18 matches
-
pe sufletele care n-au știut sau n-au putut să fie nici de partea răului, nici în tabăra binelui, și s-au risipit fără să lase vreo urmă. Dar e o condamnare nedreaptă, cu totul nemeritată. De fapt, aici damnații suntem noi, cei care, spre deosebire de Dante (” Non ragionam di lor, ma guarda e passa...”, (Să nu ne gândim la ei, doar privește și treci..., Infernul, Cântul III), nici măcar nu privim, înainte de a trece. Am încercat, cât mi-a stat în
CITIND O CARTE-PALIMPSEST de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/lucia_olaru_nenati_1459419406.html [Corola-blog/BlogPost/359960_a_361289]
-
noaptea, dorul prin firide, Și le răspunde, rar, ecou argotic. Ici colo'n câte-un pâlc stejari veghează, Țintesc cu fruntea spre vremelnicie, Se frâng lipsiți de orice bucurie, Încovoiați de timp, ei tot visează, Să îți chemi, Țară, înapoi damnații! Să faci să fie iar ce-a fost pădurea. În urmă taie răul cu securea, Cu sânge verde să-ți hrănești Carpații! *** Referință Bibliografică: Copacii nepădurii / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1998, Anul VI, 20 iunie
COPACII NEPĂDURII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1466404008.html [Corola-blog/BlogPost/383609_a_384938]
-
considerat a fi cea mai metafizică dintre legile fizicii, prin faptul că arată direcția spre care merge lumea.) Plastic, Țuțea mai exprima: „Istoria e întemeiată pe conversația dintre Eva și dracul. Așa începe istoria, această rătăcire a omului, ca o damnație ... ”. Filozoful, eseistul Constantin Noica (1909-1987) în Jurnalul de idei vorbea despre existența a două procese de conștiință remarcabile pentru viața sufletească a fiecăruia dintre noi: captarea conștiinței negative și a celei pozitive. Cu alte cuvinte, conștientizarea limitelor, descoperirea faptului că
REVERSIBIL SAU IREVERSIBIL? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Vavila_popovici_1396308050.html [Corola-blog/BlogPost/354130_a_355459]
-
există Newton, mă rog, atâția mari creatori de cultură, și există și făuritorul de religie, Iisus Hristos - dar nu ne interesează! 48. Istoria e întemeiată pe istoria dintre Eva și dracul. Așa începe istoria, această rătăcire a omului, ca o damnație. iar la apariția lui Iisus Hristos, atunci s-au suprapus teandric omul divinizat și divinitatea om și istoria a fost anulată. Emil Cioran are o afirmație extraordinară: Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Creștinismul a punctat supraistoric, deși a apărut
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1474354981.html [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
nici un birou de dramaturgie al vreunui teatru. De aceea, viața autorului, neavând multe evenimente exterioare remarcabile, a devenit neobișnuită în sensul excesului. Fără îndoială că a trăit și a scris în convingerea că este un neînțeles, conștientizând un soi de damnație asemănătoare celei a marilor genii artistice de la începutul secolului XX, pe care Werner Schwab le cunoștea atât de bine. Vincent van Gogh este nu numai amintit, dar este modelul viu al personajului Herrmann Wurm, sub al cărui piele îl putem
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
grisaille”, se află diavolul; singur îngerul, îngenunchiat la stânga, îl observă pe Mântuitorul care își arată rănile, înconjurat de nori aurii. În Infern, coloane de fum și flăcări acoperă „cerul”. Prezenți peste tot, monștrii îi supun torturilor pe păcătoșii osândiți la damnație veșnică. Năzuința moralizatoare nu este numai expresia credinței totale, ci și a terorii infernului. Bosch se inspiră din repertoriul pictural al zugrăvirii Infernului pe care îl cunoaște din ilustrații și cărți. Se pare că imaginația lui Bosch nu cunoaște limite
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
aici intenția nu este numai aceea de a epata: " Hai să ne urlăm libertatea/ Și să roadem ultimul os", Câini. Ultimul os este poate ultima iluzie sau aspirație, ultima hrană materială sau spirituală la care au acces revoltații, dar și damnații sau poate sublinia ambiguitatea existenței, refuz al normelor, al convențiilor, cel puțin la nivel declarativ, pe de o parte, și, pe de alta, acceptare a acestora, a minciunilor pe baza cărora se constituie societatea, pentru că și atunci când omul îi poate
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o atitudine polemică față de maestrul său, Nae Ionescu, criticând faptul că acesta face, În prefața romanului, „o translație nejustificată din planul filozofiei istoriei, pe cel al teologiei creștine”, aceasta din urmă fiind „transistorică”. În plus, Eliade se ridică Împotriva „certitudinii damnației evreilor” și a opiniei lui Nae Ionescu că evreii și-ar fi ratat iremediabil accesul la mântuire. Extra ecclesiam nulla salus („Nu există mântuire În afara Bisericii”) - În formularea lui Origen și a lui Cyprian, episcop de Cartagina <endnote id="(186
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-R. Patapievici. Poate reprezenta însă un asemenea îndemn o veritabilă noutate, câtă vreme constituirea efectivă a Bisericii apostolice se leagă organic de evenimentul întemeietor al Cincizecimii? Pentru credincioșii din ecclesia nu există un timp istoric de grație și altul de damnație. În liturghie nu rămâne loc pentru nostalgii, nici pentru reverii utopice. Este suficientă urgența pragmatică a unei compasiuni față de întreaga făptură. Iar pentru aceasta, ne amintește povestea Micului Prinț, on a besoin des rites. Despre cele trecute și viitoare, tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
