48 matches
-
the road, a traffic sign: one-way to Golgotha. 97 D Lestine iterare 98 SUPLICIUL Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor că nu știu ce fac. (Luca 23 : 24) Cu biciul îi brăzdau pielea Și soldații nu știau Că în rănile lui Deșchideau muguri de aripi. I-au pus coroană de spini Fără a bănui Că-i așează pe frunte Raze de lumină. L-au obligat să-și poarte crucea, Neștiind că ea e soclul Pe care Iisus Avea să unească Cerul cu
Poezii. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]
-
Cînd îi înmulea brațele și picioarele, cînd îi dădea foc pletelor sau le umplea de roiuri de albine, cînd îi desena pe trup o mulțime de guri enorme. Uneori acest trup înflorea că o grădină sălbatică; pe sfîrcurile sînilor se deșchideau maci, flori de scaieți portocalii îi ardeau la subsuori, clopoței și măceși se încolăceau în jurul membrelor ei, ciorchini de coacăze i se scurgeau de pe buze, libelule cu aripi albastre-violet își luau zborul de pe pleoapele ei, galbenele aurii și șopîrle de
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
ani. De la clădirea principala și masivă din centrul închisorii Aiud. Sub el început se impune o intrebare esențială. Poate fi condamnat se săpase o catacomba unde dintr-un hol din beton se cineva doar pentru ceea ce simte sau pentru ceea ce deșchideau patru celule mici tot din beton și asemănătoare gândește? Când o parte din românii ardeleni au trecut la unor cripte. Regimul de pedeapsă prevedea hrană obișnuită o catolicism și ungurii i-au acuzat că au trecut doar de formă, un
Ioan Ianolide "Întoarcerea la Hristos - Document pentru o lume nouă". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicholas Dima () [Corola-journal/Journalistic/87_a_60]
-
să respiri cu toamna... - Ioniță, n-ai nici un simțământ! sări Mihai. Catinca încearcă să-ți arate ce nu vrei să vezi: frumusețea unui colț de lume ce s-a deschis acum pentru noi.(...) - Da' ce-i, prăvălie, conașule, să să deșchiză? Natura asta a dumitale îi dășchisă dă când lumea și buruienile or muri, or învia altele, să dea de treabă rumânului și mie când mă tăvălesc cu fetișcanele ..." (p. 86) Pitorescul limbajului relativizează mereu pașii complicați și pătimași ai iubirii
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
cu vioara. Vorbește cu accent puternic țigănesc) Ai venit, Pâșpâlică? PÂȘPÂLICĂ (se oprește din cântat): Am, ține-te-ar Dumnezeu, Dănilă, că picoteam și eu, ca omul, sub un copac, și numa' ce-aud pe sus un vâjâit și, când deșchid ochii, văd o dihanie zburând într-a-ncoace. Și lăsa în urmă o putoarea de n-am mai putut adormi. Apoi, zic, ici-șa s-a-ntâmplat poznă mare! Ia hai să vedem unde-o fi fost, poate-i nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Nu era nici un semn cé timpul ar fi trecut pe acolo, În chip de obosealé, lehamite sau alté formé. Era o zi nemérginité cu vînturi calde și ușoare, care nu féceau decît sé legene capetele portocalii și galbene care-și deșchideau gurile la adierile plécute, ca niște pui de pasére la auzul bétéilor de aripi. Era o zi imensé care nu se mai termină, În care Întunericul nu era decît o parte neînsemnaté și noaptea se prelungea peste mésuré de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de spirit poate fi vorba), concomitent jelania și galanteria, excesul verbal și atitudinea ceremonioasă. „Rob îți sînt și voi să-ți fiu,/ Căci iubindu-te sînt viu,/ Iar a m-avea depărtat/ Zi că mă ai și-ngropat” (Nume)./ „ Gurița deșchizi, ceriul să deschide,/ De mînă mă iai, foc simt că m-aprinde./ În brață-ți mă ții, fulgeră văzduhul,/ La sînu-ți mă strîngi, caz și îmi dau duhul” ( În lipsa ei). Alteori, după zeci de versuri banale și de repetiții fastidioase
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
în relatarea unor minuni petrecute pe teritoriul de azi al Italiei: este prezentat muntele care „să chiamă Etna", care „iaste foarte mare și are în vârf o gură din carea iase negru fum, și sterevie [= funingine], și foc"; „s-au deșchis muntele acela ș-au aruncat afară foc ardzătoriu, ca un părău mare"; „din munte iase focul Etnii, de cură"; un sfânt povestește: „am vădzut și în Neapoli, afară de oraș 6 mile, un munte prăbușit, care izbucniia foc de iarbă pucioasă
„Munte focovărsătoriu“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6358_a_7683]
-
toate razele lui și s-au stins de tot lumina zilei între întunerecul nopții și cînd coriul, de osteneală, au fost închis spre somn toți ochii lui, atîta cît nici luna nu priveghiia, nici una din stelele cele mai mici avea deșchise tîmplele lor cele de argint..." Se pare că Antim vibra intens la dimensiunea cosmică a existenței, rezultatul fiind o particulară disponibilitate pentru receptarea sensibilă, estetică a lumii. Succesiunea prosopopeică, prin care soarele, cerul, luna și stelele capătă mirabile atribute însuflețitoare
