548 matches
-
de Har. Susurul blând și subțire al glasului Tău, Îmi spune șoptit: "Nu te teme!" Nimic nu este mai prețios decât Cuvântul Tău! El e balsamul ce vindecă sufletul rănit De prea multă indiferență. "Stai!Stai!" Strigă orologii la unison... Dangătul lor sacadat, încă odată încearcă Să-mi spună că efemeritatea e la ea acasă, Că eu, sunt doar un invitat la masa timpului Și că, vreau sau nu să intru în joc, Îmi voi dansa ultimul vals În fața Împăratului... Cenușăreasă
LA MASA TIMPULUI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1473840097.html [Corola-blog/BlogPost/384385_a_385714]
-
din acele vremuri. Nu putem uita nimic din toate pregătirile ce se fac pentru „Ziua Învierii”, această mare Taină a lui Dumnezeu. Nu putem desprinde din noi imaginea oamenilor care pășesc cu smerenie spre denii când asupra satului se răsfrânge dangătul copotelor bisericii, nici Prohodul cântat cu sfințenie în suflet în Vinerea Mare, cea mai spiritualizata dintre denii. Și aici, in îndepărtată Canada, ca și „acasă”, Imnul Învierii, „Hristos a Înviat din morți”, acel măreț triumf al vieții, trezește în noi aceleași
E PRIMĂVARĂ, E PRIMĂVARĂ! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 by http://confluente.ro/Elena_buica_1395752071.html [Corola-blog/BlogPost/353837_a_355166]
-
a genialului pictor Sabin Bălașa, și el, iată, intrat în conul de umbră al uitării contemporanilor: „... În deficitul de albastru/ Al unei lumi cu pumnii strânși,/ Era nevoie de seninul,/ Cu mări, cu nimfe și cu mânji.// Era albastrul dinspre dangăt,/ Când bate clopotul în cer,/ Era accentul trist al mării,/ Când marile corăbii pier.// Era lumina din privirea/ Discipolului muribund,/ Când moare-n temniță profetul/ Și ceilalți faptul îl ascund.// ...// Ne-am săturat de-atâta noapte/ Și ni se face
DOR DE ALBASTRU..., ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 by http://confluente.ro/Dor_de_albastru_articol_de_al_florin_tene_1373346261.html [Corola-blog/BlogPost/343511_a_344840]
-
românești. Când am plecat din România, am luat cu noi mai mult decât un bagaj de cunoștințe și sfaturile de bine ale mamei, am luat copacul din fața casei, curcubeul, petecul de cer, lumina și speranța dimineții, ploaia ce aduce uitarea, dangătul duios al clopotelor din biserică, si am mai luat și...poezia. Poezia care să ne dea speranța, curaj și alinare când viața da navală peste noi și lucrurile au luat-o pe un făgaș nedorit, cănd dorul de casă te
POEZIE, MUZICA SI SUFLET de MARA CIRCIU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Poezie_muzica_si_suflet.html [Corola-blog/BlogPost/350792_a_352121]
-
să dăruiești oamenilor mireasma sufletului tău, conștient că în trecerea ta fulgurantă aceasta este singura compensație a veștejirii. Aforismul 121 aduce viziunea din ”Moartea, un fluture alb”, de fapt o „recăutare a tonului”: „moartea, o zbatere de fluture devorat / de dangătul straniu / al unui clopot” (p. 40). De fapt, dincolo de mai multe definiții date unor concepte: moartea, iubirea, ura, invidia, durerea, suferința etc., autorul se află permanent în căutarea semnului (cuvântului) care să redea imprecizia unor stări. Cum ai zice, în
GEORGE PAŞA DESPRE CARTEA;VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 by http://confluente.ro/teodor_dume_1459697413.html [Corola-blog/BlogPost/381086_a_382415]
-
Ion Rășinaru 41 bătrân pe prispa- razele apusului umplând cotarca cotarca, cotărci, s.f. (reg.) 1. cosar pentru porumb; coșarca, hambar, patul, porumbar. 42 o viață-n mal* - îmbrățișând stelele sălcia la mal *lut,țină,mal 43 șatra de țigani - în dangătul aramei alai după dric doina bogdan 44 cărând provizii - mușuroiul cârtitei prea greu de urcat Patricia Lidia 45 vântul toamnei deschizând toate porțile - nici un oaspete... 46 drumeț însetat - în adâncul fântânii tot soarele... 47 cumătrele vulpi o iau pe scurtătură
HAIKU. 202 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Haiku_202.html [Corola-blog/BlogPost/346491_a_347820]
-
