20 matches
-
pe la mamă-sa, ar fi scăpat cu un an-doi la batalion disciplinar și nu cu douăzeci, câți căpătase pentru moartea adjutantului ce abia aștepta să se pensioneze. Când avea să iasă din pușcărie, n-o mai găsise pe Tușa: era damblagită de ceva vreme și nu fusese În stare să Îl recunoască. Tușa, văduva, era soră cu o bunică a lui Vieru. Din povestirile acelei femei care trăia mai mult singură și punându-le cap la cap cu alte multe povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o izbîndă mare ai să capeți. Cînd ți-a tot rugini cuțitul e semn că unul din casă a tăiat ceva de furat cu el. Dambla Cînd un om calcă pe urmele pe care au umblat ursitoarele, rămîne damblagiu. Omul damblagit e luat de dracu’; singur el cere să i se facă masle cu nouă popi. Dar Dacă se dă cuiva ceva, trebuie a-i da din toată inima, fără să-i pară rău, că la din contra, n-are parte
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
motivele să se amuze. Autosacrificiul ei nu poate fi decât episodul vizibil al unui târg încheiat departe de ochii și urechile prostimii. Cineva trebuie sacrificat. Deocamdată, nu știm cine. O fi Vântu? O fi Văcăroiu? O fi vreun general mai damblagit din Securitate? Vreun șef surprins că joacă pe cont propriu? Greu de spus. Oricum, ne aflăm într-o nouă etapă a colonizării țării de către securiști. Etapa în care au început să-și scoată la iveală progeniturile. M| refer la noul
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
mult, atunci când se manifestă dumneaei (cu hărnicia binecunoscută) prin anume mitinguri ar trebui să participăm și noi, clientela industriei naționale, într-o coloană paralelă, în care, în loc de lozinci cu binecunoscutul slogan "vrem să muncim", să purtăm spre vedere: set motoare damblagite, variate rezervoare de benzină boțite, o multitudine de becuri de Fieni arse, o mare de mobile descleiate. Ce-i de făcut în această situație vă spun eu, dragi muncitori îndrăgostiți de muncă! Ori trecem să muncim la patron, adică privatizăm
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
el ce să schimbe. Da la burta aia de-o are, nici n-ai avea ce să-i zici ; la o sută douăzeci de kilograme cât are, dacă se apleacă, poa’ să-i pleznească în cap ceva, poa’ să rămâie damblagit ; poa’ să rămâie mort pe loc, și atunci mai mare necazu... Așa că-l bodogăne ea ce-l bodogăne, da vine și-l încheie. Se apleacă, strânge pungile de plastic, le-mpăturește și le pune-n țoașcă. Face toate astea încet
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a mai umblat la țoașcă... Da un să fie ? Un-să fie ? Că parc-a intrat în pământ... îi bate sângele-n tâmple ca niște ciocane și vede roșu înaintea ochilor, vede negru, Doamne ferește, să nu rămâie aici, moartă pe loc, damblagită... Doozeci i-a găsit aia de la circă după ce s-a prăpădit bietu Ilie, d-atunci umblă cu hiposerpilu la ea, și cu carbaxinu. Dacă nu și-ar fi avut singură grije de ea, de mult ar fi fost la biserica
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ș-are acolo un gol ca un nod, acuma-i acuma : dacă găsește sau nu portofelu... Dooj-de lei avea în el, plus măruntele. I se zbate sângele-n cap ca niște ciocane. Doamne ferește de ceasu rău, să nu rămâie aici damblagită ! Bietu omu ei, mereu îi zice : Să trăiești, îi zice, să trăiești să mă îngrijești pe mine... Că io-s mai mare cu opt ani și io o să mor înainte. — Haidi, lighioană bătrână, îl repede ea. Haidi, că tot tu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și mai dă drumu pe ea, și atunci pune tu mâna și schimb-o. Și iar mai troznește parchetu, dracu știe ce, Doamne iartă-mă, că parcă tot ai aștepta să apară de undeva un strigoi... Că poți să rămâi damblagit, așa urât ți se face... Așa că n-a pus Ivona mâna pe mine și nici p-altcineva se vede că n-a găsit. Și madam Ioaniu ea știa ce făcea, că tot dispărea. Ultima oară când a mai ieșit, v-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
haina ei sclipind printre copaci și mașinile parcate. Dar cum Își ținea capul, ridicat, sau plecat? Ridicat. Plecat. Nu, ridicat. (Juca cumva șotron?) Deodată mi-am dat seama că bocancii mei chițăie ca niște animale prinse În capcană. Sprijinind piciorul damblagit de celălalt genunchi, am inspectat talpa: cusăturile erau pleznite, plăcuța de metal dispăruse. Trebuia să pun altă talpă, sau să cumpăr o pereche nouă. Mi-am promis că voi discuta problema cu Anton. Când m-am Întors să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Gică Teodosiu, îi prelua formulele?! Frater. Dulcissime. Amantissime. O candidă batjocură? Aluzie la moralitatea sa suspectă? O, nu doar suspectă! Rușinoasa vinovăție! Imoralul profesor eliminat din învățământ? Nici că-i păsa, nici nu auzea recepționerul Tolea Voinov otrăvitele avertismente. Aiura, damblagitul, se afla din nou în anul 1000. Apocalipsa. Saeculum obscurum. Ba despre Tacit, ba despre Hitler, ba despre primii creștini, ba despre acel nemaipomenit Otto al III-lea, „grec prin naștere, roman prin imperiu“. Și ce mentor avusese acel împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