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
toată dezvoltarea omenirii de până azi, și cea mai sigură temelie pentru progresul individual și național. SUPLICIUL Iar Iisus zicea: Părinte, iarta-le lor că nu știu ce fac. Cu biciul îi brăzdau pielea Și soldații nu știau Că în rănile lui Deșchideau muguri de aripi. I-au pus coroană de spini Fără a bănui Că-i așează pe frunte Raze de lumină. L-au obligat să-și poarte crucea, Neștiind că ea e soclul Pe care Iisus Avea să unească Cerul cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
intensitate expresionista, ne lăsau gândurile neconcretizate, personificau doar obiectele, investindu-le cu amintiri mistice. Limitarea unic-umană nu putea uita motivul pentru care ele însele trăiau prin dorința de infinitate a simplității. Pentru seara aceasta, paginile cărții de la miezul nopții se deșchideau pline de rezonante depărtate: “Nous avons fait un beau voyage.” (Inscripție pe mormântul lui Mircea Eliade, Chicago) Mihaela Cristescu Sydney, August 2011 Referință Bibliografica: LIMITĂ CARE TINDE LA INFINIT / Mihaela Cristescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 237, Anul I
LIMITA CARE TINDE LA INFINIT de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360925_a_362254]
-
frații mei mai mici colinde și nici nu se întuneca bine și porneam entuziasmați să răspândim vestea nașterii Domnului. Frigul de afară ne îmbujora obrajii dar nu ne putea micșora elanul...ne dădeau curaj fetele zâmbitoare ale celor ce ne deșchideau ușa și ne primeau cu brațele deschise, un bănuț și o portocală, și alături de noi, gazdele fredonau și ele frumoasele colinde. Alergăm de la casa la casa și după câteva ore intense, ne îndreptăm spre casa noastră unde constatăm inevitabil că
DESCHIDE UȘA, CREȘTINE… de MARA CIRCIU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368696_a_370025]
-
unei cărți s-a oferit cu generozitate să contribuie la sponsorizare.Cu mare plăcere am scris și publicat cronici, eseuri și articole despre cărțile și ideile de mare adâncime filozofica ale lui Artur Silvestri.Ele mă încărcau spiritual și îmi deșchideau noi căi de a înțelege acea”Putere mai mare ce ne face să ne așezăm împreună și să ne străduim să reclădim totul prin”revoluția tăcută”căci într-o țară ocupată de saltimbaci și de irozi-cum încă suntem dar nu
ARTUR SILVESTRI-SIMBOL PESTE VEŞNICIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361895_a_363224]
-
odată o capră care avea trei iezi. Erau foarte cuminți toți. Și cel mare și cel mijlociu și cel mic. Adică mâncau frumos la masă, o ascultau pe bunica și când vroiau ceva spuneau, te rog frumos și mulțumesc, nu deșchideau ușa la străini. Ba o lăsau pe mama sa mearga la pădure unde avea serviciu și nu plângeau când pleca. Într-o zi mama le spunse că merge după demâncare la pădure. Să stea cuminți, să nu deschidă ușa la
CAPRA CU TREI IEZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351546_a_352875]
-
în geamul șefei librăriei; aceasta mi-a deschis ușa și am intrat. -Ce-a apărut, domnișoara , de se îngrămădesc oamenii în halul ăsta. -Păi, domnul scriitor... vino să vezi. Și să cad pe jos de mirare. Oamenii cumpărau "Omagiul", după ce-l deșchideau la ultima pagina a articolului meu și ziceau: Are dreptate scriitorul asta, avem ce merităm!"(După Răzmerita din decembrie , cu voie de la poliție!, transmisă în direct de un post de televiziune, "Omagiul"s-a vîndut bine rău de tot !) Tot
AMUZANT de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352134_a_353463]
-
furase vântul și-o aruncase peste ocean, despre niște cifre somnoroase care-i înnobilau pieptul și-i sfredeleau gândurile sub lacrima crinilor din secetă în culori; Îl adoram pentru limpezimea ochilor și pentru odihnă așezată pe umbră, în depărtări se deșchideau zări pârjolite - zădarnice jocuri inventate de un orizont mereu pregătit de cină... Referință Bibliografica: Mereu pregătit de cină / Gina Zaharia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 347, Anul I, 13 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Gina Zaharia : Toate
MEREU PREGĂTIT DE CINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369414_a_370743]
-
multe dane, de fapt avea doar câteva...am ancorat în larg. Au venit la bord însă vreo 8 militari somalezi pentru a întări securitatea navei... Cu toate că, în port, ulterior îi vedeam că mai mult dormeau sau nu știu, ca atunci cand deșchideau ochii îi aveau toți înfundați în orbite, de culoare mov și parcă erau ca niște ciori sinistre care abia se țineau pe picioare. Îi vedeam că mâncau niște frunze ciudate, amestecate cu coaja de copac și mestecau toată ziua de parca
