288 matches
-
Atunci cand punctele cicloteque vor fi destul de dese încât să iți permită să iei bicicletă din punctul x și să o lași în y și durata de timp dintre x și y să fie de 1-2h va fi avantajos. Pentru a deșuruba mentalitatea ruginita trebuie lovit cu putere. Dacă ar fi vizibil mai iefitin decât cu mașina, în schmbul unor sume modice anuale, cu infrastructura adecvată ar putea grăbi lucrurile. Sunt conștient că sunt costuri de funcționare a acestui centru și înțeleg
Cicloteque. Ridică-te deasupra oraşului! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82834_a_84159]
-
traversa vreo două veacuri. Camerele, mai precis apartamentele, sunt exagerat de curate și îngrijite ("ca pe vremea lui Batista", cum a încercat să ne provoace recepționera!), totul solid, durabil, pentru "long time", și, probabil, singurul obiect care a putut fi deșurubat și șterpelit a fost doar colacul de pe tronul WC-ului. Scriu toate acestea seara, la un birou de lemn roșu, în camera de oaspeți cu încă o masă nesfârșit de lungă și douăsprezece scaune în jurul ei - a lui N. are
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
Ioan Es. Pop ori al lui Cristian Popescu. De altfel, pe măsură ce dai paginile, "regia" pare mai neglijentă, biobibliografiile se scurtează, para-textele care viciază cu intenție interpretarea sînt mai subțiri, iar selecțiile din opera propriu-zisă parcă mai consistente. Cititorii trebuie să "deșurubeze", de fiecare dată, un alt construct. Fiecare autor se prezintă (și-i prezintă pe ceilalți) ca pe un fenomen ce se autopropune, cu îndrăzneală, istoriei literare spre studiu. Au aplombul, moștenit, al unor "criticautori". Ce scriu ei, și găsesc de
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
etc. Imaginează, în Fals tratat de petrecere a călătoriei (1982) o bucată lămuritoare, Sancho Panza al doilea, pentru ca după un număr de ani, în 1986, să publice romanul Cu cărțile pe iarbă, o parodie la parodia lui Cervantes. Personaje urmuziene deșurubate în planul credibilității, cu nume caragialești (Don Mitache, un ,hidalgo" în drum spre Tupilați și bătrînul șofer Anghelache, pe post de scutier), dau piept cu morile de vînt ale absurdului cotidian dintr-un Bugatti 1905. Rabla, surogat de Rosinantă, fusese
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11502_a_12827]
-
mărimi și de forme diferite. Și zîmbea. Își instala preocupat, într-un loc anume, ales cu grijă după ce vedea de cîteva ori spectacolul, un întreg arsenal. Cîteva aparate de fotografiat, cu obiectiv lung, scurt, fără, trepieduri, stative. Măsura, calcula, înșuruba, deșuruba. Aceleași mișcări, în aceeași succesiune, cu aceeași rigoare formidabilă. Calm și precipitat. Ciudat. Din secunda în care bătea gongul, își pierdea definitiv liniștea. Era într-o continuă agitație și, paradoxal, nu deranja pe nimeni. Părea de-a dreptul invizibil. Sau
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
Gheorghe Istrate fiul vechi copil prost al tuturor anotimpurilor deșurubând parcurile și misterul lor tenebros despicând orașul cu o bicicletă fosforescentă copil - adolescent numărându-ți stelele faste ți-au sărit sâmburii din mărul mustos și îngerii au râs în laptele dimineții ți-au crescut unghiile și buburuzele își încearcă nunta
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
obscuritatea mansardei acoperișurile de unde răzbate ropotul de ploaie al feminității ascultăm tandra rostogolire a remembrării pe alee printre celelalte salamandre, când apare la orizont coiful unui declamator de pohesie, el le vorbește mult statuilor doar-doar va vedea aburul desînsuflețirii lor deșurubându-se din axa sinelui venit pe sus cu un vierme în cioc, sihastrul mă încuie în labirint așa simt că întâlnirea interioară are loc pe imensitatea verde a unui pod de castel unde bărbații singuri desfac de pe umerii unor femei
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
să înlocuiască strămoșescul creion cu vârful mereu bont, rupt și ascuțit la loc, și cu celălalt capăt ronțăit între dinți în răstimpul interminabilelor ore de școală. Golanii din fundul clasei aveau acum la îndemână o sarbacană redutabilă, fiindcă pixul se deșuruba dând la iveală o țeavă netedă prin care să lanseze cocoloașe de hârtie sau de pâine mestecate în gură, în glava tunsă chilug a unui coleg tocilar (care trebuia să strige tare ,m-am tuns dar nu mă laud" când
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
