29 matches
-
frumoasa doamnă neîndurătoarele care Shelley o nemurise, nu este Demetra, nu are nimic din simbolismul vegetal al Proserpinei, nu este femeia vampir și nu păstrează nimic sau aproape nimic din trăsăturile mitice ale marilor eroine dramatice, nu este vreo Bachantă deambulînd cu părul despletit și pieptul străpuns de hybris și sileni. Nimic din toate aceste nu găsim la Cătălina. Însuși Eminescu, aici În Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. aceasta poemă, pare să fie străin În descrierea personajului său de morfologia veacului
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
eteristă, răscoala lui Tudor, revoluția de la 1848 în Principate etc.). Cu toate acestea, cartea e foarte greu, dacă nu imposibil de povestit. Trama ei epică poate fi rezumată în câteva vorbe. Tache Vlădescu (zis de Catifea), Boier Lăpai și Piticul deambulează fără grabă, din popas în popas, sub pretext că vor să se înroleze în armata lui Tudor. Călătoria se dovedește însă o finalitate fără scop, ocazie de taifas nesfârșit și de plutire în infinitul posibilului. Romanul consacră o tehnică epică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
în fața blocurilor de piatră, granit și sticlă, probabil, de curând renovate, dându-ți senzația de putere, echilibru și opulență. Clădirile nu sunt înalte, dar par foarte temeinice. E proaspăt și curat pe stradă, nici un pic de noroi, o plăcere să deambulezi. Șirul de edificii rectangulare este întrerupt, la un moment dat, de o piață, mai slab luminată, în care perspectiva se diluează, la propriu, din cauza ploii ce nu mai contenește. Zăresc aici, învăluite în umbră, câteva clădiri istorice - seamănă cu două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
excelentul Precista pe roți, poate cel mai dimovian poem al său. „Am o veste bună și una ceva mai tristă// Cea bună Dumnezeu există/ Am aflat-o chiar azi// într-un ambuteiaj// în acel sicriu pe roți/ în care mă deambulez la fel cu toți/ ceilalți morți vii/ zi după zi/ gâtuiți sugușați damnați la traffic// Atunci acolo c-un zâmbet seraphic/ fix între Cina și BCU/ mi sa arătat duduia din Daewoo/ icoana aceea surâzător suferindă/ ca Maica Domnului atârnată
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
ermetic în misterul său, și ale altuia ca o interfață cu exteriorul, într-o perspectivă panoramică asupra orașului și lumii întregi. "Harta orașului meu - notează autorul - e pistruiată cu bulboane și vârtejuri de nostalgie pură." Pentru a le regăsi, el deambulează pe străzile metropolei, căutând însă nu luxul urban, zonele rezidențiale, cartierele strălucind de curățenie și confort, ci, dimpotrivă, cariile vizibile ale Bucureștilor, pereții coșcoviți, casele vechi ruinate cu trecerea anilor și rămase, unele, ca niște imagini spectrale ale zădărniciei. Dacă
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
fantomală e, la rîndul său, înscrisă în starea civilă a sufletului ce se regalează "cu fapte al căror echivoc e tot mai mare", cu simțămîntul ațîțător al unui "final de-nceput de lume". Oamenii adormiți sînt asimilați unor morți ce deambulează printre noi: Dacă printre noi circulă astfel de oameni morți, care-au trăit cîndva în continentul somnului?". Sentimentul de inadaptare ia pînă la urmă înfățișarea părăsirii depline, forma vicioasă a unui expresionism însîngerat, catastrofic, de proporții continentale, denunțător de civilizații
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
omului de afaceri s-a conturat și el în tușe groase, la limita caricaturii, subliniind încă mai apăsat fracturarea oricărei posibilități de comunicare. Primul este perceput îndeobște ca un mic monstru macrocefal, desprins de contingent și de măruntele sale tentații, deambulînd costeliv și rufăit prin această lume, purtînd ca obligatorie mască facială nenumăratele dioptrii care-l racordează la realitatea nemijlocită. Mîntuit de nevoi, de dorințe și de preaomeneștile preocupări cotidiene, el este metafora deplină a pariului pe care esența umană îl
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
Ioana Pârvulescu, Angelina Jolie, Jennifer Lopez. - Îmi pare rău, uite că acum, așa, tam-nesam, nu mai am deloc chef de joacă. Mă foșnește și un început de gripă... Dar să nu scăp ocazia de a aprecia, încă o dată, popoul formidabil deambulat prin univers de Jennifer Lopez. Mă întreb și eu dacă m-ar ține punga să-i cumpăr un cadou pe măsură! Ce părere aveți? Obligat! - Povestea de dragoste cu fosta dvs. soție, Tamara, a intrat în mitologia vieții literare autohtone
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
timp, ziarist și profesor la facultate; să-mi dea domnul Dupront o bursă la Paris; să merg în India, să mă duc la ora 4 la conferința Criterion, la ora 7 seara la bordel și la ora 9 seara să deambulez prin București, cu Arșavir Acterian, precum Eugen Ionescu, vorbind despre moarte, despre nemurire, despre mai știu eu ce. Era o libertate, o trăire extraordianră a eului individual și o experimentare a vieții ca aventură spirituală pe care noi nu le
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
