525 matches
-
dificultate, descrescând de la bilingv la Minorități/ L3. BILINGV GRAMATICĂ 1. Articolul - hotărât și nehotărât - modificări eufonice - omiterea articolului - valorile neutrului lo 2. Substantivul - genul și numărul substantivelor - substantive defective de număr - cazuri speciale de schimbare a sensului în funcție de gen - funcțiile dativului 3. Adjectivul - grade de comparație (inclusiv forme neregulate) - apocopare și modificări de sens în funcție de situarea față de substantiv - adjectivul posesiv - adjectivul demonstrativ - adjective nehotărâte 4. Pronumele - pronumele personal (forme accentuate/neaccentuate) - pronumele posesiv - pronumele reflexiv - pronumele relativ - pronumele interogativ - interogația directă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
substantive defective de număr - formarea prin derivare și compunere - genul și numărul substantivelor 3. Adjectivul - apocopare - modificarea de sens în funcție de poziția față de substantiv - grade de comparație (forme regulate/neregulate) - adjectivul posesiv - adjective nehotărâte și distributive 4. Pronumele - personal - forme neaccentuate (dativ, acuzativ) - reflexiv - posesiv - nehotărât și negativ - interogativ - relativ - valorile lui se 5. Verbul - formele și folosirea timpurilor și modurilor - folosirea verbelor ser și estar cu valoare predicativa - folosirea verbelor ser/estar cu valoare copulativa - perifraze verbale (estar, seguir, ir + gerunziul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
vecinătate. Oarecare ar fi motivul acestor analogii, similitudinea marcantă a sistemului flexionar al limbilor cu siguranță a ușurat înlocuirea galicei cu latina. Se presupune că limba galică a avut șase sau șapte cazuri gramaticale. Împărtășea cu latina nominativul, genitivul, acuzativul, dativul și vocativul, dar în locul ablativului avea instrumentalul și, probabil, locativul, la ca și limbile slave și baltice. Cele mai bine atestate sunt formele flexionare ale substantivelor cu teme pe -o- și -ă- și la nominativ și acuzativ. Tabelul de mai
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
la nominativ și acuzativ. Tabelul de mai jos prezintă toate modelele de declinare atestate. Rubrica goală înseamnă că forma declinată pentru acest grup de declinare nu este atestată în surse. Inscripțiile păstrate uneori atestă evoluția morfologică cu timp, spre exemplu dativul singular al substantivelor cu tema pe ă a fost "-ăi" în cele mai vechi, dar "-ī" în cele mai târzii, schimbare paralelă cu irlandeză veche. De asemena, formele instrumentalului și dativului la plural, respectiv "-bi" și "-bo", au început să
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
păstrate uneori atestă evoluția morfologică cu timp, spre exemplu dativul singular al substantivelor cu tema pe ă a fost "-ăi" în cele mai vechi, dar "-ī" în cele mai târzii, schimbare paralelă cu irlandeză veche. De asemena, formele instrumentalului și dativului la plural, respectiv "-bi" și "-bo", au început să se amestece, și acest proces regăsindu-se în limbile celtice insulare moderne. La substantive cu tema pe o se observează o inovație datorită probabil vecinătății italice, și anume înlocuirea desinențelor așteptate
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
sunt folosite și că pronume reflexive, dar cel de persoana a treia nu figurează în tabelul de mai sus, căci este numai reflexiv. Este "se", echivalent și cu romanescul "se" (cu funcție de complement direct) și cu "își" (complement indirect în dativ). Exemple: "Je me lave" „Mă spăl”, "Tu ț’es vu dans le miroir ?" „Te-ai văzut în oglindă?”, " Nous nous sommes écrit" „Ne-am scris (unul altuia)”, " Où vous vous êtes rencontrés ?" „Unde v-ați întâlnit?”, "Ils se șont envoyé
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
latine se face conform regulilor stabilite în 2000, dintre care cele mai importante sunt: Vocabularul bielorus se înrudește, în ordine, cu cel ucrainean, cel polonez și cel rus. Iată câteva cuvinte și expresii uzuale: Substantivele au 6 cazuri (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, instrumental, locativ), la care se adaugă vocativul, mult mai puțin folosit.
