232 matches
-
de altădată,... - cum zice în Cum se scrie memorialistul nostru viu și otrăvit cu penița lui veșnic muiată în zeamă de viespi... - grămaticii ceia dugoși care își ștergeau peanele în pletele lor sure și slinoase de se lua cerneala pă deștele vizirului ori imbrohorului dă striga sictir!... grămaticii răi de gură și nelegați în lanț, lătrând pe la ostrețe încoace și-ncolo după bietu' trecătoriu de altădat... Dăm citire a știre că ce au fost vor fire în veac de veac precum
Secerea dă grâu... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11324_a_12649]
-
la somn inimă beată de aer hai să dormim în tranșee și vaier să ne spălăm sângele puternic și prunc în apa morților pe care eu n-o mai arunc vino hrisov și mărturisește câte slove ne sunt încrustate pe dește câte peceți stau nedesfăcute cât întuneric în cămara istoriei pute (22 iunie 2008) Ritual (pillatiană) amurg - se termină și iunie se strânge ziua în petunie se înverzesc broscuțele-n viroage și crapă vinurile vechi în doage pe prispa verii am
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
mă umplu cu spirit precum lutul cu apă pe-amândoi același Logos ne-adapă eu sunt mai sărac cu trei spice albina-n zadar încearcă să mă ridice dar e prea târziu cerul îmbătrânește mi se învârte inelul morții pe dește cele trei spice ritualic le tund și-n sănătatea pământului mă scufund (28 mai 2008) Ritual (alb) iată-mă alb precum un cub de sare o cicatrice care încă doare iată-mă prunc punctând în cer asteroidul morții efemer iată
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
iese din străfundul pământului o cârtiță. III. (Canción) Poate că ei o să m-aștepte să beau vârtos și desfrânat și să cobor vreo șapte trepte spre Viflaim îmbălsămat acolo unde mai domnește procurator Pilat din Pont și unde dintre zece dește n-a mai rămas decât un bont. Ce să mai crezi, cu care apă mai poți să speri că ai putea spăla ce orișicare Papă nu îndrăznește-a dezlega? Tot cumpărând și tot vânzând azi un sestert mâine-un dinar
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
regret spre pește și se strădui să zîmbească fascinant. El se ridică, vioi ca un semafor, se îndreptă bine de șale și îi întinse o laba guvernamentală cu care iscălea ordine către țară. Porni spre ringul de dans ținînd-o de dește, încît simți pe loc că ea se ajutase cu mîna la dezosatul vietății. Muzica era asurzitoare. Luminile jucau ca la balamuc. Pe scenă se fîțîiau două animatoare care se aflau în contratimp și cu muzica și între ele. Tipa începu
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
a lui Bunăvestire are loc cu totul altfel decât la toți ceilalți maeștri contemporani stăpâniți de dogma religioasă... Îngerul, aducând Informația divină, pare că abia a aterizat, cu greu, înaintea Fecioarei, abia atingând din zbor, în plină viteză, cu vârful deștelor, proptite bine ca niște ghiare în podeaua lustruită ca pentru un mare eveniment... Maria, dincolo de paravanul discret ce o desparte de Vestitor, ca și cum Ea nici nu are voie să-l vadă, cel mult să-l audă, - are figura tuturor celorlalte
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
păcat că-i locuită); 2. Colinde emoționant-creștine, cum ar fi „O ce veste minunată!” (majorarea pensiilor cu 3,1 la sută); 3. Clinchet de clopoței (în semipustietatea sălilor Parlamentului) 4. Folclor minunat la Etno TV: „Merg prin sat pocnind din dește -/ Zice lumea că sunt pește;/ Da’ nu-s pește și nici crap,/ Însă sunt amorezat...” (extraordinar, ce imaginație sentimental-piscicolă spre desfătarea realizatorului Aurelian Preda!); 5. La rubrica „Diverse” avem: crime, sechestrări de persoane, furturi, escrocări, corupție, agresiuni corporale, prostituție, fraude
Ora de bilanț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13272_a_14597]
-
în zale Ciocnesc în juru-i cupele de vin, în cinstea faptelor Măriei Sale; El cugetă ce țepi li se cuvin. * Furcile, slujitorii domnești le vor număra pe degetele celor două mâini. Și, dacă nu ajung, le vor socoti, arghezian, și cu deștele de la picere. începem cu strofa a treia: P.S. Dacă vreun "gânditor" politic va obiecta că asta e ceva medieval, îi răspund dinainte că nici nu se compară cu epoca de piatră căreia îi aparține.