Acasa > Poezie > Imagini > IZVOARE DE RAI Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1647 din 05 iulie 2015 Toate Articolele Autorului izvoare de rai am argintat cuvântul să lumineze cerul: dangăt de harfe și muzici astrale despletesc stele-n rotire în dulci petale. serafii urcă pe scări de mătase prin văzduh de ninsori, trag lințolii, ceru-i plin de albastru și dolii ca-n fulger scapără flacăra, pier; taină, mister... pridvoare
IZVOARE DE RAI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1436074480.html [Corola-blog/BlogPost/377155_a_378484]
-
bolovanii călcați de pașii oamenilor, indiferenți la mersul lumii și al lor”, se confesează poeta. În stihurile Victoriței Duțu, firescul gândului și naturalețea expresiei dau valoare conduitei morale a creștinului, conduită din care face parte și rugăciunea. „Rugăciune/ Clopot/ Rugăciune/ Dangăt/ Bate clopotul/ Sună clopotul/ Rugăciune/ Rugăciune.” Sacrificiul dureros și sfânt al Celui din Veșnicii, simbol al forței morale și fizice, se regăsește în dangătul clopotului în fața cerului. Sunetul clopotului evocă ispita înfrântă, doborârea păcatului, conferind versurilor un sens special, o
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 by http://confluente.ro/_spatii_de_victorita_dutu_atunci_cand_gandul_pur_ia_forma_de_stih.html [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
dau valoare conduitei morale a creștinului, conduită din care face parte și rugăciunea. „Rugăciune/ Clopot/ Rugăciune/ Dangăt/ Bate clopotul/ Sună clopotul/ Rugăciune/ Rugăciune.” Sacrificiul dureros și sfânt al Celui din Veșnicii, simbol al forței morale și fizice, se regăsește în dangătul clopotului în fața cerului. Sunetul clopotului evocă ispita înfrântă, doborârea păcatului, conferind versurilor un sens special, o semnificație morală deosebită. Asemenea unui cântec solemn ce trimite în sufletul cititorului emoții tulburătoare, dangătul de clopot evocă moartea pe cruce a Mântuitorului, care
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 by http://confluente.ro/_spatii_de_victorita_dutu_atunci_cand_gandul_pur_ia_forma_de_stih.html [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
simbol al forței morale și fizice, se regăsește în dangătul clopotului în fața cerului. Sunetul clopotului evocă ispita înfrântă, doborârea păcatului, conferind versurilor un sens special, o semnificație morală deosebită. Asemenea unui cântec solemn ce trimite în sufletul cititorului emoții tulburătoare, dangătul de clopot evocă moartea pe cruce a Mântuitorului, care devine astfel, prototipul crezului creștin. „Totul cântă și tace/ Ca-n vis,/ Dang, dang, dang,/ Cântă prin zăpadă/ Clopotul./ Cântare veche/ Înveșmântată în alb./ O carte uitată/ În deal la izvor
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 by http://confluente.ro/_spatii_de_victorita_dutu_atunci_cand_gandul_pur_ia_forma_de_stih.html [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
iți inundă ochii, gura ... simți gustul metalic, iute. « Aruncă-te ... aruncă-te ... ce aștepți ? Lașule ! » « Nu asculta! Se prăbușea alunecând. Ceva îl susținea,căderea era lină. Mai jos de iadul remușcărilor nu era nimic ... vid ... Vârtejul nebun îți scurmă creștetul, dangăt de clopot, bubuituri insuportabile Spirala a smuls în calea ei ultima rămășiță de viață. Nemiloasă sfâșie din carnea și spiritul tău ... cățeaua în doliu, nesătulă. Întuneric ... întuneric de smoală ... dens, gros, cu iz greu. Dezumanizare, nepăsare.. Dublă crimă cu premeditare
DEZILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 by http://confluente.ro/Deziluzii_camelia_constantin_1329665286.html [Corola-blog/BlogPost/345233_a_346562]
-
țară eroică, nu numai de prieteni, dar și de dușmani. Și vei trăi în veac, pentru că viitorul Tău, Românie, e răscumpărat c-o plată scumpă: cu sângele și suferința de veacuri a poporului românesc.” (Antonie Plămădeală, op. cit., p. 91) În dangăt de rugă și lacrimi de clopot, Neamul dacoromânesc s-a ridicat încă odată, din nesfârșitele sale ridicări spre gloria care i-a definit neîntrerupt destinul său măreț și biruitor. Din Octombrie 1917, Basarabia creștină entuziasmată și-a croit singură soarta
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1490587113.html [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