Limba bielorusă () [Corola-website/Science/299337_a_300666]
-
articol descrie gramatică limbii spaniole. Alfabetul limbii spaniole este compus din 27 de caractere. Pronumele personale sunt singurele forme din gramatică limbii spaniole care posedă o declinare (redusă și ea). La aceste pronume deosebim cazurile nominativ (nominativo), prepozițional (caso preposicional), dativ (dativo) și acuzativ (acusativo). Unele forme ale pronumelor personale au accent de intensitate ("nosotros", "mí", "ți", "ellos", etc.) iar altele nu ("me", "te", "le", "los" etc.). Sub acest aspect, deosebim forme accentuate ("formas tónicas o acentuadas") și forme neaccentuate ("formas
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
de mai multe pronume personale neaccentuate, acestea se așază după sau înaintea acestuia. Deci nu pot fi separate: "Me lo da. Dándomelo ". Totdeauna formă se preceda celelalte forme neaccentuate: "Se lo doy". O variantă a pronumelui personal neaccentuat în cazul dativ ("le, Ies") o constituie formă "se". Această formă este folosită numai atunci cand preceda nemijlocit un alt pronume care începe cu l, adică combinațiile "se lo, se la, se los, se las": Cu forma neutră "lo" reproducem, de regulă, un nume
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
cel al limbii islandeze. De exemplu, litera ð nu are un fonem specific atașat ei. În plus, cu toate că litera 'm' corespunde nazalei bilabiale ca de exemplu în limba engleză, ea corespunde și nazalei alveolare în cazul terminația "-um" în cazul dativ. Ortografia lui Hammershaimb a întâlnit o oarecare opoziție datorită complexității sale, astfel că Jakob Jakobsen a inventat un sistem alternativ. Ortografia lui Jakobsen era mai apropiată de limba vorbită dar nu a fost niciodată adoptată de vorbitori. În 1937 limba
Limba feroeză () [Corola-website/Science/300731_a_302060]
-
de termeni dintre care se distinge unul prin atributul adjectival la superlativ: Dăm mai jos ca exemplu declinarea unuia dintre tipurile de adjective regulate: Observații: La nominativ, vocativ, instrumental și locativ, pronumele personale au numai forme accentuate, iar la genitiv, dativ și acuzativ au forme accentuate și forme neaccentuate. Pronumele de politețe este "Vi", scris de obicei cu inițială majusculă. Formele accentuate se folosesc: La instrumental, persoana I singular, sunt două forme accentuate: cea scurtă se folosește după prepoziții, cea lungă
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
tabelul de mai sus care începe cu s. Acesta se referă totdeauna la subiectul propoziției, de orice gen, număr și persoană ar fi acesta: "Naškodio si sebi" „Ți-ai dăunat ție însuți”. Are formă neaccentuată la genitiv/acuzativ și la dativ. Cea de acuzativ se folosește la diateza reflexivă a verbelor: "Ja sam se počešljao" „M-am pieptănat”, "Ti si se počešljala" „Te-ai pieptănat” (feminin), "Sestra se počešljala" „Sora s-a pieptănat”, "Dječaci su se počešljali" „Băieții s-au pieptănat
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
pronume sunt "tko" „cine” și "što" „ce”: Declinare: Pronume și adjective pronominale sunt: În general, acestea se declină ca adjectivele: "čiji" și "koji" ca cele definite, "kakav" și "kolik" ca cele nedefinite. Ca exemplu, declinarea lui "koji": Formele reduse de dativ/locativ ale acestui pronume ("kȏmu, kȏme, kȏm") se deosebesc numai prin natura accentului de cele la aceleași cazuri ale pronumelui "tko": "kòmu, kòme, kȍm". Acestea exprimă trei grade de depărtare: Majoritatea acestora se formează din pronume sau adjective pronominale interogative