Speranța by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12210_a_13535]
-
acolo, coană Marioaro, (că așa o chema pe doică) și când sosești mătăluță cu împărățelul, să-i zici să-și scoață... inelu ăla al lui, na! cum îi spune?..., așa, sâgiliu, coană Marioaro, și să i-l strecoare fetii pe deștul dân mijloc... Așa să faci, Conița mea scumpă, - să nu-mi daiu nici o para, zău că asta-i dă la Dumnezău... Minunăția minunățiilor! Toate se petrecură după cum zâsese Gâcitoarea... Ca reporter, angajat mai târziu să reproduc evenimentul într-o revistă
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
în ciuda exercițiului fizic impus. O clipă, se întoarse pe o rână în omătul bătătorit, și, privindu-l de jos, pe gradat, cum își sugea mucul țigării, dincolo de cotor, fără să se ardă, chiștoc pe care-l ținea strâns între două dește, între arătător și cel gros, îi adresă latinește vorbele urâte pe care le rosteau și soldații lui Cezar între o bătălie și alta, jucând rișca... Și le debită așa, gâfâind, cum ședea cu umărul proptit în zăpadă, întors spre ălălalt
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
apoi Păunescu, n.red.) Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie în 1969; Premiul "I.L. Caragiale" al Academiei RSR pentru volumul Teatru (1972); Premiul "Bacovia" al revistei "Ateneu" (1984). SUNT OCROTIT când scriu, creionu-mi geme între dește, în cele trei, cu care mă închin și simt că Dumnezeu mă ocrotește și îmi stropește versul cu AMIN. printre silabe mă proptesc pe dreapta. cu stânga dinspre inima stau paj, că nu se știe cât de-naltă-i treaptă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și voi ce rânduri are via. parcă sunt versuri dintr-un manuscris. poetul ce va cânta bucuria n-a fost în vecii-vecilor proscris. eu simt că Dumnezeu mă ocrotește și îmi stropește versul cu AMIN. Când scriu creionu-mi cântă între dește sunt cele trei - cu care mă închin... BOCET LA CERURI chiar ceasul e bătrân de-atâta timp. iubito, numai noi mai suntem tineri și auzim un bocet din Olimp când bate toaca-n zi de Sfânta-Vineri. pe poză lumii pașii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mi mâzgălesc poemele sub torța. poeții pe planetă nu mai șanț, sau strigă din cămășile de forță. părinții-s buni de țintă-n poligon. junimea noastră naște din computer. azi cel mai saltimbantic epigon detesta plăsmuirile din uter. creionul dintre dește s-a tocit și-mi număr doar păduchii - că săracu; de-aceea oameni buni mă port zmerit și-l rog pe Dumnezeu: să mă ia dracu!... S-au împlinit în luna iunie anul acesta 21 de ani de la înăbușirea în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
apoi Păunescu, n.red.) Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie în 1969; Premiul "I.L. Caragiale" al Academiei RSR pentru volumul Teatru (1972); Premiul "Bacovia" al revistei "Ateneu" (1984). SUNT OCROTIT când scriu, creionu-mi geme între dește, în cele trei, cu care mă închin și simt că Dumnezeu mă ocrotește și îmi stropește versul cu AMIN. printre silabe mă proptesc pe dreapta. cu stânga dinspre inima stau paj, că nu se știe cât de-naltă-i treaptă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și voi ce rânduri are via. parcă sunt versuri dintr-un manuscris. poetul ce va cânta bucuria n-a fost în vecii-vecilor proscris. eu simt că Dumnezeu mă ocrotește și îmi stropește versul cu AMIN. Când scriu creionu-mi cântă între dește sunt cele trei - cu care mă închin... BOCET LA CERURI chiar ceasul e bătrân de-atâta timp. iubito, numai noi mai suntem tineri și auzim un bocet din Olimp când bate toaca-n zi de Sfânta-Vineri. pe poză lumii pașii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
mi mâzgălesc poemele sub torța. poeții pe planetă nu mai șanț, sau strigă din cămășile de forță. părinții-s buni de țintă-n poligon. junimea noastră naște din computer. azi cel mai saltimbantic epigon detesta plăsmuirile din uter. creionul dintre dește s-a tocit și-mi număr doar păduchii - că săracu; de-aceea oameni buni mă port zmerit și-l rog pe Dumnezeu: să mă ia dracu!... S-au împlinit în luna iunie anul acesta 21 de ani de la înăbușirea în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