ochelarii, a citit numerele din dreptul locurilor, apoi, după cîteva clipe lungi de ezitare și derută, s-a adresat Cronicarului. Avea locul 98. Cronicarul s-a uitat la plăcuțe. Lîngă locul lui, 96, plăcuța arăta 86 în loc de 98. Cineva o deșurubase și o întorsese pe dos. Umor românesc, trecut prin Caragiale. O singură nedumerire: de ce n-a întors-o pe cea cu 96, ca să iasă 69? l Ne-a sosit, la redacție, un anunț despre un nou virus. Se pare că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10034_a_11359]
-
pe el care/ este paralelipipedic" (Necuprindere și uitare). Că și: "Îngerii purtau ochelari/ și aveau în loc de picioare roți de bicicletă" (Jurnal). Că și: "atunci ai coborît din oglindă/ și ai intrat în creierul meu. cu șurubelnița ta/ stelata mi-ai deșurubat una cîte una/ toate emoțiile" (Amintire). Tot aci ar putea fi menționat un delir imanent al dimensiunilor ce frapează cu osebire spiritul științific: "de tristețe soarele se micșorase/ pînă nimerise în gură unei furnici/ care-l purta pe cărări șerpuitoare
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
Cum nu scăpa decât luându-l pe morbid, De subțiori și plimbându-l unde n-a venit, Unde-i sufletu-i a rămas atât de pustiit... Atunci el din nu știa ce curaj, o sărută, Părul încolăcit prea curând îi deșurubă, Și-o îmbrățișă cu drag și cam bărbătește, Precum acela ce prea de drag nu gândește. Mălin când nu se aștepta pe ea o văzu, Că era Despina pe acolo nici n-o crezu, Cum de-ar pleca din orașul
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384130_a_385459]
-
cadavrul meu, domnii comuniști construiesc socialismul". În numeroase rânduri vehiculează teoriile heideggeriene sau sartriene: "universul e absurd", iar "societatea și natura sunt niște jucării absurde, niște mașini de tortură"4. Visează o "realizare practică a neantului" prin care să fie "deșurubat totul". Utopia sa ar fi posibilă printr-o "revoluție adevărată", adică totală, nu doar limitată la lupta de clasă a comuniștilor. Aceștia sunt "dușmanii, cu optimismul lor infam, cu constructivismul lor grosolan și naiv"5. Adrian, acolit din greșeală, poet
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
luminînd pămîntul ca o mie de sori (Părul ei negru). În unul și același text apare tranziția de la detaliul umil vibrant la amploarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată, cu aparența unui contrapunct al resignării, constituie de fapt un procedeu menit a o scoate în relief. De la gradația cea mai scăzută, imaginarul trece la
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
și cîmpiile, ba chiar luminînd pămîntul ca o mie de sori necunoscuți. Întrun alt text apare aceeași tranziție de la detaliul umil-vibrant la grandoarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată are rolul unui contrapunct al resignării, menit de fapt a o potența. Senzualitatea toridă, orbitoare ajunge în cumpănă cu torpoarea dezabuzării: „În fiecare noapte te
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
cu încetul, în timp ce cozile mici tresăltă din ce în ce mai slab pe fundul bărcii. Este o trecere graduală și agonizantă către neființă, dar cei doi pescari o tratează, totuși, cu indiferență absolută. Unul dintre ei se apleacă, apucă o sticlă cu lichid incolor, deșurubează dopul metalic, apoi o duce la gură și ia câteva gâturi. Se scutură, apoi râgâie și, privind pluta care se ivește pe jumătate dintre valurile mici, spune pe un ton aproape fericit: Poate pescuim și peștișorul de aur! Oameni ne
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Despre "a filosofa cu patentul". Pentru a putea gândi trebuie să te instalezi într-un punct de vedere stabil, din perspectiva căruia să analizezi relații și să stabilești raportări, inclusiv față de propriul loc. Numai că este necesar să te poți "deșuruba", la fel de ușor, pentru a te putea lansa spre alte perspective, sau spre perspective multiple în mod simultan. "Sudura" într-un punct de vedere unic semnifică dogmatism (în sensul slab al termenului). A râde nu este posibil decât din interiorul unei
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
disprețuim relația dintre ce e în capul nostru și ce e în corpul nostru, chiar și numai pentru faptul că acest cap se naște prins bine de corp; noi suntem cei care, pe urmă, din prostie sau neglijență, îl vom deșuruba. Aș putea spune acum câteva cuvinte frumoase despre strania legănare pe care o simțeam, dar nu e nevoie, nu-i așa? Înainte de a vedea știam deja, ieșiserăm în larg. Am privit prin tambuchiu și ceea ce am văzut nu era deloc
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
