5 matches
-
celelalte volume ale tetralogiei, de tipul digresiunilor, narațiunilor secundare, sau al notelor bibliografice de o naivitate trucată (Mozart, de pildă, ar fi reputat pentru „cântecele sale patriotice” etc). În partea a doua a volumului, Și totuși oamenii nu joacă degeaba dambilușca, scriitorul dezbate unele teme grave ale meditatiei filosofice dintotdeauna, cum ar fi relația dintre adevăr și minciună, considerând, de pildă, că „o lume alcătuită în bună măsură din iluzii și minciună are avantajul că arată mai dinamică”. Una dintre trăsăturile
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
la ăilalți copii din jur: - Lasă, bă fraților, că mi-a spus mie tata: pe lumea ailaltă noi o să mâncăm pâine albă și picopsiții or să se uite și-o să le lase gura apă! Și-și vedea mai departe de dambilușca lui, pe care o lovea cu biciul, în timp ce mesteca miezul pufos, făcut mai apoi cocă în burtă. Auzea Mielu, îi era milă, le-ar fi dat de pomană o pitușcă, dar cine-o plătea, că avea pâinile cu socoteală! Când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întîmplat... Și până să pice droaga de fier, se strânseseră muierile deoparte, bărbații, câți erau, de alta; pe cimentul din fața cârciumii lui Stere, copiii. Ei n-aveau altă trebă. Cei mai mari erau duși la școală, dar ăștia, nerăsăriții, scoteau dambiluștile și biciul - și țin'te, joacă! Ene avea cea mai frumoasă dambilușcă din groapa lui Ouatu, făcută de ta-său, la Halta Grivița, cu strungul. Mare cât o ceapă și ascuțită, se învîrtea o zi și-o noapte, dac-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bărbații, câți erau, de alta; pe cimentul din fața cârciumii lui Stere, copiii. Ei n-aveau altă trebă. Cei mai mari erau duși la școală, dar ăștia, nerăsăriții, scoteau dambiluștile și biciul - și țin'te, joacă! Ene avea cea mai frumoasă dambilușcă din groapa lui Ouatu, făcută de ta-său, la Halta Grivița, cu strungul. Mare cât o ceapă și ascuțită, se învîrtea o zi și-o noapte, dac-o lăsai. Băiatul doar o mângâia cu coada biciului, privind mândru împrejur. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de bătuseră alvița, mai băuse un pahar de vin, îi mergea gura ca o melită. Când ostenise, scosese din buzunar o coajă de portocală, uscată pe mașina de gătit, să-și îndulcească sufletul. Mirosul plăcut gâdilase nările copiilor. Ene lăsase dambilușca. Ce-ar mai fi ros și el o cojită! Alături, bărbații se dădeau mai la soare. Ieșiseră în haine, să sperie iarna. Se uitau în sus, bine era, da mugurul. Și cerul se spălase tot ca un geam. Unuia i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]