14 matches
-
care îi prelungește șederea peste termen. În construcția personajului, Uberto Pasolini este extrem de minuțios, spre exemplu, traversând o stradă evident pustie printr-un loc regulamentar, John se asigură aruncându-și scurt privirea spre cameră și înaintează apoi aproape robotic. Această deambulație, are ceva mecanic, de resort într-un mare angrenaj și totuși rotița numită John May se mișcă nu doar în sensul sistemului, ci ascunde o autonomie a afectului care trădează sistemul; îi sunt imputate funcționarului cheltuielile pe care le face
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
este exprimată printr-o mimică oarecum caracteristică, o stare de tensiune resimțită și fizic, incapacitate de relaxare, instabilitate, ușoare mișcări de nervozitate ale mâinilor, mișcări stereotipe ale feței, grimase. Poate să apară așa-numita agitație anxioasă, tradusă prin nevoia de deambulație, alteori apare inhibiția anxioasă. Dispoziția anxioasă este percepută ca o amenințare, ca un pericol iminent nedefinit, de care pacientul nu poate scăpa. Ea se conjugă cu senzația de neajutorare, de constricție, de supărare fără motiv și fără obiect, de iritabilitate
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
și ale adolescentului de 17 ani.: "terminam clasa a unsprezecea la Cantemir. Eram mult mai singur decât sunt acum, când sunt foarte singur. Meseria mea, pe atunci, era singurătatea". "Pe care insomniacul, nevroticul nostru erou și-o compensa prin incontinente deambulații prin cartierele vechi ale Bucureștiului, recitând versuri cu glas tare, uluind trecătorii cu ochii lui rătăciți și fața asimetrică și gălbejită. Realitatea inventariată spectacular, plastic, cromatic este un repertoriu de materie degradată, aflată parcă sub un blestem al descompunerii și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sare la un alt subiect. Nu este vorba aici de o artă a digresiunii, de un glisaj intelectual fin, ci de incapacitatea de a se fixa în proiectul unei idei, de a se aplica reflecției. Acest neastâmpăr discursiv coincide cu deambulația sa eratică, cu mișcările necontro- late, cu agitația permanentă. Nae este recipientul unei retorici compulsive, glosolalia sa se face ecoul tumultului discursiv din spațiul mediatic în care renaște personajul caragialian. Intemperanța îi aparține nu și bagajul vast de clișee jurnaliere
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
într-o relație inteligibilă cu factorul cauzal; dacă dispare cauza, încetează reacția. E. Kretschmer distinge două grupe de reacții la evenimentele cu caracter psihotraumatizant ale vieții: reacții primare, în care intră: reacțiile explozive (furia, mânia, agresivitatea); reacțiile de scurt-circuit (fuga, deambulația); reacțiile isterice și crepusculare; reacții ale personalității, legate de experiența individului, care exprimă relația psihică cu lumea exterioară și constituie un joc de forțe alternative, reprezentate prin: sentimentul de superioritate, care duce la o experiență stenică; sentimentul de inferioritate, care
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
pentru angelizare. Sursă cognitivă a textului ne este doar zborul ascensional, ci și mersul că stare de inițiere concretă o terapeutică a ochiului, si chiar mersul în copaci; așadar călătoria metamorfotică al carei agent este l^eroe scomparso. De-aici deambulația necontrolată a autorului, în ciuda faptului de a se află "după un periplu inițiatic consumat definitiv", observând doar semnalul de recunoaștere unic: lătratul atât de uman al câinilor. Este emoționantă mizantropia subiacenta a poetului, despre a cărui calificare de semiotician "la
Poezie virilă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17659_a_18984]
-
și mai ales dintr-un fel de jovialitate care dă tonul întregului film, o jovialiate a gagului. Primele cadre îi surprind pe Karel Pavek (Marián Labuda), șofer pe autocamion, și pe prostul satului, Otik Rakosnik (Janos Ban), însoțitorul acestuia, în deambulația matinală către autovehicul cu o invidiabilă punctualitate. Cuplul este remarcabil, șoferul este rotofei și calcă apăsat legănând o servietă, Ottik este înalt și slab ca un țâr și merge săltat încercând să-și potrivească pașii după ritmul imprimat de șofer
