6,703 matches
-
alături de studenți sau simpli admiratori ai peruanului? Pentru că, nu-i așa, fiecare ,aleargă pe culoarul lui", cum frumos se spune despre arta singuratică a scrisului. Perfect adevărat. Numai că, în prea multe cazuri, alergăm pe culoare ce se înfundă în deșertul delirurilor verbale și-al modelor revolute. Confruntarea cu Mario Vargas Llosa ar fi avut și rolul de a percepe cu propriile simțuri cum gândește, cum respiră, cum se mișcă un mare artist. Probabil că ar fi rezultat și niscaiva concluzii
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
i se înfățișează lui Vintilă Horia nu doar ca o circumstanță biografică între altele, ci ca o situație-limită care ne obligă a da socoteală de tăria sau slăbiciunea fibrei noastre morale, ,măsura îndeletnicirii de-a fi". Ne aflăm, experimentînd-o, în fața ,deșertului tătarilor", constrînși a ne constitui ,în pildă către sus și către jos". Pentru cei ce-și trăiesc exilul nu ca o ,monedă de schimb", ci ca un fel de ,acceptare soteriologică", o asemenea încercare, echivalentă unei inițieri, revelă un destin
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
Ironia sorții e că anumite norme înscrise în Coran erau reformatoare pentru practicile vremii. De exemplu, spre deosebire de băieți, fetele erau frecvent nedorite și considerate o povară familială și chiar o sursă de rușine, așa că erau adesea îngropate de vii în deșert, imediat după naștere. Versetele 81:8-9 sunt un avertisment către cei care practicau acest lucru și o respingere îndrăzneață a normelor sociale stabilite 28, într-un demers de desprindere asemănător celui al lui Isus față de practică lapidarii femeilor adultere. De
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
contribuit la eșecul meu este un dezechilibru glicemic, ale cărui simptome ar fi trebuit să mă îngrijoreze mai demult. Am fost un mare mâncau de dulciuri până acum câteva luni și alimentația mea e în continuare hiperglicemică (nu mai mănânc deșerturi, dar beau jumătate de litru de fresh de portocale pe zi, d.e.). Cred că trebuie să-mi pun în ordine nutriția și să ajung la o alimentație regulată hipoglicemică mai înainte de a mai încerca să-mi testez limitele oboselii. Îmi
M-am înfrânt by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82824_a_84149]
-
cacofonia, dar e de dragul citatului - “Consumul excesiv de alcool dăunează grav sănătății”, tot așa ar trebui să fie difuzată informația cum că, daca ne batem joc de natură, atuncea ne ia și ea la mișto’, a.i. o să putem organiza excursii în deșertul din sudul țării și vom putea face rafting pe paraile repezi de pe străzile orașelor. Întrebarea e: cine va fi dispus să finanțeze susținerea unei asfel de campanii ZILNICE (clipuri există deja, dar frecvență de difuzare e redusă), ministerul mediului? Dragă
Scriti, baieti, orice, numa scriti! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82998_a_84323]
-
trebui să încetați pentru că vă purtați ca niște copii... Ia uite domne cum a dat ditamai monstru’ sacru în mintea copiilor. I mean,Dragoș, înțelege odată că păcatoșii care n-au stat la povești 40 de ani cu Moise în deșert n-au voie să comenteze dogmă mano a mano cu patriarhu’. Și oricum, daca nu esti la fel de sărac că și bunul samaritean milă și interesul altruist față de your fellow humans este pură ipocrizie, tinere burghez idealist Bucurenci:)). Anyway, lăsând bancurile
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
mentalități, de istorii autohtone, provinciale. Există o respirație, fie ea și amară, universală, care îl poate plasa pe Dumitru Solomon în orice spațiu teatral european. De la spectacolul-lectură, pînă la complexe montări scenice, piesele dramaturgului oferă suport. Abstract, concret, palpabil, în deșert sau la Polul Nord, în sanatoriu sau în lagăr, dialogurile au suplețe, au nerv, au firescul acela care lipsește, de cele mai multe ori, dintr-un text dramatic. Tragism și metafizică, comic de situație sau de limbaj, filosofie în doze homeopatice, condamnarea pe
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
