114 matches
-
religiei este cultura cea mare, universală, și că, fără aceasta, nici nu ar mai exista vreo religie adevărată...care să fie plăcută auzului Domnului. Așa spusese: Auzului! De parcă Celui de Sus i-ar fi plăcut musai... iambii suitori... trohei... săltărețele dactile, și că Ritmurile atent orchestrate ar sta la Baza Creației sale. într-o zi, Grama ne-a dat un extemporal. Nu îmi mai aduc aminte exact titlul. Era vorba dacă noi credem în Dumnezeu, și de ce. Scrisesem un pamflet îngrozitor
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
al detaliilor juridice, cel "indecent", argoul și limbajul juvenil cel mai recent se asociază, într-o demonstrație de plurilingvism, cu farmecul erudiției. Virtuozitatea tehnică este esențială: punerea textelor colocvial-argotizante în ritmuri ternare, prin excelență culte și muzicale (alternanță subtilă de dactil, amfibrah, anapest) conferă o distanță ironică fundamentală, o dedublare a vocii: versificația nu aparține în nici un caz "măștii lirice" care își rostește monologul într-o perfectă autenticitate fonetică și lexicală (""Uite bă fraere / nai sângen tine /să-l arzi păl
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
Ceeace l-a minunat din primul moment, poate, pe Maestru, a fost, probabil, analogia, diverse similitudini, dintre metrica jocului nostru popular și aceea a versului grec. Cu o intuiție proprie genialității, el vede în pașii, timpii și măsurile acestui joc, dactili, spondei, trohei, anapești, iambi, tribrachi etc.; apoi fraze, strofe, perioade etc., tot; și - este o vorbă încă ceva mai mult decît atîta: fără ironie. Ba încă și unele fenomene specifice versificației antice, ca acela, de pildă, al substituirii dactilului printr-
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
joc, dactili, spondei, trohei, anapești, iambi, tribrachi etc.; apoi fraze, strofe, perioade etc., tot; și - este o vorbă încă ceva mai mult decît atîta: fără ironie. Ba încă și unele fenomene specifice versificației antice, ca acela, de pildă, al substituirii dactilului printr-un spondeu etc. și, în orice caz o bogăție metrică cu mult mai mare decît aceea a metricei antice. Dar, pentru o mai vie ilustrare a chestiunei, e mai bine să dăm cît de puțin cuvîntul, însuși autorului (în
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
metrice antice, ne-a determinat a folosi încadrarea picioarelor metrice și ritmice în aceleași tipare pe care le foloseau poeții: Homer, Anacreon, Plaut, Seneca și metricienii: Hefestion și Quintilian. Aceasta ținînd seama de faptul că în dans succesiunea spondeilor, anapeștilor, dactililor, iambilor, troheilor, proceleusmaticilor etc. determină transpunerea perfectă a motivelor ritmice în: monometri, trimetri, tetrametri, pentametri și hexametri ca în metrica poeticii grecești: în septenari și octonari ca în poetica latină”. N-ar fi poate inutil ca, de la cele de mai
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
de dans în special, în locul „picioarelor” măsurile, bazate pe principiul valorilor de note și al accentului tonic. Astfel, avem măsura de două pătrimi, de pildă, corespunzătoare unui spondeu. Prin subdivizarea celei de a doua pătrimi în două optimi, căpătăm un dactil. Operînd subdivizarea asupra primei pătrimi, obținem anapestul. Subdivizarea ambelor pătrimi ne dă tetrabrachul. Suprimarea unei optimi ditetrabrach, ne dă tribrachul, măsura de trei optimi, în care, prin contopirea primelor două optimi - a pimilor doi „timpi” cum se zice, avem troheul
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