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
foarte multe particularități gramaticale ale limbilor germanice mai vechi și se aseamănă cu norvegiana veche din perioada anterioară simplificărilor flexionare, asta datorită izolării sale față de țările scandinave. Islandeza modernă încă este o limbă flexionară, păstrând patru cazuri gramaticale: nominativ, genitiv, dativ și acuzativ. Substantivele pot avea trei genuri: masculin, feminin și neutru. Există două paradigme principale pentru fiecare gen: cea tare și cea slabă, care sunt, în plus, împărțite în paradigmele mai mici, conform unor criterii diverse (precum schimbări fonetice, grupurile
Limba islandeză () [Corola-website/Science/296647_a_297976]
-
În rest se poate vorbi numai de tendințe, excepțiile fiind numeroase: Observații: În general, substantivul care exprimă posesorul se folosește fără desinență: "Erzsi szoknyája" „fusta lui Erzsi”, "egy kislány gyűrűje" „inelul unei fetițe”. În unele cazuri însă primește desinența de dativ "-nak/-nek", iar obiectul posedat este articulat cu articol hotărât. Aceasta se întâmplă când: Posesorul primește sufixul "-nak/-nek" și în construcția posesivă cu echivalentele verbului „a fi” ce se folosesc în lipsa verbului corespunzător lui „a avea”. "Kovácsnak új kocsija
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
huszonhárom" „douăzeci și trei”. De la 31 în sus, numerele se formează prin compunere directă: "harmincegy" „treizeci și unu”, "háromszáznyolcvanhat" 386, "ezerkilencszázötvenhat" 1956. Folosite cu valoare substantivală, numeralele se declină ca substantivele: "egyet" (acuzativ) „unul/una”, "háromban" (superesiv) „în trei”, "tíznek" (dativ) „la zece” etc. În funcția de atribut sunt invariabile, iar substantivul determinat se declină, dar este totdeauna la singular: "négy esetben" „în patru situații”. Numeralele ordinale corespunzătoare lui "egy" și "kettő" sunt supletive: "az első" „primul, prima”, respectiv "a második
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
De exemplu, substantivele au cinci cazuri, trei genuri și trei numere, verbele au trei voci, trei persoane și trei numere ca și multe alte forme. Mai jos se află declinarea articolului hotărât în greaca veche: Greaca modernă nu are cazul dativ, cu excepția unor expresii precum "en taxei". Restul formelor sunt puțin schimbate față de greaca veche: Un mare număr de cuvinte din latină, română, franceză și engleză sunt de origine greacă. Transliterarea în ASCII a alfabetului grecesc se face prin codul beta
Limba greacă () [Corola-website/Science/296850_a_298179]
-
alte foneme: "om - oameni", "roată - roți", "fată - fete", "steag - steaguri", "pijama - pijamale". În multe limbi substantivele își modifică forma după caz, marcînd astfel diverse funcții în enunț: subiect, posesor, instrument, obiect, loc etc. În română există cinci cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ și vocativ. Totuși, spre deosebire de pronume, substantivele pot avea numai cel mult trei forme distincte în funcție de caz: formele de nominativ și acuzativ sînt identice și la fel și formele de genitiv și dativ. În plus nu toate substantivele au formă
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
În română există cinci cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ și vocativ. Totuși, spre deosebire de pronume, substantivele pot avea numai cel mult trei forme distincte în funcție de caz: formele de nominativ și acuzativ sînt identice și la fel și formele de genitiv și dativ. În plus nu toate substantivele au formă de vocativ.
