380 matches
-
demisionează...dar ca și în prima carte e vorba despre un personaj atins de o inerție maladivă. Această redacție sălbatică, dominată de redactori umili, călcată în picioare de evenimentul găinii violate seamănă bine cu satul din Țara brînzei, cu lumea deșertică și idiotizată de sărăcie și compromis. O schimbare începe să se întrevadă o dată cu plecarea lui Jack și după alegerile cîștigate de opoziție, dar despre asta nu ni se spune prea mult, iar acești redactori par ei înșiși lipsiți de inițiativă
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
instituțiilor de învățământ. Am fost, din păcate, martorul multor atare "concursuri". Văzând puștimea ce își devorează copilăria, trudind la dresarea unui instrument, am avut, nu de puține ori, imaginea cămilei care duce stafide și mănâncă scaieți. În acest peisaj, oarecum deșertic, întâlnirea cu o competiție muzicală decentă, generoasă, curată și calmă a fost mai mult decât reconfortantă. Ea s-a săvârșit odată cu derularea primei ediții a festivalului-concurs Prometheus, inițiat și înfăptuit de fundația Anonimul. Decentă, deoarece întreaga organizare (Ioana Varsta) și
O mică îndrăzneală by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14069_a_15394]
-
rigidă, în poziție culcată, un fel de mumie eterică, nu atît pentru a se supune vreunei necesități, cît, mai degrabă, pentru a-și verifica puterea gratuită de a construi în registre diferite. Și în această sărăcie extremă, în această materie deșertică, artistul găsește nenumărate surse pentru voluptăți rafinate. Gestul sumar dinainte devine acum axiomatic, un adevărat ritual de întemeiere, după cum raportarea la gol, la această metaforă a neantului, poate alimenta subtil o dorință secretă de posesiune demiurgică. Dacă umilința sau vanitatea
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
cu o întreagă generație, plus cea tânără sătule de minciună, poltronerie și lipsa oricărui orizont. Nu de prosperitate e vorba aici, ci de supraviețuire. Nu toți tinerii vor dori să plece din țară, după cum nu toți sunt nefericiți în paradisul deșertic al pesedeilor. Dar unii, mulți, dintre cei rămași, ar putea lesne îmbrățișa o politică a extremismului violent. Cu astfel de învățăcei, ar fi de mirare să se întâmple altceva: cei incapabili să dărâme astăzi statuia lui Vadim se vor vedea
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]
-
Birkenau. Jurnalul de călătorie a lui Levi va rămâne în memoria literaturii nu neapărat pentru calitățile literare (notabile uneori!), cât pentru amănuntul viu decupat din experiența la care a fost martor. Fără un Moise care să-i ghideze printr-o deșertică Europă devastată de un conflict mondial, ei reușesc să ajungă totuși la destinație, după un traseu sinuos din care nu a lipsit și România. Pentru Primo și tovarășii lui a fost o epocă a neîncrederii și a jignirii fără sfârșit
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
rămase, dar cu aceeași degajare de căldură toxică pe sub coroanele al căror verde fraged a cedat rapid. Să sperăm că la anul elanul ajustărilor și tirul pichamărelor se vor muta de la noi pe pustii. Cu devastări în culoare, cu pauze deșertice din loc în loc, peisajul intră în vară. O așteptăm cu emoție și îngrijorare privind din balcoane cu atât mai ventilate cu cât sunt mai aproape de cer, cu atât mai pline de flori cu cât locatarii au vârste mai înaintate și
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
onctuos al fluviului, ea este o creație exclusivă a apei, un fel de epifanie heraclidiană, o nălucă a fluidului, a mișcării, a curgerii sale spre lume și a imploziei în mare. La capătul celălalt, dincolo de tulpinile chircite ale unei vegetații deșertice și de vigoarea austeră și disperată a labirinturilor de cătină - Marea. Apa verzuie a Mării Negre. Sulina s-a născut din ape ca Afrodita, crește din ape ca lintița, se înmulțește în apa dulce a Dunării și se retarge în apa
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
abstractă a spațiului și în geometria elementară a lumii. Față de rafinatul, dar și de pădurosul, sculptor, venit dintr-un Nord auster și rece spre a capta cu radarele sale cît mai multă vibrație și energie, Sultana Maitec pare o făptură deșertică, descendenta directă a unor principii pure care își caută acum o rațiune de a fi în lumea materială. Aurul, lumina în sens larg, însă mai curînd în varianta ei spirituală decît fizică, pulsațiile eterului și tot ce s-ar mai
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
aici și indienii sunt creștini, se sărbătoresc, în egală măsură de autohtoni ca și de britanici, francezi, spanioli, Paștele și Crăciunul. Arhitectura este pur europeană, mâncarea la fel. În ceea ce privește Rajahstanul, nu am putut să nu zăbovim în ținutul cel mai deșertic al Indiei, unde, urcați pe cămilă, nu vedeam altceva, cât vezi cu ochii, decât nisip. Este ceva fantastic. Orașele - Udaipur, Jaipur, Jodpur sau Pushkar - se individualizează prin faptul că majoritatea clădirilor sunt zugrăvite într-o culoare anume. Așa au apărut
