32 matches
-
o Carte cu un alfabet enigmatic, hieroglific, ca pe o "pădure de simboluri", spre a ne rosti ca autorul Florilor Răului, în care putem pătrunde prin "munca" rimbaldiană ce ne îngăduie "a deveni vizionar". Artistul e o întîlnire de puteri daimonice care se ivesc din străfunduri incontrolabile de către rațiune. Reperele producției lui Gellu Naum pot fi descifrate în Manifestele suprarealiste ale lui André Breton, dintre care chiar cel dintîi, din 1924, cuprinde celebra definiție a conceptului: "Automatism psihic pur, prin care
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
rămîne nu mai puțin un factor captiv subiectivității, măsurîndu-și dinăuntru produsul care pentru noi, cititorii, nu poate fi privit decît din afară. Astfel libertatea auctorială pune la încercare propria noastră aspirație spre libertate. Idealul: confluența celor două libertăți în fluxul daimonic al expresiei lirice. Prin subtila-i speculație, dar mai presus prin intensitatea atît de fluent distorsionată și, totodată, coerent substanțială, de-o dureroasă acuitate, a versurilor d-sale, Aurel Pantea e unul din poeții noștri de excepție. Se cuvine a
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
ne lăsăm înșelați de minciună pentru că este mult mai ușor de acceptat în conștiința noastră limitativă. Astfel că în inima noastră adevărul devine umbră dar nu din cele pașnice care oferă siguranță individului și îi croiesc destinul. NU! Aceste entități daimonice au părăsit de mult templul sufletului pentru a căuta salvarea Demiurgului. Căci omul e un Demiurg incapabil să ajungă la esența sa divină până ce nu varsă nițel picuri de osândă. (Solilocviul se încheie: Vittorio ia bricheta și cu ia aprinsă
SHĒNGCÚN de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349332_a_350661]
-
și imaginile prezentului volum sunt preponderent inedite. Eul creator, cum precizam, se delimitează aici de clișee și evoluează pe noi itinerarii lirice. Ici șicolo, la răspântii, stă însă de veghe Hecate, zeița ispitei și magiei din mitologia elenă. Oricum, impulsurile daimonice se configurează vizibil în mai fiecare text poetic. Ele sunt înnăscute și necesare, în accepție horațiană și helegiană (vezi „Ars poetica” de Horațiu și „Prelegeri estetic” de Hegel. Cu aceste trăiri evadările propriului eu trădează neliniști și contururi ficționale, exprimate
LIRA DE PE OLT de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340438_a_341767]
-
Din aceeași viziune, substanță și poetică sunt închegate subiectele și protagoniștii pieselor de teatru publicate de I. Vlad Țepeș este o tragedie grandioasă, de tensiune dramatică, aducând în prim-plan un erou de anvergura și măreția extramundană a marilor figuri daimonice din dramaturgia eminesciană (Andrei Mureșanu, Decebal). Deși în compunerea personajului infrastructura documentară și legendară nu lipsesc, Vlad Țepeș se deosebește atât de întrupările sale din dramaturgia istorică națională, cât și de cele din filmele horror cu Dracula. Ființă titanică și
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
grotescă), Cornell este îngropat, dar nu definitiv, pentru că T a avut grijă să-l cloneze. Traducător al lui Faust, D. nu putea rămâne străin de daimonismul creatorului, de imperativul vocii interioare, divizată în simplu demonism și în activitate înfăptuitoare superior daimonică. Acestea sunt și principalele direcții în care s-a orientat și foarte bogata eseistică a lui D.: raportul creatorului cu limbajul și cu poemul, autocontemplarea în poem, narcisismul theist / demonic al creatorului. Între o afirmație de început, dar emblematică: „Aceasta
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
cultivate de magistrul Liviu Petrescu. Primul segment nu conține prea multe puncte de atracție: gândirea gnostică detectată ca model analogic la Blaga, lectura Cărții Oltului (Geo Bogza) în cheia scenariilor alchimice binecunoscute avangardiștilor, citirea personalității lui Andrei Pleșu prin grila daimonicului goetheano-nietzschean. În schimb, al doilea segment al cărții dă adevărata măsură a acestui eseist: Eseu despre zaruri, de la egipteni până la Un coup de dés al lui Mallarmé, dosarul relației Freud - Jung, cu buna trimitere la studiile lui Anthony Stevens sau
BORBÉLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
Nu poți vorbi în acest caz de alternative reale, nici de un posibil interval între cele două variante. Cu atât mai puțin despre un „spațiu intermundiar“, ce ar lega lumi diferite, asemeni celui în care unii stoici situau făpturile stranii, daimonice, nici muritoare și nici nemuritoare, nici pământești și nici celeste. Toate acestea vor fi lăsate deoparte, fie ca simple posibilități abstracte, ireale, fie ca imagini bizare ale minții. Însă există și o altă situație ce ar trebui să ne rețină
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