știe./ Bătrânii caiși și-au clătinat/ cu-nfricoșare/ pletele albe,/ și-au sfâșiat pleoapele melcii/ de pereții fântânii./ Argintul din lacrima lor/ a sporit curcubeul/ pe care, orbi/ și bezmetici,/ nu apucaseră măcar să-l zărească./ Pentru că erau muți/ și năuciți/ de dangătul stelelor,/ cineva,/ poate chiar Dumnezeu/ i-a transformat în lebede./ Astfel s-a întrupat/ Cântărețul.” ( Poezia „Și a fost ziua a șaptea...”). „Dacă sunt oameni fericiți pe acest pământ, pentru ce nu urlă, pentru ce nu apar în stradă să
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 by http://confluente.ro/Sapte_poeme_neprohibite_cron_al_florin_tene_1367915009.html [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
arlechini albaștri/ fără Dumnezeu/ zgâindu-se la ferești./ Din apa cea neagră,/ precum Orpheu,/ doar cântecul l-am păstrat.” (Poezia „Între oglinzi”) Orpheu este un arhetip al artistului. Nu știu dacă acest Orpheu este „Cântărețul”, cel mut și năucit de dangătul stelelor, transformat în lebădă, din poezia „Și a fost ziua a șaptea”, analizată, dar știu că „fiara” lasă urme evidente, precum „macii sângerii (ce-n.m.) sfâșie albul zăpezii..” , într-un timp când anotimpurile se întâlnesc. Este superbă imaginea suprarealistă
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 by http://confluente.ro/Sapte_poeme_neprohibite_cron_al_florin_tene_1367915009.html [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
Acasa > Stihuri > Momente > PE-UN STÂLP CÂNTĂ CUCUVEAUA Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cu un dangăt plin de jale plânge clopotul în turlă; Turmele coboară-agale, lupii, dând târcoale, urlă. Vântul șuieră prin ramuri, bruma arde iarba udă. Caii trag din greu în hamuri, bacii-s obosiți de trudă. Prin copaci, umflate-n pene, păsări, toamnei, stau
PE-UN STÂLP CÂNTĂ CUCUVEAUA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Pe_un_stalp_canta_cucuveaua.html [Corola-blog/BlogPost/359282_a_360611]
-
pe lângă sobă. Vitele-nchise-n obor Tremură de frig și zbiară; Poate doar la abator Viața le-ar fi... mai ușoară. Deși trece-n pas mărunt Timpul n-ajunge la capăt. Pentru noi e foarte scurt, Îl percepem doar prin dangăt. Toamna se scurge pe poale, Vine din urmă grăbită Iarna cu mantia-i moale Și de Domnul înălbită. Vremea-i tot mai deocheată, Câte rele s-or fi strâns, Luând o hotărâre dreaptă Le-om petrece în... derâs. Suntem stăpâni
ANOTIMP REBEL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1454254799.html [Corola-blog/BlogPost/380858_a_382187]
-
puterii locale se agită și promit „marea cu sarea”, doar în perioada campaniilor electorale. Apoi, liniște... câte o găină mai zburătăcește, din când în când, cotcodăcind pe uliți. Vitele, câte au mai rămas, se întorc de la pășune, spărgând liniștea, cu dangătul de doagă al talăngilor. Vălul înserării îi strânge pe locuitori în case. Pustietatea și bezna stăpânesc ulițele. Sigur, există iluminat public, dar din lipsă de fonduri, acesta funcționează sporadic. Paza obștească, înarmată cu câte o bâtă ruptă din vreun salcâm
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1443708900.html [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
Autor: Dona Tudor Publicat în: Ediția nr. 460 din 04 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Când ne-am înfipt bornele în istorie, cineva ne-a pus gând rău. Fiarele timpului au răspuns ispitei. Turlele noastre împungeau doar cerul. Ascundeam în dangăte, cuvinte. Raiul pentru noi părea nepotrivit. Am optat pentru un iad util. Am stat în el, supraviețuind. Dacă mai stăm mult, se sperie iadul. Într-o existen’ă milenară, să bagi frica în neamul lui Scaraoschi, înseamnă că nu s-
DESTIN SECRET de DONA TUDOR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Ndestin_secret_dona_tudor_1333601752.html [Corola-blog/BlogPost/358782_a_360111]
-
purtător de eleganță prin simplitate, păstrător al simbolurilor desprinse din negura timpurilor trecute. Un loc ce aduce sufletului - zbuciumat de umblet și împovărat de timp - o binemeritata pace: „E-o liniște-adâncă, frumosul e-n suflet, dorința-n priviri,/ Doar un dangăt de clopot se-aude departe pe deal,/ Din coșuri ies pale de fum, la geamuri răsar amintiri/ Așa e toamnă târzie acolo, acasă, la mine-n Ardeal.” (Toamnă, acasă, la mine-n Ardeal). O subtilă asemănare cu poezia coșbuciană, ori