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
filmul lui Menzel împărtășește un aer de familie cu pelicule precum Balul pompierilor (1967) al lui Milos Forman, dar și cu Tata în călătorie de serviciu (1985) al lui Emir Kusturica. Asigurând un happy end filmului, Menzel revine la circularitatea deambulației bonome a cuplului matinal, cu aceleași cadre cu care filmul debutează. Ceasornicul acestei lumi este precis, însă el nu măsoară o formă abstractă de hărnicie, ci o formă subtilă de rezistență a râsului în fața oricărei forme de abstractizare a existențelor
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
aparte și cu o inteligență vie și ironică. Remarcabilă este în interpretarea pe care Helen Mirren o dă personajului forța care provine din distincție în ciuda unor aparențe fizice nu foarte îngăduitoare. Văzută din spate, în timp ce se îndepărtează, Regina are o deambulație aproape stîngace. Prezența fizică a reginei este departe de farmecul cert al prințesei Diana, de charisma ei, însă persoana fragilă a acesteia inspiră capacitatea de autocontrol a unui om extrem de puternic care-și camuflează sensibilitatea, conform principiului: duty first, self
Farmecul discret al monarhiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9711_a_11036]
-
tot un univers de ghetou, cartierul omonim de la marginea lui Rio de Janeiro. Violența aici este prinsă nu într-o debordantă jacquerie cu pistolari copii, ci în evenimentul sordid survolat de ochiul curios al cetei de puști din cartier: de la deambulația ațîțată a prostituatelor la bătrîna care-și oferă contra cost apartamentul cu ora clienților ocazionali, de la svasticile postate pe ziduri la improvizațiile de apartament și rufele multicolore puse la uscat pe balcon, de la gunoaiele care zac la tot pasul, la
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
care pasul era cu putință a luat sfârșit. Impermeabil la realitatea prăpastiei, nu ar avea nici măcar surpriza căderii sau, confruntat cu iminența ei, ar fi, oricum, capabil să producă sofismul necesar pentru a transforma prăbușirea într-o formă exotică a deambulației. Refuzul gândirii lui C. și felul în care ne contestă nouă dreptul de a avea conștiința dimensiunii relative și iluzorii a culturii merg la el mână în mână. Autoritatea lui Noica este reală când opune culturalismul diferitelor variante de neșlefuire
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trebuie să ajungi la 70 de ani, și ca să ajungi la 70 de ani trebuie să înveți să te plimbi zilnic. Plimbarea este însăși askesis, exersarea prin excelență, iar toate sporturile nu sânt decât o suită de varietăți pe tema deambulației. Aveți în față o cursă de așteptare, nu una de sprint. Trebuie deci să vă faceți din trup un aliat, iar dacă animalitatea omului este mobilitatea lui, atunci sînteți obligați să vă respectați ființa mișcătoare." Sâmbătă, 24 ianuarie 1981 "Ați
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
privilegiu este că ajunge în situația de a beneficia de drumul pe care mintea lui Heidegger l-a deschis și pe care celălalt poate, la rândul lui, păși. Cine pășește pe un drum deschis nu înseamnă că, prin simpla lui deambulație, construiește sau reconstruiește acest drum. Prin efortul pășirii, el ia doar cunoștință de el, însă mersul ca atare nu înseamnă nici defrișare, nici punere, metru cu metru, a fiecărei pietre din drum. Am putea forța comparația spunând că "efortul" de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cheia sensibilității simboliste, unde fiecare element tinde să se transforme într-un simbol. Într-un alt tablou intitulat Vestale, putem observa un Loghi deja mediteraneizat, în culori calde, tot pe un fundal marin, însă cu mestecenii care stilizează verticalitatea accentuând deambulația hieratică a personajelor feminine. În locul grupului insolitat de confidente, avem aici o coregrafie simbolistă a alaiurilor sacerdotale oficiind solemn misterii, doar că Loghi accentuează feminitatea volatilă a personajelor sale îmbrăcate într-un alb fantomatic de care le distinge culoarea intens
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]