Agenda2004-19-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282386_a_283715]
-
ca, în cele din urmă, să o părăsească. Și totuși, după numai un an, ard de nerăbdare să se întoarcă. Îi atrage uimitoarea diversitate a Indiei - pe cât de vastă pe atât de populată și pe cât de luxuriantă pe atât de deșertică. Câmpiile sunt tot atât de plate și de uniforme pe cât e Himalaya de înaltă și spectaculoasă, mâncarea este tot atât de îngrozitoare pe cât poate să fie de magnifică, transportul este pe cât de ieșit din comun pe atât de plictisitor și de inconfortabil. Practic, India
Agenda2004-19-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282386_a_283715]
-
cu medicamente, ce au însemnat mare parte din bagajele românilor. Religie și tocmeală Lumea deșertului e departe de a fi așa cum a descris-o Frank Herbert în capodopera science-fiction „Dune“, unde un popor curajos - fremenii - a făcut dintr-o planetă deșertică un ținut al oceanului. Cu atât mai puțin lumea Deșertului Sahara, unde totul se vinde, totul se cumpără în deșert. „Să ceară mult, să lase din preț, să se certe, să se lamenteze, să-și trântească de pământ produsele, să
Agenda2004-28-04-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/282639_a_283968]
-
pământ produsele, să plece furioși, să se întoarcă pocăiți, rugându-te să cumperi, să te tragă de mânecă, să-și plângă de milă. Sunt câteva dintre aspectele unui adevărat spectacol uman pe care îl întâlnești la fiecare pas în Africa deșertică și care este, cu siguranță, amintirea cea mai pregnantă pe care ți-o sapă în suflet și în minte Sahara“, scria jurnalistul Mircea Toma, de la „Academia Cațavencu“, în 2002, când a coordonat cea de-a patra ediție a raidului, „Cu
Agenda2004-28-04-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/282639_a_283968]
-
stau Marea Roșie și Egiptul, iar la sud Sahara face graniță cu Sudan și Valea Râului Niger. Din punct de vedere geografic, deșertul african se divide în patru părți: Sahara de Vest, Munții Centrali Ahaggar, Masivul Tibesti, o regiune de munți deșertici și platouri înalte, și, în fine, Deșertul Libian, cea mai aridă parte a Saharei. Reflexia luminii în imensele valuri de căldură ce însoțesc dunele nisipoase dă impresia călătorului că mai are puțin și ajunge la o oază, un lac cu
Agenda2004-28-04-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/282639_a_283968]
-
rigidă, ăn poziție culcata, un fel de mumie eterica, nu atât pentru a se supune vreunei necesități, cât, mai degrabă, pentru a-și verifica puterea gratuită de a construi an registre diferite. Și an această sărăcie extremă, ăn această materie deșertica, artistul găsește nenumărate surse pentru voluptăți rafinate. Gestul sumar dinainte devine acum axiomatic, un adevărat ritual de ăntemeiere, după cum raportarea la gol, la acestă metaforă a neantului, poate alimenta subtil o dorință secretă de posesiune demiurgica. Dacă umilință sau vanitatea
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
abstractă a spațiului și în geometria elementară a lumii. Față de rafinatul, dar și de pădurosul, sculptor, venit dintr-un Nord auster și rece spre a capta cu radarele sale cît mai multă vibrație și energie, Sultana Maitec pare o făptură deșertică, descendenta directă a unor principii pure care își caută acum o rațiune de a fi în lumea materială. Aurul, lumina în sens larg, însă mai curînd în varianta ei spirituală decît fizică, pulsațiile eterului și tot ce s-ar mai
Nunta lui Cripto cu lapona Enigel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16688_a_18013]
-
partid al imobilismului, al conservării stărilor de vid, prin consecință, unul al anticonstrucției. în cei șase ani cît a condus Călărașii, evident ,,casa noastră", pe toată plaja și la toate nivelurile, în plan cultural această zonă a fost una realmente deșertică, o pată albă (la rigoare, neagră sau roșie) pe harta unei Românii care, oricum, nici în ansamblu, cu alte cuvinte la nivelul cel mai larg al ,,casei noastre", nu se simțea prea bine. Din 1997 și pînă acum, adică în
Vocația demolării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16865_a_18190]
-
poartă-n casă, hazardul să trăiască, iar dacă nu "iese", atâta pagubă, mai aruncăm un zar, atâta distracție avem. Urarea "noroc!", mai folosită decât oricare alta, nu arată oare perpetua îngrijorare a românului față de jocurile întâmplării? Lumea în care pulberile deșertice au acoperit deseori claritatea liniilor a fost obligată să țină seama de hazard. Nu poți decide că urmezi un drum, când peste noapte bate vântul ... "A-și da cu părerea" a devenit o expresie orientală, care "trage" limba română către