obișnuințele noastre, în viața simțurilor, în imagini și în gramatica obișnuită a vorbirii. Iar nonsensurile pe care le generează nu pot deveni obiectul unei analize sigure. Nu mai poți spune, de pildă, că, pentru cei care, altădată, credeau în natura daimonică a lui Socrate, falsitatea consecinței („Socrate este muritor“) ar atrage după sine falsita tea premisei („Socrate este om“). În astfel de situații, discuția urmează a fi dusă în alți termeni și pe o altă cale decât cea oferită de o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Nu poți vorbi în acest caz de alternative reale, nici de un posibil interval între cele două variante. Cu atât mai puțin despre un „spațiu intermundiar“, ce ar lega lumi diferite, asemeni celui în care unii stoici situau făpturile stranii, daimonice, nici muritoare și nici nemuritoare, nici pământești și nici celeste. Toate acestea vor fi lăsate deoparte, fie ca simple posibilități abstracte, ireale, fie ca imagini bizare ale minții. Însă există și o altă situație ce ar trebui să ne rețină
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
obișnuințele noastre, în viața simțurilor, în imagini și în gramatica obișnuită a vorbirii. Iar nonsensurile pe care le generează nu pot deveni obiectul unei analize sigure. Nu mai poți spune, de pildă, că, pentru cei care, altădată, credeau în natura daimonică a lui Socrate, falsitatea consecinței („Socrate este muritor“) ar atrage după sine falsita tea premisei („Socrate este om“). În astfel de situații, discuția urmează a fi dusă în alți termeni și pe o altă cale decât cea oferită de o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
logica este pusă să însoțească istoria într-o lume a posibilului, a lui "ceea ce putea fi" și "va fi fiind". Noica îl citește pe Sorel întocmai cum a făcut-o cu Hegel, "povestindu-l" și repovestindu-l, cu o uimitoare capacitate daimonică de a se contopi, vremelnic, cu ființa celuilalt, și de a se ridica totuși în final, cu această nouă pradă, la sine. Este suprema reverență pe care ți-o poate face cineva: în locul salutului distant și grăbit, popasul prietenesc în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
religioase s-a relevat prin absența oricărei reprezentări figurate, mitice sau ritualice existente În cazul celorlalte două specii ale divinului: cea de theos și cea de heros. Daimonul nu este definit printr-o „liturghie civică”, nu are legende sau mitologii daimonice așa cum au zeii sau eroii; daimonii n-au fost niciodată forme ale divinului Înscrise În materie, prezente În universul sculptural. P. Chantraine 1 vede În daimones niște „puteri greu de identificat care intervin În treburile oamenilor”. Fără a-i da
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
mitico-folclorice. Dimpotrivă, o asemenea poziție intermediară se află la originea localizării sale pe lună, ea Însăși văzută ca mese, „mijloc”. Plutarh, În De Defectu Oraculorum, 416 d-e, consideră că luna este de fapt un corp amestecat și o imagine daimonică. La această alegere a lunii ca loc de ședere al daimonilor a contribuit, de asemenea, o foarte bogată și veche tradiție folclorică ce cuprindea credința În existența pe lună a unor locuitori cu mult mai puternici decât oamenii. Câteodată, Plutarh
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Plutarh nu-și imaginează totdeauna În același fel daimonii și activitățile lor, se sprijină pe texte ca De Defectu... (414 f-415 a) sau ca mitul din De facie... (mai ales 944 c-d)1 pentru a susține ideea unei acțiuni daimonice aidoma celei descrise de Platon În Banchetul (202)2. R.M. Jones respinge totuși afirmația exagerată a lui Hirzel (Der Dialog II, p. 161), pentru care demonologia are aceeași importanță În gândirea lui Plutarh pe care o are teoria ideilor În
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
daimonii individuali ai lui Platon, Învestește Însăși natura, și pe cea melancolică În special, cu atribute ale daimonilor, cu rolul acestora de intermediari Între Zeu și oameni. În De divinatione per somnum, 463 b, 12-15 spune: „visele au un caracter daimonic, căci natura este daimonică, nu divină”. Această calitate „daimonică” a naturii melancolice se află Într-un perfect acord cu afinitatea dintre bilă și pneuma, elementul „cel mai divin” după nous. Dar pentru apariția „entuziasmului” trebuie ca bila, care, prin natura
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Platon, Învestește Însăși natura, și pe cea melancolică În special, cu atribute ale daimonilor, cu rolul acestora de intermediari Între Zeu și oameni. În De divinatione per somnum, 463 b, 12-15 spune: „visele au un caracter daimonic, căci natura este daimonică, nu divină”. Această calitate „daimonică” a naturii melancolice se află Într-un perfect acord cu afinitatea dintre bilă și pneuma, elementul „cel mai divin” după nous. Dar pentru apariția „entuziasmului” trebuie ca bila, care, prin natura ei, este rece, să