al detaliilor juridice, cel "indecent", argoul și limbajul juvenil cel mai recent se asociază, într-o demonstrație de plurilingvism, cu farmecul erudiției. Virtuozitatea tehnică este esențială: punerea textelor colocvial-argotizante în ritmuri ternare, prin excelență culte și muzicale (alternanță subtilă de dactil, amfibrah, anapest) conferă o distanță ironică fundamentală, o dedublare a vocii: versificația nu aparține în nici un caz "măștii lirice" care își rostește monologul într-o perfectă autenticitate fonetică și lexicală (""Uite bă fraere/ nai sângen tine/să-l arzi păl
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
a lor noian de fericire." Studiind poezia italiană, Asachi a observat varietatea prozodică a acesteia și a încercat să transplanteze în versul românesc formele armonice care îl încîntaseră în italiană. Adoptă astfel hexasilabul într-o variantă subtilă, compusă din doi dactili, pentru a contrabalansa scurtimea versului: "Din sînul timpului/ Ce zboară repede/ Peste noian,/ Derează-atomul/ Și către miile/ Adaoge-un an" (Imnul moldovenilor la anul nou). Altădată, octosilabul de aceeași origine apare format din doi peoni secunzi: "O, tu, pictură netedă
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
origine apare format din doi peoni secunzi: "O, tu, pictură netedă/ A mînei lui Apele/ Ce figurezi aidoma/ Icoana feței mele!" (Alvir cătră a sa miniatură). Un vers ceva mai amplu, decasilabul - tipic poeziei italiene - ia în românește formă de dactili combinați cu trohei: "Cel dintîi cîntec de primăvară,/ Cînd ciocîrlia a răsunat,/ Din tunecoasa a ei camară/ Și vioreaua s-a arătat" (Vioreaua). Prezența alexandrinului clasic poate fi trecută la aceeași categorie a experimentului prozodic: "Ceriul și naltul plai senine
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
unde Norman ținea cărțile rare, și de unde puteam avea parte de o priveliște magnifică asupra principalei Încăperi a prăvăliei, inclusiv asupra ușii de la intrare și a biroului și scaunului lui Norman. I-am spus Balconul. (Azi, cuvintele balcon și balon, dactil și iamb, au fuzionat, devenind un soi de leagăn, sau o bărcuță tristă. Uneori, mă sui În barcă și plutesc În jur. Sau mă Întind În leagăn și mă legăn sau Îmi sug degetul de la picior.) Am aflat mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
răsfățate Pe undele încinse de brîuri colorate De raze dulci de fir” (Almelaiur) - amfibrahi combinați cu peoni; „Soarele apune peste Propontide; Însă la suflarea valului cel lin, Pare că se leagăn bolțile splendide, Dulce poleite d-aur și rubin” (Mehrube) - dactili și amfibrahi; „Deschide-te, dafin! eu voi a mă duce Spre rîul senin, Căci stelele d-aur să leagănă dulce Pe valul cel lin” Fata din dafin) - combinație de amfibrahi. Volumul de primă tinerețe intitulat Florile Bosforului promitea deja nestăvilite
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
nu ca alegorie a comunicării). Polemică, Ioana Bot, dă, la răstimpuri, adevărate lecții de scrimă ideatică. Ca de exemplu (momentul mi se pare, dintre toate, notabil) când deconstruiește o remarcă malițioasă a lui Călinescu. (Criticul afirmând că versurile „Troheu, spondeu, dactil, troheu/ Dulce mers-ai purpură iarăși visul”, din laboratorul Odei, ar fi lipsite de sens.) O mostră doar, dar o mostră strălucită: „Dacă principala acuză care se aduce versurilor este lipsa sensului, întrebarea pe care cred că ar trebui să
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
Ion Buzași București, 15 dec. 1967 Dragă domnule Buzași, Am primit scrisoarea și mă grăbesc să-ți răspund. Apucă-te și scrie despre Zaciu, dar nu prea lung, maximum 3 pag. dactil. Trimite totul cât mai repede, vreau să zic, cel mai târziu până prin 28 dec. Să fie la Constanța. Pentru moment nu stau prea bine bănește în ce privește angajamentul cu volumele, dar imediat ce voi putea (după 1.I) am să trimit un