din Caragiale - că se poate croșeta poezie din orice fel de lînuri. Jivine cu solzi și pene sînt scornite pe hîrtie, într-o invocație care adună cărțile: "Hiare cuminți/ cu ghiare, cu dinți,/ cu coadă de pește,/ cu pieliți la dește,/ cu unghe de țap/ în creștet de cap,/ cu blana ca sfecla,/ cu ochii ca stecla/ cum ochii de vîlc,/ fiare cu tîlc,/ cu duhori suave:/ gŕdini filosoafe.../ (Ave!)". Modelul, aici, e cel al poeziei populare, cînd descrie vreun cal
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]
-
Constantin Țoiu . O dată avurăm și noi ocaziunea de a beneficia de un erou naționale, și soarta se împotrivi... Aceea se întâmplă a fi când premierul nost^ bonom și cu figură să de băcan purtând în deșt ghiulul prosperității sale precum în gură dintele, tot de aur, declarase în auzul țării întregi că nu a mai rămas nimic de furat. Că cel dintâi ministru ori slujitor al țării, el știa ce știa, si nu puteam nicidecum să
De ce, nene Vasile, de ce?.. by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17702_a_19027]
-
un locșor, colea, împărăția fiind tare zăticnita p-atuncilesia. Ori să zică și ei dă bine, gramaticii aceia dugosi cu călimări în brîu și care își ștergeau peanele măiastre musai în pletele lor sure și slinoase că se lua cierneala pa deștele vizirului ori imbrohorului da strigă Sictir! Venit cu mazilia gata întocmită ori scrisă de-i ziceau ferman, măcar că gramaticii mai tinerei și școliți mai încoace la Fanar îi ziceau cu i de la Ion, adecă firman, si cică așa avea a
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
din cartier, culmea, Furnică! după numele de familie, - odihnească-l Dumnezeu!... Safta venea în goană cu insecticidul în atac, se lasă de-abuselea pe parchet în urmă furnicii impertinente și fîs-fîs după ea, în două secunde o lua ușurel cu două dește, să n-o strivească, si i-o arată, inanimata, stăpînului casei, care se arătă încîntat. Va dati Dvs. seama ce se întîmplă dacă în bucătărie unde își bea dimineață cafeluța, ca mai avea voie, nu multă, insă obiceiul rămăsese obicei
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
lumini ne s ăă a s a ț a a prin vremi i lumi... Dar, dac nu-l aveam pe Eminescu, apar, conținu s i p streze for a lor ț m duitoare. a a it a s cui m deșt inuiam? Alung repede ntunecata-mi Ini ierea nu-i accesibil oricui. La ea, că i la La Steaua „e s a i ț să a i a a interogare i m reped n bra ele aceluia i prieten: o cale at
Zămislită sub zodia lui Eminescu…. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_66]
-
în ea,... Cînd, ce să vezi, văd un pește, uite p-atît! Peștele zice: Nea, Ioane, am venit! - Mai dă-te dracului! - face acela pe care-l cheamă Pingiclică - mai dă-te și tu dracului cu palavrele tăle... Toți dădeau din dește. Nu înțelegeam ce-nseamnă asta la ei. Era un limbaj pe care nu izbuteam să-l dezleg. Și, în momentul acela, se apropie de ei învățătorul pe care-l chema Tache și căruia ei îi spuneau Tăchiță, că era un
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
scriitor, și scrie, veșnic stropit de agheazma lui Eugen Simion, (catolicul) poate ieși, din ce se pune grăbit pe hârtie, un bruion buimac... Un prozator mare nu se supără foc niciodată, dacă vreun critic de treabă, fără nici o coterie, pune deștul pe buboi. Știu. Doare-al naibii! Și pe mine mă pipăiră insuportabil unii critici se-veri, de valoare. Mă ofticai. Dar, finalmente, scosei pălăria. Nu pot să trec sub tăcere că politica nesinceră și fals onestă a acestui intelectual mediocru
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
măgăoaie cîte-un nătîicot/ pajeri cu trei ciocuri ulii cocoșați/ vulturi suri cu rîvnă la ciupit ficați/ ciufi abia ouați fluturi de mătase/ ciocîrlani, găi granguri bufnițe vînjoase/ arăpuști zărghite corbi cu nas de pește/ parcă și ghenoaie cu sînpetri în dește/ șerpi cu mere-n guși tăuni zînenzori / cîrduri de ursite și de zburători cam/ ațîțători." Putem vorbi de o adevărată magie a cuvîntului, de o supremație a verbului vrăjitoresc, capapil să instituie "realități" și să concureze, cu success, realitatea... Florin
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
Sans-Gęne, franțuzoaica, eroina populară fără fițe. Acum, putem să spunem și noi, românii, că avem de asemeni așa ceva, la genul masculin... un Monsieur Sans-Gęne! De-ar da Domnul ca, la anul, bând dumnealui din nou șampania, să nu ridice simandicos deștul ăl mic în sus - turmentat de elogii...
Niște moftangii, mon șer! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11863_a_13188]