conduc 42 de trepte dăltuite, unde Sf. Elena a descoperit Sf. Cruce, piroanele și crucile celor doi tâlhari; - Capela biciuirii și a Cununei de spini - Sub sfânta masă a capelei s-a păstrat o parte a coloanei pe care, potrivit tradiției, I s-a pus
SPRE CALAUZIREA LA DESAVARSIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349143_a_350472]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > AMPRENTARE Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1235 din 19 mai 2014 Toate Articolele Autorului Clipești în același spațiu dăltuit parcă pentru noi ori..așa îl simțim; tresari la foșnetul pădurii ce-și spune mai departe povestea. Gândești la noi? Atunci nu ești departe! În memoria retinei ne-au rămas o creastă de munte, cerboaice și brazi, verde ce se
AMPRENTARE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349862_a_351191]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > MECI DĂLTUIT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului neputință într-o ceașcă de lapte dulce încă păstrând aromele mamei copilul sărută sfârcul aprins de dor lasă urmele gingiei fragede strănută copios apoi
MECI DĂLTUIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350145_a_351474]
-
ceașca golită de laptele dulce încă dulce al copilăriei cum poate rămâne nesecată copilăria când jocul în adult moare ca la finalul unui meci aiurea dăltuit în zidul cuvântului dintâi. cum Anne Marie Bejliu, 22 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: meci dăltuit / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1483, Anul V, 22 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
MECI DĂLTUIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350145_a_351474]
-
2014 Toate Articolele Autorului Ești raiul meu femeie și Dumnezeu o știe, Doar el a pus în tine ațița gingășie; El te-a ales altar să fii plăcerii, Ești cheia fericirii și lacătul durerii Ți-e trupul tău pe viață dăltuit Potir să-i fie bărbatului iubit, Te-a înzestrat cu darul frumuseții Și sfanțul hâr, de-a fi sămânță vieții. Alese însușiri ți-a dăruit podoaba Bărbatului iubit să-i fii o viață dragă Și-a mai lăsat, să fie
EŞTI RAIUL MEU FEMEIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365879_a_367208]
-
viață unui copil, plantează un pom. Cam acestea sunt cerințele minime pe care trebuie să le atingă fiecare dintre noi. Dar, dacă se întâmplă să te afli în fruntea unei comunități, regulile se schimbă, responsabilitățile sunt altele, iar urmele trebuie dăltuite adânc în istorie, nu doar în sufletele semenilor. Săptămâna trecută am promis că voi continua materialul ,, Omul sfințește locul”, după ce voi sta de de vorbă cu edilul movilean. Iată că mă aflu astăzi, 23 august 2013, în fața primarului Dumitru Panțuru
OMUL SFINŢEŞTE LOCUL – PARTEA A II-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364953_a_366282]
-
pentru că e aur, nu pentru că vrea cineva să lucească, nici clopotul n-ar suna dacă n-ar fi clopot, căci una e să bați în el și alta să bați într-un lemn! Noblețea e o artă a umanului, zugrăvită, dăltuită, vibrată în fire, iar cei pe care-i înzestrează poartă în tot gloria umanului. Lumea-i cu atât mai bună, cu cât e mai sădită cu florile nobleței umane. Dacă s-ar dărui comori spirituale la din ce în ce mai puțini oameni, lumea
CRISTINA ŢOPESCU. TRECUT, SPERANŢĂ, STATORNICIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365619_a_366948]
-
că muftiul le obținuse grațierea cu condiția ca venerabilul voievod să treacă la mahomedanism. Voievodul, încă în veac, ca și fiii lui au rămas constanți în credința lor „și apărură la locul supliciului cu o nobilă tărie”7. Demne de dăltuit sunt cuvintele care apar în cronica bălăce- nilor, cuvinte-îmbărbătare venite din partea sfântului Constantin Brâncoveanu: „fiii mei, fiii mei! Iată toate avuțiile și orice altă am pierdut. Să nu ne pierdem încai sufletul! Stați tari, bărbătește, dragii mei, și nu băgați
IN NIMBUL CRUCII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350569_a_351898]
-
trăit întâiul, m-am născut Plângeam în gând de dor când te îmbrățișam Azi toamnă mă-nțelege, din pieptu-i îmi fac scut Acum din amintiri te scot că pe-un balsam. Azi nu mai știu să fiu, mi-e chipul dăltuit Zâmbesc acoperind în mine doar regretul Că n-am știut să-ți dau momentul cel râvnit Cu tine să împart orice, chiar si incertul. Din marmură ce-ngheață privirea ta senina Nici nu mai înțeleg de sunt prin ochii tăi