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pe cea melancolică În special, cu atribute ale daimonilor, cu rolul acestora de intermediari Între Zeu și oameni. În De divinatione per somnum, 463 b, 12-15 spune: „visele au un caracter daimonic, căci natura este daimonică, nu divină”. Această calitate „daimonică” a naturii melancolice se află Într-un perfect acord cu afinitatea dintre bilă și pneuma, elementul „cel mai divin” după nous. Dar pentru apariția „entuziasmului” trebuie ca bila, care, prin natura ei, este rece, să fie Încălzită: ea se deplasează
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
naturii „mixte” a daimonilor (416 e). Și tot Plutarh descrisese luna ca pe un sălaș al daimonilor. Reluarea chestiuniitc "Reluarea chestiunii" Cu tot riscul acuzației de a „vedea daimoni peste tot”1, putem conchide că Plutarh a folosit mult atributele daimonice 2, dacă nu chiar pe daimonii Înșiși, pentru a explica aceste fenomene de contact Între lumea divină, căreia voia să-i păstreze intactă transcendența, și muritori. L-am văzut atribuind, ca și Aristotel, pneumei - „preasfinte”, dar În același timp coruptibile
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pe daimonii Înșiși, pentru a explica aceste fenomene de contact Între lumea divină, căreia voia să-i păstreze intactă transcendența, și muritori. L-am văzut atribuind, ca și Aristotel, pneumei - „preasfinte”, dar În același timp coruptibile și pieritoare, un caracter daimonic (438 c-d). Îl vedem În De Pythiae... Învestind-o, Într-un fel, pe Pythia cu Însușiri daimonice, În special acelea de interpret și intermediar. Există, așadar, un fir conducător ce unește conceptual, În mod evident, aceste texte. Oracolele: forma
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
intactă transcendența, și muritori. L-am văzut atribuind, ca și Aristotel, pneumei - „preasfinte”, dar În același timp coruptibile și pieritoare, un caracter daimonic (438 c-d). Îl vedem În De Pythiae... Învestind-o, Într-un fel, pe Pythia cu Însușiri daimonice, În special acelea de interpret și intermediar. Există, așadar, un fir conducător ce unește conceptual, În mod evident, aceste texte. Oracolele: forma și funcția lor așa cum sunt prezentate În De Pythiae Oraculistc "Oracolele \: forma și funcția lor așa cum sunt prezentate
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
unul pe celălalt. Mai mult chiar, pneuma se vede ea Însăși Învestită cu atributele daimonilor. Aceleași atribute vor constitui puntea de legătură Între teoriile inspirației oraculare din De Defectu... și din De Pythiae... Aspectele esențiale ce definesc, la Plutarh, categoria „daimonicului” - natura mixtă, intermedierea Între două lumi, asocierea cu luna, ea Însăși corp ceresc mixt - se regăsesc În descrierea Pythiei și a stării ei de entuziasm, făcută de Theon În De Pythiae... „Le moyen terme” reprezentat de daimoni sau de „substitutele
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
are mereu același efect asupra uneia și aceleiași persoane. Ea produce Înflăcărare șhypekkaumaț și pune stăpânire - așa cum am mai spus - numai asupra celor aflați În dispoziția adecvată să suporte această stare și transformare a organismului. Exalația rămâne Întotdeauna divină și daimonică, dar ea nu e scutită de declin, de degradare și de Îmbătrânire, nici nu este În stare să reziste ( D) acțiunii neîntrerupte a timpului, care până la urmă Îi pune capăt. Și nu numai ei, după părereanoastră, ci la tot ceea ce
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
În partea de jos a desenului, un decupaj idilic, o pădure și un cuplu de îndrăgostiți care se sărută, reprezentând existența mundană, contrapunctează ca și în poemul invocat dimensiunea cosmică, empireul canonului occidental unde sunt recuperate figurile exemplare ale creatorilor "daimonici". Anecdotica convențională a unui erotism stilizat contrastează cu investirea maximă a gestului creator în profilurile de medalie suspendate deasupra conjuncturalului uman. În opinia lui Petre Popescu-Gogan care realizează o trecere în revistă a reprezentărilor având ca subiect personalitatea sau opera
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
emblematice: adolescența, maturitatea și agonia, unde masca mortuară urma să joace un rol esențial. În tripticul nerealizat putem recupera cele trei ipostaze reprezentative care vor fi actualizate de diverșii artiști. Sensibilitatea rodiniană a sculptorului îl orientează către reprezentarea unei figuri daimonice, precum în Luceafărul, unde figura poetului apare excizată la suprafața unui bloc compact, neregulat, de bronz, asemeni unei amprente fosile. În jurul chipului, mască fulminantă, se disting contururile delicate ale unor reverberații în masa poliedrului, ca și cum sculptorul ar fi vrut să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]