CAZ DE PIRATERIE.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/360143_a_361472]
-
unei cărți s-a oferit cu generozitate să contribuie la sponsorizare.Cu mare plăcere am scris și publicat cronici, eseuri și articole despre cărțile și ideile de mare adâncime filozofica ale lui Artur Silvestri.Ele mă încărcau spiritual și îmi deșchideau noi căi de a înțelege acea”Putere mai mare ce ne face să ne așezăm împreună și să ne străduim să reclădim totul prin”revoluția tăcută”căci într-o țară ocupată de saltimbaci și de irozi-cum încă suntem dar nu
ARTUR SILVESTRI-SIMBOL PESTE VEŞNICIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341448_a_342777]
-
mai tarziu ce-nseamna Și bogăția discuțiilor interminabile, Despre iubire, despre moarte, oameni, Viața, ani, femeie și călătorii, Așa încât viața mi s-a deschis și, Totul mi-era supus confruntării, Putea fi pus, sub semnul întrebării... Noi drumuri mi se deșchideau, Spre plus de coerență, fiind capabil, Să-nțeleg, să mă implic, să caut, Uneori chiar și în zadar, Să simt că iubesc, că sunt îndrăgostit, Înflăcărat și iubit, ca să trăiesc, Dorindu-mi și primind prezența ei Ce revoluție fermecătoare-n
INSPIRAȚIE DE MOMENT de COSTI POP în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347883_a_349212]
-
De ți-e permis ! Cândva... copil fiind Pe acest drum mă-ntâmpina Cu zâmbetul sau metafizic, sincer în dragoste învesmântat - un înger. Se scuturau de florile lor merii În troienire petalele mă atingeau Ningea, ningea cu puritate Și zările se deșchideau Se cobora seninul peste mine Blând mă-nvluia - cum aerul o mănăstire în primăveri duioase când pe ierburi fragede, cu ochii către stele mergem la Înviere. La -ntoarcere În revărsatul zorilor Cântat de îngeri Imn de slavă peste tot se auzea
DOR DE PARADIS de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348326_a_349655]
-
o întârziere de șapte ani cursurile Facultății de filologie, secția română pură, nou înființată la Universitatea „Babeș-Bolyai”. Clujul de atunci a rămas viu în amintirea mea. Ieșisem din perioadă grea, cu prezent nesigur și viitor incert și pentru că mi se deșchideau noi orizonturi, prinsesem aripi largi. Viața mea era dominată acum de o largă generozitate și de un copleșitor omenesc, mă aflam printre zânaticii care căutau că prostii adevărul și dreptatea, scrutam căile de acces spre fondul destinului uman și râvneam
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
Autorului "De ce ești trist și-ngândurat Și stai așa, în neputința, Cănd gingășie ai săpat Pe paturi reci și suferința?" S-a aruncat în trandafiri, Pe umeri îi creșteau petale Și singure, ca pentru miri, În camerele lor regale, Se deșchideau sărace buze, Prea umede de ce-au avut, Se împleteau cu șapte muze, Măi sângerau, poate, -n trecut... Cu ochii-nfipți în fluturi vii, Zburau aiurea ca-ntr-o sfera, Venind călare, ca spahii, Parcă din altă emisfera. Întins-acum, pe
TRANDAFIRI SĂLBATICI II de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362209_a_363538]
-
pe bună dreptate, cronicarul - este însoțită de o omenească spaimă, secvența cu pricina desprinzându-l pe Ludescu dintre autorii de letopisețe și așezându-l printre condeierii de vocație: „și vitejaște cutează de intră tocmai la viziriul. Și cu mare groază deșchise buzele lui, și cu multe lácrămi i să ruga ca să să milostivească”. Pledoaria, un foarte bun discurs de înduplecare bogat drapat în promisiuni și angajamente, își atinge ținta și crunta decizie este schimbată (este mântuit și Gheorghe Ghica). Meritul aparține
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
părcane (îngrăditură n.n). Deci văzându-i turcii că sânt afară din părcane, așe le-au dat... năvală, ca o noajă de lupi într-o turmă de oi... ajungând moldovenii în fruntea obuzului, iar moscalii n-au vrut să le deșchidă părcanele ca să intre înlăuntru în obuz ce le-au făcut semnu de-au purces alăture cu obuzul”. Despre Dumitrașco-vodă spune că: “Domnit-au... țara numai 9 luni în anul 7218 și au ieșit din Ieși iulie în 16 dzile, iar
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dovada că voievozii aveau mare grijă de Spiridonie. Lucrul este confirmat - dacă mai era nevoie - și de hrisovul din 1 ianuarie 1776, prin care Grigorie Alexandru Ghica voievod hotărăște: „La cea dintâi domniia noastră, între alte lucrări... socotit-am... ca să deșchidem... fabrică de scos postajă, pentru cea mai multă ieftinătate a lăcuitorilor țării aceștii... și am dat-o și am afierosit-o mănăstirii Sfântului... Spiridon, cu locul, cu moara și cu toate ergaliile ei”. Trebuie să știe sfinția ta că am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]