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
meandrele vremii, scrutează nonconformismul de atitudine în poezii cu titluri relevante: Exiluri de frică- Întuneric- Coșmar- Cer încărcat-Viciați-. Alteori tentativele de retragere în sine mizează pe o anume moralitate și respect al tradiției ca o perspectivă resemnată ce înlocuiește zbaterea deșertică a lumii, mergând împreună ca vector de adaptare socială. Viața, Poezia, Poetul, Dreptate, Nefericire, Dezordine- Povară, sunt alte poezii care propun ca soluție lirică deșertăciunea, nefericirea existenței sau finibilul asumat: „inerți, tot mai des/ imitând pereții/ lăsându-ne puși de
PREFAŢĂ- TUDOR A. URSENTE, FĂRĂ HASHTAG de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382679_a_384008]
-
volan, așa că mă bucur când plec spre alte locuri mai liniștite. Dar să fac "the long story, short"... Din nou la Pa naca, străbătând același drum parcă de pe altă planetă, cam 4 ore de la Las Vegas printre munți și văi deșertice. Doctorul Steve Klomp mă aștepta ca pe un vechi prieten, dar piesa necesară s-a rătăcit. Compania de poșta rapidă mai încurcă..borcanele. Mai rămâi o zi, mi-a sugerat doctorul Steven, pe care acum, când scriu aceste rânduri amintire
Panaca via Las Vegas, prinderea purceluşului uns şi altele…. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_401]
-
nimic superioară României. Chiar dacă spaniolii au mai multe parcuri naturale, nimic nu se compară cu frumusețea unică a Deltei Dunării. Iar nisipul plajelor lor e prin multe locuri mai grunjos decât la nostru. Ba mai mult, față de numeroasele întinderi aproape deșertice din Penisula Iberică, cernoziomul roditor și codrii României sunt de invidiat. Concluzia este că, sub aspect calitativ, nu e cazul să ne facem complexe, deși cantitativ este clar că Spania punctează consistent, fiind pur și simplu mai încăpătoare. Și totuși
Spania și România, o paralelă inegală [Corola-blog/BlogPost/94075_a_95367]
-
de pick-up pe discurile antediluviene, ci printr-o atmosferă prăfoasă de film vechi, ca și cum praful deșertului s-ar fi depus pe retina camerelor. Efectul îți intră în sînge, așa cum ai senzația că praful îți intră în ochi; în roșcat-cărămiziul platoului deșertic urmele de sînge au culoarea întunecată a vieții, o urmă lungă pe care acest Anton o adulmecă cu precizie. Are Anton o istorie? Posibil. Puținul pe care-l aflăm vine tot de la un vînător de recompense, Carson Wells (Woody Harrelson
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
Blanchett), soția lui Richard (Brad Pitt). Cei doi soți au venit în Maroc pentru a fi singuri, cît mai departe de moartea fiului lor, deși spectrul acestei morți se regăsește la tot pasul, în femeile învelite în burnuzuri, în peisajul deșertic unde cimitirul este marcat de pietre ascuțite așezate vertical ca dinții unei perii uriașe. Scena discuției dintre ei, de la începutul filmului, mi-a amintit de o povestire excepțională a lui Ernest Hemingway, Hills like White Elephants. Replicile simple preiau o
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
unei perii uriașe. Scena discuției dintre ei, de la începutul filmului, mi-a amintit de o povestire excepțională a lui Ernest Hemingway, Hills like White Elephants. Replicile simple preiau o încărcătură emoțională subcutanată pentru care peisajul dezolant al uedurilor și colinelor deșertice funcționează ca o cutie de rezonanță, în acordurile parcă ireale ale muzicii sufite (Gustavo Santaolalla a cîștigat un Oscar cu muzica din Brokeback Mountain anul trecut). Evenimentul are repercusiuni politice, mediatizat imediat, în timp ce soțul trebuie să găsească soluții provizorii și
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
dă lui Antoniu sentimentul că nu e singur. Într-un vas de ceramică ciobit, au rămas din vremea În care cineva se mai Îngrijea de soarta cavoului, niște flori uscate, peste care par să fi trecut arșițe năucitoare și vânturi deșertice. În prima noapte În care locuiesc În cavou, Îmi amintesc de mama și de tatăl meu, dar nu firesc, așa cum te gândești la cei dragi, pe care i-ai pierdut de mult, și vrei acum să-i revezi, ci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sinagogi, fortificații, moschei, altaruri, porturi, ruine, și noi, și vechi. Am vizitat hrubele de la Carmel, ferestrele lui Chagall (împreună cu o sută de doamne de la Hadassa 1 din Detroit), Universitatea Ebraică, săpăturile de la Bet Șe’an - am vizitat kibuțurile înverzite, ținutul deșertic pârjolit de soare, avanposturile camuflate de la frontiere, din munți; ba chiar am urcat nițel spre Masada, sub tirul de artilerie al soarelui. Mi-am dat seama că sunt în stare să înțeleg și să asimilez tot ce vedeam. Era istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]