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
feșcheș jobenul vioriu din țesătură de cer și-o așteaptă cu dragoste pe Julia, căci muntele iubește în taină, cu iubire de luceafăr, trupul balerin și spiritul infinit, obrajii trandafirii, fruntea de lună și ochii de soare, picioarele din filon dăltuit, mijlocul pentru cingătoare de flori , umerii pentru salbă de doruri, gură de cântec lin ca vioara! Julia Jianu, frumoasă și veselă fată moldoveancă pietreană, fermecătoare glăsuitoare de melos de auzit cu visul a îndrăgostit muntele de ea, pe când ea nu
JULIA JIANU. FRUMOASĂ ARTISTĂ MOLDOVEANCĂ PIETREANĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369428_a_370757]
-
în memorie mea chiar acum când îți vorbesc despre Elenă o văd cu ochii minții înaltă, bruneta, cu părul negru, lung, lăsat pe spate având o frunte feminină frumos construită, sprincenele negre delicate, apoi cobora nasul în jos cu obrajii dăltuiți frumos, buzele roșii arcuite, și ochii negri mari frumoși strălucitori ce nu mai reflectau acea prăbușire spirituală de mai înainte ci speranța, bucuria noului ei început, întreaga ei fizionomie emană feminitate și din nou avea bucuria de a trăi întreaga
SPOVEDANIA UNUI OM de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353073_a_354402]
-
văzuse la Roma și în Cezareea Palestinei (Maritima) în amfiteatrul de lângă țărmul mării, asemenea piese. ,,Ah! Cezareea...!” rosti el și văzu parcă aievea orașul de pe țărmul Mediteranei unde își avea jilțul de procurator. ,,Ce mai oraș..! Cu minunatele lui temple dăltuite în marmură, cu grădini încântătoare, cu splendide amfiteatre, cu minunatele băi durate în marmură unde apa curgea fără oprire... Și apoi, furnicarul levantului cu oameni de diferite nații perindându-se prin port!...” Zâmbi amar deschizând ochii. La Ierusalim procuratorul venea
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
jurnalistul instruit, educat, iubitor de valori, de patrie și neam, nu piere. Industria media caută profit. Jurnalistul, trăitor în efemeritatea știrii, caută dăinuirea. Cuvântul înțelept, al înțelepților neamului, curge în clepsidra cu lacrimi de adevăr. Un trofeu al nemărginirii patriei. dăltuit în cuvânt. Glasul unui român se arcuiește sub bolta istoriei: Alecu Russo în „Cântarea României“. Răscolitoare scriere. Tristă. Alecu Russo un jurnalist al vremii. Al cărei vremi? „Poporul e stâlpul țării... fiecare părticică de pământ e vopsită cu sângele lui
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
oraș, făcuse ca sala să fie luată cu asalt. Nu mai erau locuri nici în picioare. Hayfa apăru în uralele zgomotoase ale mulțimii. Îmbrăcămintea ei era de vis. Rochia lungă verde din atlas lucitor care-i contura cu fidelitate trupul dăltuit se potrivea perfect cu cerceii, dar mai mult decât orice, cu ochii mari de un verde adânc. Și pantofii din năbuc negru aveau un buton verde din atlasul rochiei, totul arată frumusețea desăvârșită, fără egal. Când a coborât treptele înspre
HAYFA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359233_a_360562]
-
să am impresia că îi știu dintotdeauna.Stiu chestia asta pare normală...dar cât de normal pare să-i plasezi printre amintiri și să nu știi de unde ai amintirile :) Suntem atât de diferiți în felul în care suntem croiți și dăltuiți dar suntem atât de asemănători în trăiri și emoții...Ne intersectam trăirile și sentimentele ,ne regăsim unii intr-altii ...nu suntem decât fire de nisip scăpate din strânsoarea aceluiași pumn. De aceea poate când ne regăsim, avem impresia că ne
DEJA VU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359315_a_360644]
-
În noaptea precedentă aniversării visase la primul sărut cu tânărul ei adorator. Acum, se apropia de ea profund emoționat în realitate admirând-o pe frumoasa gazdă îmbrăcată într-o superbă rochie de mătase care se mula pe trupul ei parcă dăltuit în marmoră, privind-o cu admirație, se împiedică și uimit se trezi la picioarele adoratei, ținând strâns la piept un uriaș buchet de flori. Sub privirile tuturor, s-a ridicat cerându-și scuze pentru incident. Soțul care-i stătea alături
MPREVIZIBIL (2) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359784_a_361113]