Scrisori de la Cornel Regman by Ion Buzași () [Corola-journal/Memoirs/6928_a_8253]
-
din sufletul meu, Poezie, Dacă nu te scriu cu propriul meu sânge, Cu lacrimi, chiar dacă ar fi de bucurie, Dacă ritmu-ți nu e chiar pulsul inimii mele - Cavalcadă de Pegași pe timp de vijelie - Dacă picioarele-ți de iambi, de dactili ori trohei Nu se succed melancolic, în ritm cu pașii mei, În urma sicriului epocii noastre pline de eșecuri, Dacă n-ai febra trupului meu bolnav de doruri fără leac, Dacă nu ai nimic din toate astea în evoluția ta Și
NOU LA EDITURA ANAMAROL, 2016 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385247_a_386576]
-
târât pe brânci, pe coate, Să ajungi până aici, Lasă-i pe-alții mai departe-n Mușuroiul de furnici... Și rămâi lumii de strajă Închipuit în eres, Lasă-te pătruns de vrajă, Cate alții...înțeles; Deapănă mereu poveste În troheu, dactil sau iamb; Ce-a fost ieri și astăzi este... La feștilă lordul Lamb Să dezlege mi se zbate, Ochelarii rânduri trei, Neînțelegând cum poate Să zgâlțâie un... condei; Abitir o pană ruptă Înmuiată-n călimară, Cu laptop și față suptă
POEZII (LUI MIHAI EMINESCU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382417_a_383746]
-
e... zbor; Se cutremură-n în sertar Vise ce te-au zgâlțâit, Astăzi doar un solitar, Poți cel mult părea smintit Când mi te bântuie spaimă Că ți-e munca în zadar, Nu cerși nimărui faimă Poeziei fă altar...! Iar dactili, iambi sau trohei Să dezlege mi s-or zbate Poate doar niște mișei Prin aburii minții beate; Prin trei rânduri de lentilă Ia aminte, logofete, Steaua-ți este...o feștilă Fâlfâirea... de brabete. Neputând să te-ajungă Vor decreta sus
POEZII (LUI MIHAI EMINESCU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382417_a_383746]
-
Știi, mărite han - grăi Metodiu după ce gustă dintr-o cupă, uitându-mă eu prin ceaslovurile voastre, am băgat de seamă că slova poeticească nu-i nici mai lungă, nici mai scurtă, ci tocmai potrivită. Lucru de mirare: câți iambi, atâtea dactile. Suntem o cultură tânără - răspunse tătarul, luând și dânsul loc. Noi, precum vezi, am pornit de la foarte puțin. Ce zic eu? De la zero. Acum judecă și dumneata: puteam eu lăsa versul liber? O mare poezie trebuie să aibă ritm. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în mintea lor creeând un arbore de învățătură, sau ei sunt silabisiți în tine, devenind frânturi curate de divin? Mereu aș vrea să mă împletesc în urma ta și să fiu un nou vers, silabisirea-ți! Dar dacă ei, în iambi, dactili, te tot măsoară...Cuvintele-ți despart găsind diftongi, triftongi, hiaturi din înțeles în înțeles te plimbă...Tu, ce metru folosești când lung în mintea lor te desfaci și îi măsori? Credința mea îmi spune că e timpul ce-l petreci
VERS CĂTRE VERS... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366477_a_367806]
-
poeta adaugă un final emblematic, ca o lespede peste un trecut „obsedant": „Vină iertarea". O vină tragică în sensul poeților damnați, dar cu o conotație de milă creștinească. Cornu nu este o intimistă; ea cultivă uneori o poezie oraculară, cu dactili agresivi. Alteori preferă imaginile agreste, într-un grațios „joc secund". Lirica sa este totuși de factură tradiționalistă, o viziune a lumii structurată în linia lui Pillat și Fundoianu (ciclul 10 sonete la Posada). „Nevrozele" au evoluat însă spre un onirism
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