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
indică persoana asupra căruia se răsfrânge indirect acțiunea verbului sau căruia i se atribuie o acțiune, o însușire sau o caracteristică exprimată prin cuvântul determinat. Răspunde la întrebările următoare:Cazul Acuzativ: "despre cine?; despre ce?; pentru cine?; pentru ce?"Cazul Dativ: "cui?"Complementul indirect poate fi exprimat prin: Complementul indirect arată obiectul asupra căruia se răsfrânge indirect acțiunea exprimată de verb. Se clasifică în: Complementul indirect în dativ (cui?) se exprimă prin substantive, pronume sau numerale în cazul dativ. Exemple: (vb.
Complement indirect () [Corola-website/Science/311116_a_312445]
-
întrebările următoare:Cazul Acuzativ: "despre cine?; despre ce?; pentru cine?; pentru ce?"Cazul Dativ: "cui?"Complementul indirect poate fi exprimat prin: Complementul indirect arată obiectul asupra căruia se răsfrânge indirect acțiunea exprimată de verb. Se clasifică în: Complementul indirect în dativ (cui?) se exprimă prin substantive, pronume sau numerale în cazul dativ. Exemple: (vb. subst.) (pron. dem. D vb.) Complementul indirect cu prepoziție (pe ce?, pe cine?, cu cine?, cu ce?, de cine?, de ce?, pentru cine?, pentru ce?, despre cine?, despre
Complement indirect () [Corola-website/Science/311116_a_312445]
-
ce?"Cazul Dativ: "cui?"Complementul indirect poate fi exprimat prin: Complementul indirect arată obiectul asupra căruia se răsfrânge indirect acțiunea exprimată de verb. Se clasifică în: Complementul indirect în dativ (cui?) se exprimă prin substantive, pronume sau numerale în cazul dativ. Exemple: (vb. subst.) (pron. dem. D vb.) Complementul indirect cu prepoziție (pe ce?, pe cine?, cu cine?, cu ce?, de cine?, de ce?, pentru cine?, pentru ce?, despre cine?, despre ce?) se exprimă prin: a) substantive, pronume sau numerale in cazul
Complement indirect () [Corola-website/Science/311116_a_312445]
-
verb, formă nominală a verbului. Mijloace de exprimare: O subspecie a acestui complement este cel numit "eszközlő határozó", corespunzător complementului de agent din gramaticile limbii române.</ref> Acest complement poate avea ca regent: Acest complement corespunde complementului indirect în cazul dativ fără prepoziție și unor complemente în cazul acuzativ cu prepoziție din gramaticile românești. Întrebări: "kinek?" „cui?”, "minek?" „la ce?”, "kinek a részére/számára?" „pentru cine?” "minek a részére/számára?" „pentru ce?”. Termeni regenți: verb, formă verbală a verbului, adjectiv. Mijloace
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
dus la piață ca să fac cumpărături” → "Vásárolni mentem a piacra" „M-am dus la piață pentru a face cumpărături”. Această subordonată corespunde cu acea completivă indirectă din gramaticile românești care este echivalentă cu complementul indirect exprimat prin substantiv în cazul dativ. Acest tip de subordonată întregește antecedentul complement comparativ al unui adjectiv sau adverb la gradul comparativ din principală. Se deosebește de propoziția comparativă. Se construiește deseori fără antecedent: "Péter nem gazdagabb, mint a szülei voltak" „Péter nu e mai bogat
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
se declină ca substantivele, cu particularitatea că la acuzativ formele de persoana întâi și a doua singular pot fi identice în unele situații cu nominativul. Ca pronume reflexive în sensul celor din română sunt folosite formele de acuzativ și de dativ ale acestor pronume: Nézi magát a tükörben" „Se privește în oglindă”, "Nadrágot varrt magának „Și-a cusut o pereche de pantaloni”, "Ismerem magam(at) „Mă cunosc”, "Megismerted magad(at) a fényképen?" „Te-ai recunoscut în fotografie?” Mai există și un
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]