facă erou? Disident, martir pe mutulache? Să-l plătească gras, până trece scandalul? Să-l stoarcă de toate confesiile, să-l învețe trucurile lor, scamatoriile și striptisul și aroganța lor idioată? Doar nu s-o fi senilizat cu totul, motănașul, damblagitul. L-o fi avertizat Scaraoțchi că se apropie scadența, să se grăbească, damblagitul! Ipocritul, scorpia, inocentul! Porumbelul meu țicnit, șacalul... n-a vrut să spună adevărul, lepra, cine știe unde s-o fi dus cu Zâna Silentium. Cine știe unde or fi ajuns, porumbeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Să-l stoarcă de toate confesiile, să-l învețe trucurile lor, scamatoriile și striptisul și aroganța lor idioată? Doar nu s-o fi senilizat cu totul, motănașul, damblagitul. L-o fi avertizat Scaraoțchi că se apropie scadența, să se grăbească, damblagitul! Ipocritul, scorpia, inocentul! Porumbelul meu țicnit, șacalul... n-a vrut să spună adevărul, lepra, cine știe unde s-o fi dus cu Zâna Silentium. Cine știe unde or fi ajuns, porumbeii. În Pădurea Adormită, în Pădurea Neagră, în Pădurea de argint a Arginților, sărăcuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
altul: „Dar voi, ce parfumeria națiunii, ați făcut când ați fost la putere?! Ce-ați făcut cu banii de compensate?!“ Un altul chemă ambulanța. Tânăra Mirandolina Crețu, proaspătă asistentă a maestrului Pârțângău, se gândi speriată: „Îmi șochează sarcina. Iese ecografia damblagită.“ Un câine, sub o Toyotă parcată chiar în fața intrării în clădire, începu să urle. Duduia Felicia, sora șefă, nu-și mai aminti de ce ridicase stativul cu cele patrusprezece eprubete goale. Îl privi nedumerită, intrigantă, cu puțină îngrijorare. Apoi îl lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cursuri de arte plastice, așa că îmi aduceam blocul de desen și făceam schițe cu boxerii. Blanchard o luă pe după umeri. M-a făcut să renunț la meciurile ilegale. N-a vrut să ajung o legumă. Începu să imite un boxer damblagit, iar Kay Lake se feri de el. Blanchard îi aruncă o privire rapidă, apoi trase în aer niște directe de stânga și niște croșee de dreapta. Loviturile lui erau telefonate, iar în sinea mea le-am contracarat cu un-doi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pomadă. Cecil Thomas Durkin era un mulatru de vreo cincizeci de ani, chel, pistruiat și înalt de aproape un metru nouăzeci și cinci. Charles Michael Issler avea niște ochi imenși, adânciți în orbite, iar Loren Bidwell era un bătrânel plăpând, damblagit, cu pielea acoperită de pete hepatice. Arăta atât de jalnic, încât am mai verificat o dată lista, ca să mă asigur că el e omul meu. M-am lămurit repede că nu se făcuse nici o greșeală: avea antecedente penale, de molestare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fără precedent în detrimentul altor culturi? Cine și ce se ascunde îndărătul rapiței? Cu aceste și cu alte întrebări în cap, roboții băgară de seamă abia în ultimul moment că de nava lor se apropiase un vehicul ciudat, mic și cam damblagit, cum își dădură seama după păcăniturile pe care le scotea prin eșapament. Înainte de-a apuca să lanseze somația obligatorie, din vehicul ieși un individ foarte brunet, având legat în spate un tub de oxigen din care pornea un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să fiu, da. L-am tăiat acum cinci ani, dar am păstrat numele vilei. Hm... Mă rog, al casei. Pentru mine este regatul lui Pacoste. Miruna se uită atentă la cel care constituia o speranță vagă de măritiș. Era cam damblagit. Uscățiv, cu chelie pronunțată, cocîrjat puțin și cu pielea tăbăcită. Deși trecuse de 35 de ani, Miruna se aștepta la un bărbat bine, ea încă era o frumusețe de fată. Viorel părea că-i citește gîndurile și i se adresează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o fi frică de țeapă ? Că plecăm fără să plătim ? Păi, unde să plecăm, șefu’, că de-aici până la ușă facem o juma’ de oră... Mai și ciocănim, boncănim și huruim din bastoane, cârje și toate alea, ca o fanfară damblagită... Dădu din mână a lehamite și luă un mititel din care molfăi până ce gingiile desprinseră o bucată. Și-o plimbă îndelung prin gură, ca pe o bomboană. Fane Chioru își trecu mâinile cu degete lungi ca doi păianjeni pe masă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
perioadă spun plăsmuirile iudeo-creștinilor, că a colindat apostolul Saul/Pavel pămîntul în lung și-n lat să fie evanghelizat de înțelepciunile ivrite, în veci fie afurisite. Mințind cu mare nerușinare că l-a pălit inspirația lui Iahwe în moalele tigvei, damblagitul a luat-o pe coclauri să împrăștie minuni și lauri dar ursita, afurisita, i-a stat în cale și munca lui de trei parale și acelea chioare s-a dus de izbeliște, fără opreliște cum îmbufnat a constat el la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ospițiului". Ospiciul a funcționat cu un număr total de 40 paturi, număr constant cel puțin până în 1868. Ospiciul, care nu a fost un ospiciu pentru bolnavii mintali, interna tot felul de bolnavi cronici: cancer, slabi de bătrânețe, orbi, dar și "damblagiți", pătimași de picioare, "paraplegici incurabili, surpați, epileptici" etc. Vedem deci că nu erau excluși bolnavii neuropsihici. Dimpotrivă, desigur, cum se întâmplă și astăzi, aceștia trebuiau să fi constituit, numeric, o categorie importantă. Sub acest aspect, așadar, ospiciul, ca și alte
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]