consemnează o "beție rece", un "timp boreal" prin care se străvede aceeași ispită a imobilității citită pe termometru: "Îți amintești/ Era o iarnă a cuvintelor;/ gerul măreț, ca o marmură albă, naltă,/ înghețase șoaptele ca pe corali risipiți/ într-un deșert care a stat mai demult/ sub apăsarea apelor./ Gestul tău încremenise la jumătatea/ dintre întîmpinare și rămas-bun,/ ochii aveau liniștea unui sanctuar de gheață" (ibidem). Evident, clima algidă, înghețul care oprește procesele vitale sînt ipostaze antibaroce. Însă următoarea splendidă secvență
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
ale traducătoarei, cât și căutările ei de autocunoaștere. Romanul lui Dino Buzzati, O dragoste, (apărut în 1963) este o carte pe care nu o veți lăsa din mână, odată începută lectura: linia obsesiei de sorginte kafkiană, care a făcut din Deșertul tătarilor (1940) o capodoperă de neuitat, linie continuată în cele Șaizeci de povestiri (1958) și în unele piese de teatru, dobândește aici o tensionată ascensiune. Povestea de dragoste a unui cincagenar pentru o foarte tânără și foarte depravată balerină, analiză
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
pe care criticii le-au detectat în romanele lui Buzzati, autorul s-a apărat mereu: nu el, ci viața îl imită pe Kafka. Devenit dependent de o aberantă patimă, năpădit de absurd, într-un amurg lăuntric comparabil cu pustiul din Deșertul tătarilor, dar și cu pustiul epocii de consum - Italia marelui boom postbelic și al dolcei vita - personajul lui Buzzati experimentează vestita nostalgie de la boue, sau, cum observă în postfață Smaranda Cosmin, "în accepție dostoievskiană, curiozitatea, deopotrivă masochistă, de a proba
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
continuă, așa că iată câteva recomandări cinematografice estivale: REGELE SCORPION (THE SCORPION KING) - S.U.A., 2002. Egiptul, acum 5000 de ani. Războinicul Memnon ( Steven Brand), sfătuit de un profet-vraci (Kelly Hu), are convingerea că este predestinat să ajungă Regele tuturor popoarelor din deșert. Dar câteva triburi se hotăresc să i se opună și îl angajează pe viteazul Mathayus (The Rock) pentru a-l ucide pe maleficul sfătuitor al lui Memnon. Strecurându-se în palatul din Gommorah, Mathayus descoperă că profetul este de fapt
Trei filme de vacanță by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14883_a_16208]
-
care stă în pat și citește, începe să râdă văzându-l prăfuit, cu genele galbene, cu fața pudrată parcă, machiată, ca și cum între timp s-ar fi mascat - se zicea că ar fi fost vorba de o explozie petrecută într-un deșert asiatic, de care lumea se ferea să comenteze, de frică, deși cauza era cunoscută. Orașul tot troienit de acest praf asiatic. De acest loes imemorial, fin, pătrunzând oriunde și în orice, și în gura închisă, în gura propriu-zis, mută. Dacă
18 mai 1963 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14978_a_16303]
-
comparative, ce devine o poveste în sine a unui oraș care a sedus imaginația Europei. Cititorul cărții descoperă de fapt două orașe. O dihotomie obișnuită în studiile de imagologie. Există un Tombouctou real, în Republica Mali, amenințat astăzi de înaintarea deșertului, exploatat turistic și aflat pe lista patrimoniului protejat de UNESCO, și există un Tombouctou imaginar, rod al fanteziei europenilor dornici să intre în orașul despre care se știa că se află în stăpînirea tuaregilor sîngeroși și că e interzis creștinilor
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
misteriosul Tombouctou. Fiecare eșec a mai adăugat ceva legendei și nimic nu părea să-i determine să renunțe la a visa la întoarcerea în patrie bogați și aureolați de victorie sau la a rămîne pentru totdeauna în orașul de dincolo de deșert, căsătoriți fiind cu prințese din diferite triburi africane". Scopul pe care și-l propune studiul nu e unul simplu. Trasarea hărții imaginarului Tombouctou presupune parcurgerea unei literaturi secundare inaccesibile la noi, extrem de bogată, chiar dacă, ne spune autoarea, pînă acum nu
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
întrebuințări a timpului o constituie și identificarea fantezistă cu o construcție care ar avea parțiale similitudini cu unele perifraze temporale din limba veche; formularea voit arhaizantă e ironică, dar paranteza pare să exprime o convingere gramaticală sinceră: "În legătură cu plecații în deșert, să sperăm că, la ora la care citiți acest răspuns, ei se vor fi fost întors! (De multă vreme n-am mai folosit viitorul anterior.)" (AC 23, 2000, 12).