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_minodora_resteman_descatu_mihai_marin_1339111344.html [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
din mâna buharului și chiuind făcu boii să se urnească/ animalele își îndoiră picioarele,/ își ridicară capetele puternice și se înălțară spre cer,/ trăgând după ele carul în care Ion și Iarel păreau niște zei/ nu se mai auzea nici dangătele clopotelor,/ nici cântecul popilor, nici suspinele oamenilor./ se așternu o tăcere cu adevărat mormântală/ toată suflarea amuțise încremenită privind carul/ ce se făcea din ce în ce mai mic, din ce în ce mai mic ... /” Cei din cortegiu se adună acasă, unde îi așteptau mesele praznicului. Transmutația se
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 by http://confluente.ro/Theodor_codreanu_revelat_theodor_codreanu_1374673521.html [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
nu numai puterea de rezistență pe care rugăciunea o dă celui întemnițat, dar a trăit fericirea unei rugăciuni făcute în suferință, când ciomegele gardienilor curgeau pe trupul istovit fără însă ca acesta să le simtă. Salvat de rugăciune și de dangătul clopotelor ce a pătruns prin pereții celulei în care era zidit de viu, Nicolae Cojocaru, un ofițer român ce cunoscuse rigorile Vorkutei siberiene, de data aceasta aflat în închisoarea Gherla, simte că reînvie și capătă puterea de a rezista alungând
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Cateva_referinte_despre_credinta_si_spiritualitate_in_universul_concentrationar_comunist.html [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
mod vădit de cea mai fină urmă de filon aristocratic „distinctiv”, sigur nu ar fi putut ocupa niciodată locul unde este fixat acum de posteritate. Iar șirul exemplelor poate continua nestingherit. Un trup de Om înghețat, stând chircit anevoie sub dangătul ultim al deznădejdii ... Acesta este tabloul chilug al urâțeniei deconstructiviste atee impuse umanității cu uriașă agresivitate publicitar-mediatică azi, o anti-realitate fabricată în laboratoarele virtuale ale actualei epoci a întunericului, ce alungă fără dar și poate Omul lăuntric din sine însuși
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_noua_conjugar_magdalena_albu_1389785006.html [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
Îmi va lua și liniștea, pierdută prin edene?.. Și numai una își caută un timp-n a mea privire, O frunză, ca o principesă, rupând vălul de pe ochi, Să-și vadă trupul autumnal, împovărat în rostire- De amintiri, legănate în dangătul frunzelor de plopi... Sunt doar fragilitate, nu -s frunză, și nici toamnă, Și uit de visul, în care îmi curg lacrimi de doamnă, Iar lina și fireasca îndumnezeire mi se leagă Cu rocade de frunze, jucând o cosmogonie-ntreagă. CLIPA
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1441811179.html [Corola-blog/BlogPost/372128_a_373457]
-
neam și de țară și-a închinat toate năzuințele credinței, sculptându-le candelă sufletului în care a aprins Aura Fecioarei din Icoana Iubirii Mirelui. Dintru început și-a plămădit cântarea, devenind un nuntaș al cerului. Isihia voinței sale, ca un dangăt de clopot împresoară patima telurică a visului, răsfrânt în flautul ploii. Nădejdea trezită în cântecul mierlei s-a cuibărit în ciutele zorilor vestind sărbătoarea Cosmosului. Din limpeziri de ape și-a zugrăvit gândurile, prinse-n hora luminii Cuvântului. Mireama pământului
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
nări și gură, dar acestea se sting de cum se apropie de ei. Cu cât cucernicul părinte citește mai tare sfintele slujbe, cu atât necurații simt o văpaie ce-i pârjolește. Deodată se produce un miracol. De la biserica din deal răsună dangătul clopotelor. Instantaneu, cineva nevăzut bate toaca. Pentru moment, părintele se oprește din rugăciune și întreaga suflare omenească din curtea lui Valdescu întoarce uimită capul spre biserica din deal. Dangătul clopotelor continuă să răsune misterios, iar toaca îi face să se
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414786534.html [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]