activității excesive, a oboselii, a infecțiilor; un regim de viață ordonat, evitarea toxicelor, alimentația adecvată; evitarea consumului de alcool, cafea, a abuzului de medicamente; deturnarea activității către preocupări practice, utile, plăcute, relaxante; prevenirea sau tratarea unor afecțiuni psihice concomitente (culpabilitate, damnație, ruină, izolare, persecuție, gelozie, crize pitiatice, tulburări afective, stări ipohondriace) prin crearea unei ambianțe plăcute, calme, protectoare și antrenante, cu caracter securizant, plimbări și călătorii. Criza de involuție la bărbat este mai puțin dramatică decât la femei și nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ONTOLOGIC. Multe ar fi de spus despre omul ontologic al Evului mediu occidental. Mă limitez să amintesc un fapt ce mi se pare esențial. Omul ontologic medieval este deja o entitate individualizata ce aparține unei comunități de ființe umane unice. Damnații din infernul dantesc nu sînt umbre abstracte, ci indivizi unici, în carne și oase. Păcatele lor aveau consistentă unor lucruri solide, purtau nume și se incarnau, la propriu, în trupul fiecărui păcătos. În Inferno, pedepsele erau aplicate personalizat. "Individualismul" medieval
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
mai poate salva/ un sentiment de doi bani îmi urcă în gît/ și dacă aș vorbi acum s-ar auzi pînă pe fundul apei/ unde stau liniștit" ( un sentiment de doi bani). E vorba de un suflet spontan dilematic. Dacă damnații mai vechi manifestau o generalitate a deznădejdii, se revendicau de la o doctrină ( exprimată sau subînțeleasă) a condiției lor, legată de concepte creștine, în producția de acest tip avem a face cu o "dezechipare" filosofică, în favoarea cotidianului anost, a citadinismului celui
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
ziuă, holeirunda cât pentru o mie de ani cântă-mi, în patria veche, la flăcări, în noaptea cea mai lungă, de la Lepenski Vir. șarpele niciodată n-ai să fii în rând cu lumea din vorbele ei, ca din semințuri, crește damnația, ușoară ca spuma, grea ca pământul cărarea ta nu-i niciodată dreaptă hojma umbli prin păduri, peste haturi, prin ierburi hojma te prăpădești te păzește din ceruri doar pasărea Khaya dar cum adormi între ape, de vreun șarpe o da
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
dincolo de mode și de timp, tot duh și adevăr (estetic, ontologic) este. S-a spus! De copil am locuit în chip poetic pe pământ, frate cu iarba de acasă, cu osicanii din Osicata mea, cu cei interziși, cu hărțuiții și damnații, cu exilații și cu morții - atunci când duhul adevărului plana gol-goluț te miri pe unde, razna peste arse miriști ceapiste, razna peste fâșia ezitant-șerpuitoare a Oltețului nostru osican, razna peste luciul heleșteului cu nuferi și izvor nesecat din grădina casei alor
Minima argheziană. Rugăciunea de la Gorj by Marian Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/2483_a_3808]
-
unuia dintre părinți, copilul rămînînd în grija rudelor și aflînd mai tîrziu adevăratul motiv al dispariției. Cînd totuși vîrsta o îngăduie, cauza absenței e știută de la început, tînărul avînd de timpuriu conștiința unei rupturi a cărei intensitate poate atinge pragul damnației („La 16 ani am înțeles că fac parte dintr-o lume care nu are nici un drept, în afară de cel de a dispărea”- Dan Casassovici, p. 99); 2) anii de nesiguranță prin lipsa veștilor privitoare la soarta părintelui, golul de informație ducînd
Adversarul ancestral by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3372_a_4697]
-
Kant, Descartes, există Newton, mă rog, atâția mari creatori de cultură, și există și făuritorul de religie, Cristos — dar nu ne interesează! Istoria e întemeiată pe conversația dintre Eva și dracul. Așa începe istoria, această rătăcire a omului, ca o damnație. Iar la apariția lui Cristos, atunci s-au suprapus teandric omul divinizat și divinitatea devenită om și istoria a fost anulată. Cioran are o afirmație extraordinară: Istoric este tot ce este supraistoric. Creștinismul a punctat supraistoric, deși a apărut în
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
cu coatele, simțindu-și fața, fața lui Bobby, arsă de un vânt uscat. Pumnii străpung aerul. Se scandează. Arzi! Arzi! Figuri luminate de flăcări, dinți expuși, guri roșii sinistre, care urlă. În balcon apare chiar pastorul ca o imagine a damnației. Are fața și hainele pline de funingine, părul și barba par depărtate de cap, într-o învălmășeală de fum cenușiu. Ochii îi sunt sălbatici și strigă ceva mulțimii, ceva ce nu se aude din cauza trosnetului flăcărilor. Văzându-l, mulțimea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cei 10 cm de apă care inundă pardoseala." Suntem foarte departe de imaginea celor oprimați, solidari, uniți în nefericirea lor. Lupta pentru viață este sălbatică, fiecare e, fără speranță, singur. Formînd marea masă a prizonierilor, abandonîndu-se și supunîndu-se la orice, "damnații" ("musulmanii") sunt repede eliminați: "E cel mai simplu să mori: e suficient să execuți toate ordinele primite, să nu mănînci decît propria rație, să respecți disciplina la muncă și în lagăr. (...) au tot coborît pînă la capăt, în mod firesc
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]