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
un echilibru static ce se perpetuează, generând stări de anxietate și obsesii (de unde motivele recurente ale poetului, privirea, sângele) și trimit mai mereu către stări, evocă, să zicem, pictura metafizică: " dacă vei întâlni un pian alb/ cu numele Petroff/ în mijlocul deșertului/ va trebui să clădești un acoperiș/ deasupra capului / sau măcar așteptarea/ acel ciudat corolar al pierderii." Există și un fel de experimentalism formal la un moment dat. Poemul Rayuela este, după indicația autorului însuși, un șotron al lecturii, Cuvântul indică
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
Valeriu Mircea Popa un fapt traductibil în imaginile cele mai vechi: un suflet ieșind pe limbă, curat, mântuit doar pentru că mortului i s-au spălat dinții. Moartea e și "propria ușă", care " atârnă în balamalele unei locuințe din vecini/ prin deșertul cu mumii din Peru/ și fără umbră/ ca o sită ce adună totul/ risipindu-se." Sunt metafore și imagini aproape inanalizabile și nedecodabile, greu de adus aproape de un grad zero al comunicării. Valeriu Mircea Popa Camera de Subsol sau Răscumpărarea
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
și-l dorește oricare cineast din această lume. În momentul în care termin un film, acesta este sfîrșitul unei etape din viața mea. Nu am de unde să știu care va fi următorul. Pentru a afla, am de traversat un lung deșert, în care ideea să se concretizeze încet, laborios, milimetru cu milimetru. În această traversare există foarte multe piste false, drumuri pe care mă rătăcesc, momente în care revin de unde am plecat și o iau în altă direcție. La un moment
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
în ziua de azi. Lumea s-a săturat de apocalipsă, mizerii, sânge etc. Chiar numai faptul că se vând romane "pozitive" în asemenea tiraje, e un semn bun. învățând să descifreze semnele și să treacă prin încercări de neevitat (străbaterea deșertului, vraja iubirii, înfruntarea morții), să se bucure de prezent și în același timp să nu piardă esența, să accepte schimbarea ca pe însăși viața pământului, să se considere eroul principal al Istoriei, indiferent de ce se întâmplă în lume, să se
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
în Europa și legende despre acest celebru cuplu - Solomon și Balkis; una dintre ele figurează în Legenda aurea, antologia din secolul al XIII-lea a lui Jakobus de Voragine. Imaginea noastră despre țara urmașilor lui Ismael este aceea a unui deșert imens. Dar atunci de ce au numit-o romanii Arabia Felix? Că aici s-a dezvoltat o civilizație extrem de rafinată încă înainte de apariția Islamului, ne-o dovedește poezia, celebrele quasâde (poezii cu formă fixă), o parte din ele adunate în Cele
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
ca să-ți dovedești "ascuțimea spiritului" nu era nevoie de nici un material, ci doar de talent și de memorie. Temele preferate erau iubirea, dorul de persoana iubită (bărbat sau femeie) care pleacă undeva cu cortul în timp ce îndrăgostitul este la vânătoare, în deșert, proverbele, descrierea animalelor - calul, cămila și în sfârșit, dar nu în ultimul rând, lauda tribului din care făcea parte poetul. Ideile de noblețe, onoare, respect față de înaintași; cultul curajului, sinceritatea în prietenie și iubire; tabuizarea numelui persoanei iubite apar acum
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
în -uri nu le afectează corpul fonic, li se adaugă desinența de plural -e, cu efect imediat de producere a alternanței. Apar astfel forme ca laptoape - "să ne scoatem din raniță laptoapele" (Academia Cațavencu 37, 1998, 8) -, molotoave - "Academicienii din deșert aruncă cu molotoave unii după ceilalți" (Evenimentul zilei = EZ 2 iunie 2000), silicoane: "bomboane fără silicoane" (EZ 2481, 2000, 1). Modelul deja impus explică și apariția unui plural ad-hoc, de ultimă oră, de la "Raportul Armagedon": "Consilierul prezidențial (...) consideră Armagedoanele o
"Silicoane", "riboane", "armagedoane" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15539_a_16864]
-
Asta mă face stângaci și rigid în societate și explică de ce viața mea mondenă e extrem de săracă și searbădă. Pe scurt, sunt un ins, mai degrabă, dificil, inclusiv sau, poate, mai ales, în disputele cu mine, cum am recunoscut în “Deșertul pentru totdeauna”. De altfel, mi-am întocmit acolo un portret onest, cred. Iată un fragment luat la întâmplare: « Împlinesc șaptezeci și patru de ani. Ca să mă cruț de bilanțuri, am încercat să mă uit la televizor. N-am avut, însă
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
comunistă așa de ferventă încât și-a renegat public tatăl; astăzi, după dispariția comunismului, ea este supusă din nou judecății și se simte iarăși culpabilă; trecută prin tocătorul a două procese, a două autocritici, nu mai are în urma sa decât deșertul unei vieți renegate; chiar dacă între timp i-au fost înapoiate toate casele confiscate odinioară tatălui ei (renegat), ea nu este azi decât o ființă anulată: dublu anulată, auto-anulată. Căci procesul se intentează nu pentru a se face dreptate, ci pentru
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
verigă de prisos între cititor și autor, ba, dimpotrivă, ar putea avea o funcție taumaturgică în cazurile (frecvente, după opinia sa) de "ciudată boală a prezentismului", care se manifestă așa: "Istoria începe cu noi, înaintea noastră a fost ori un deșert, ori un pre-postmodernism etc." Critica lui Daniel Cristea Enache pune mereu față-n față valorile verificate cu acelea recente încercând să despartă "ce e rău de ce e bine". Amendând excesele, propune lectura și relectura. Clasicismul, olimpianismul lui Tudor Vianu, dar
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]