Literatura > Fragmente > CUVÂNTUL DE DUPĂ CUVÂNT Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1166 din 11 martie 2014 Toate Articolele Autorului Nu vă apucați să scrieți trist, bacovian, funest.. Azi mai nimeni nu suportă al durerilor incest... Scrieți roz, cu-fără-rimă iambi, dactile și trohei, Emineștii vremii noastre sunt doar epigoni și ei.. Și ca ei, de bună seamă, sunt și eu un minim mim Și încerc din vechi și sacru să înstihui, să înrim... Ci scoțând piatră din glodul drumului cel vechi
CUVÂNTUL DE DUPĂ CUVÂNT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353513_a_354842]
-
a-b-a-b (încrucișată), a-a-b-b (împerecheată) sau a-b-b-a (îmbrățișată), prima fiind uneori mai apreciată decât celelalte. Sunt preferate versurile scurte, de maxim 10-12 silabe, drept care se pretează mai bine tipurile de ritm cu picior bisilabic, iambul și troheul. La un vers scurt, dactilul, amfibrahul sau anapestul dau o primă senzație de aritmie. Versurile trebuie să aibă aceeași lungime, excepție făcând cazul în care ultimul vers este mai scurt, cel mult jumătate din celelalte. Iată un exemplu: Ștefan-Cornel Rodean - Colectiv model / Luăm spre rezolvare
PARTEA I-A de DAN NOREA în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353797_a_355126]
-
Dacă nu te smulg din sufletul meu, Poezie, Dacă nu te scriu cu sângele și cu lacrima mea Dacă ritmu-ți nu este chiar pulsul inimii mele- Cavalcadă de Pegași pe o vreme de vijelie- Dacă picioarele-ți de iambi de dactili ori trohei Nu se succed sincron cu pașii mei, Melancolizați în urma sicriului epocii pe care o ducem la cimitir, Dacă n-ai febra trupului meu bolnav fără leac, Dacă nu ai nimic din toate acestea, și în plus Ceva din
CUM ŞI PENTRU CINE SCRIEM POEZIE de DELIA STĂNILOIU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357059_a_358388]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ZORI Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Zori grăbiți să mai adape iezi din fântâna crinilor famelici. Ramuri scuturate de diezi răgușesc printre dactili feerici. Vine o pădure descărnată de mistreți, de lupi, de urșii bruni. Vine și-o secundă spintecată de morișca ploilor de luni. Simt miros de algă și de mentă în oglinda timpului pervers. Luna a îmbătrânit într-o latentă galaxie
ZORI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373907_a_375236]
-
de siretlicuri,/ la tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri...”. Și iar privesc cea dintâi copertă și-i văd pe cei doi varani îmbârligați, apoi citesc și prima poezie situată la borna 5 a volumului și care păstrează... ’’ritmul, iambul săltărețelor dactile’’ în „Adunarea gunoaielor’’. Cetiți ici’șa: „Marțafoi bolnavi de lene/ scăpătați din pinioane/ și săriți din balamale/ zic măscări contemporane...//fameni fără frontiere,/ tâmpi, tălămbi, caricaturi!”. Sunt convins că poetul s-a referit chiar la nesimțiții mâncători și scuipători de
AM PRIMIT,AM CITIT,AM SCRIS DESPRE... de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376164_a_377493]
-
impostură, de mono-coloratură și plagiatură(!), fiindcă nu a fost proletcultist și pupincurist precum Vadim, Dan Fruntelată, Păunescu, Dinescu și alți... escu, și a scuipat pe acești lingăi cu sputa forței, inventicii lingvistice și a detunăturii lirice în iambi, trohei și dactile, rămânând, chiar și rejectat de scriitorimea comunistă infectă, un titan, un semizeu al versificației: TUDOR GEORGE (zis Ahoe). Așadar, dragi confrați care vă depărtați de muzicalitatea pe care o dau ritmul și rima în poezia care conține poezie și care
CONFESIUNI DESPRE ARTA DE A FACE ARTĂ (LIRICĂ)... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379619_a_380948]