autoironică, alteori pur și simplu clișeizată: "funcționez în parametrii normali numai dacă mă trezesc după 9" (blog.mostly-harmless.ro); "am păpat și funcționez iar la întreaga capacitate" (club.neogen.ro). Desigur, metaforele tehnice, analogiile mecanice sînt mai vechi în limbă: deșurubat ("frînt, obosit") apare la Mateiu Caragiale - "Nici în pat nu mă puteam mișca. Deșurubat de la încheieturi, cu șalele frânte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie" - și se mai folosește încă, în limbajul familiar: "Am ieșit din mașină
Omul-mașinărie și "bateriile sufletului" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9104_a_10429]
-
după 9" (blog.mostly-harmless.ro); "am păpat și funcționez iar la întreaga capacitate" (club.neogen.ro). Desigur, metaforele tehnice, analogiile mecanice sînt mai vechi în limbă: deșurubat ("frînt, obosit") apare la Mateiu Caragiale - "Nici în pat nu mă puteam mișca. Deșurubat de la încheieturi, cu șalele frânte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie" - și se mai folosește încă, în limbajul familiar: "Am ieșit din mașină și am început ascensiunea. Eram deșurubat..." (cafeneaua.com). În registrul familiar-argotic, a-i cădea
Omul-mașinărie și "bateriile sufletului" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9104_a_10429]
-
Caragiale - "Nici în pat nu mă puteam mișca. Deșurubat de la încheieturi, cu șalele frânte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie" - și se mai folosește încă, în limbajul familiar: "Am ieșit din mașină și am început ascensiunea. Eram deșurubat..." (cafeneaua.com). În registrul familiar-argotic, a-i cădea alimentarea înseamnă "a rămîne descumpănit": "Ce-i, băieți, v-a căzut alimentarea? Haideți înăuntru, că noaptea e lungă și proști sînt mulți" (Cușnarencu, 1983). De la mașinărie ajungem ușor la mașină. Dintre mijloacele
Omul-mașinărie și "bateriile sufletului" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9104_a_10429]
-
nu mi o plătești. Batem palma? — Fără contracte, nu pot. Faci pe nebunul cu noi? Știi că șantierele mai iau și foc... Grișa se sprijină în cotul stâng de birou și-l privește amenințător. Vaniușka lasă canistra jos și-i deșurubează capacul. Scoate o cutie mare de chibrituri rusești, aprinde unul, se sprijină în cotul mâinii drepte de birou și apropie chibritul de Lionel. Între timp, cu mâna stângă, înalță canistra la nivelul biroului și o înclină periculos peste planuri. Cad
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lichid maroniu despre care fabricantul afirma că este vestitul rom "Șoricelu". Probabil un soi de avertisment subliminal la ulcerele viitoare de care se vor bucura consumatorii acestei elevate licori. Nici nu-i plecase bine schimbul, când Petrică, cu mâini tremurânde, deșurubă dopul primei sticle și trase un gât zdravăn. După un minut, bâțâiala mâinilor se diminuă remarcabil și, după ce aruncase în jur câteva priviri rapide, portarul scoase o cheie triunghiulară care, minune!, se potrivea perfect la sistemul de închidere al dulapului
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
botniță. Antoniu intră În culcușul lui. Pe dibuite găsește o lumânare pe care o aprinde, așteaptând ca ceara fierbinte să picure din ea pe fundul unei farfurii. Șuvița incertă de lumină, se zbate ca suflată de vânt, Înșurubându-se și deșurubându-se grațios În Întunericul Încăperii. Umbra lui Antoniu capătă dimensiuni grotești, agresive, se scurge pe pereți, pare un monstru ce-și hăcuiește victima. Foamea i-a dispărut, nu mai are nici măcar puterea să aprindă surcele În ligheanul de tablă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că Îmi pasă câtuși de puțin. Domnule Knisch, dacă doriți să spuneți ceva, va trebui să așteptați. Vă rog, semnați aici. Și aici. Prostit, m-am uitat la inspectoarea Manetti care intra pe ușă. Așeză repede un formular pe masă, deșurubând un stilou. — Asistentul Diels, am bâlbâit, semnând formularul ca o mașinărie automată. — Se bucură de orele libere la care are dreptul. Mulțumesc. Și aici. Mulțumesc. Și acum puteți pleca. Îndoi formularul În aer. În direcția asta, dacă sunteți drăguț. Manetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
el, zicând: — Eu cu astea nu mă mai dau. Dacă nu mă înșel, femeia aia la care am fost acum avea o eczemă. Mona se întinde și se uită peste umărul lui Helen: Dar știu că te pricepi la machiaj! Deșurubând cutiuțele rotunde cu farduri, examinându-le și adulmecându-le conținutul arămiu, roz sau piersică, Helen zice: — Vine din experiență. Se privește în oglinda retrovizoare și-și aranjează niște șuvițe roz. Se uită la ceas, apucând cadranul între arătător și degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]