În acest peisaj compozitorul post-modern pândește la toate colțurile, fiind pregătit să răspundă oricărei provocări. Nu e ușor să reziști la un asemenea stres: îți trebuie o anume îndemânare, iscusință chiar în a dribla ceea ce nu te reprezintă și a deambula în zonele congruente cu propriul temperament sau stil de lucru. Aparent Tiberiu Olah nu a lansat idei monumentale, nu a avut revelații esențiale precum Ștefan Niculescu, Aurel Stroe sau Anatol Vieru. Numai cel care a străbătut cu gravitate căile creației
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
nimeni nu observă/ doar tu inima: ușa prin care plec și mă-ntorc/ în fiecare seară" (Elegie). În acest climat de supraromantism (pandant al suprarealismului), eul își pierde consistentă, devine lax. Narcis nu se mai privește fix în oglinzi, ci deambulează fantomatic prin luciul lor, trupul său însuși se multiplică în senzația de mortificare: "Încă te știe gură mea sărutînd lame subțiri/ încă te știu mîinile plînsul fără motiv/ vai mie rătăcitor prin oglinzi/ firimiturile cîntecului au amuțit/ și-i atîta
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
acesta ni se recomandă Emil Brumaru, căruia i-au priit din adolescență "vacanțele de vară și toamnele prelungite, interminabile, singuratice". Ebrietat de năvala percepțiilor, "mărită, exacerbată de fiece amănunt ce-mi lărgea ochiul și-mi surescita pavilionul galant al urechii", deambula de unul singur prin Iași, "în orele toride ale amiezii, pe străduțe necunoscute, la periferia orașului, închipuind scene tandre și obscene, ascunse în spatele geamurilor căscate, negre, mistuitoare". Sedus tocmai de imaginile caracteristice liricii d-sale aflate avant la lettre, joacă
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
parte și cu toți laolaltă/ trebuie să existe ceva care să-mi potolească spasmul" Bătrînul cu glugă). Nu pregetă a se ghemui, "ca o lămîie stoarsă", la intrarea cinematografelor spre-a aștepta iluminarea comunicării cu cei mulți și oropsiți, a deambula în ore nocturne pe străzi și a-l ruga pe un sărman să-l asocieze trudei lui: "tu omule ce cari gaz bătrînă stafie/ în căruțul tău ca un leagăn blestemat/ ia-mă și pe mine" (Erezia întîi ). Idealul: cel
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
poetul și infatigabilul traducător din avangarda rusă a dus-o în mediul deloc trandafiriu al așa-zisei Republici Moldova. Vitalitatea are drept corolar aspirația spre libertate. Deziderat pe care Leo Butnaru și-l asumă explicit. Aflîndu-se într-un hotel, după ce deambulase „în căutarea minunățiilor Parisului”: „în/ zidul acestei camere îți vine să zgîrii adînc cu ceva ascuțit/ un singur cuvînt: poezie - cum/ în zidul celulei întemnițații scrijelesc apăsat: libertate” (Rezidență pariziană). Dar poezia înseamnă disciplină, nu-i așa? În universul acesteia
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
urli și nu știi de ce, dacă toate astea ți se întîmplă inevitabil, din clipa în care ai răcnit prima oară, ca o fiară minusculă, atunci cum să nu cauți toată viața paradisul matricial, hăul suav al picioarelor desfăcute, țîțele ermetice, deambulînd libere și aleatoriu ca niște farfurii zburătoare care își amînă mereu decolarea, cum să nu umbli, cu buzele întredeschise și cu dinții încleștați sau, poate, cu gingiile știrbe, ca la începutul lumii, după sfîrcurile intempestive care te-au conectat, iremediabil
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
acest clasic este Hortensia Papadat-Bengescu, cu al său realism al necruțării, astfel cum îl cultiva în scrierile ei de la începutul veacului trecut. Maca, Tili, Jenică din Jocul celor o sută de frunze, trăitori în lumea noastră cea de toate zilele deambulează prin noroaie și când își ridică privirile văd balcoane coșcovite, geamuri murdare sau sparte. Caută alt cadru, în lumea propriu-zis reală nu-l pot găsi și atunci recurg la jocurile simbolice cu păpuși. Reprezentările sunt când realiste, când onirice, pe
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
dar cu șarm și ștaif, amestec de fante de mahala cu maniere burgheze și cuțitar. Existența sa aventuroasă traversează ambele lumi, regimul țarist și cel bolșevic fiind puse astfel în contrast. O bună parte din film îl înfățișează pe bandit deambulând mândru prin Odesa asemeni unui prinț, trimițând depeșe prin curierii personali ciracilor săi. Șeful secției de poliție își propune să-l prindă profitând de prezența acestuia la o nuntă și acceptă invitația pe care banditul i-o face plin de
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
au devastat încă vechea Rusie, colectivizarea nu a distrus satele, scriitorii se bucură încă de libertate și cineaștii, de asemenea. Din șalul țigăncii care vinde flori sau ghicește în palmă o maimuță își întinde brațele subțiri ca de ață, protipendada deambulează pe străzi în trăsură, și doar frisonul unei glume sinistre a lui Benya o mai pune pe fugă. Portretul țarului Nicolae al II-lea utilizat în scopuri propagandistice are însă mai mult decât demnitatea jumulită a proletarilor care frământă pâinea
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
Leibovici de Al. O. Teodoreanu, cînd va încerca să explice sinuciderea din Inspecțiune de Caragiale. Romanul postum Lunatecii (1965) este mai obiectiv și mai cuminte, însă teribil de demodat, cu un Oblomov român în centru, după cum s-a remarcat imediat, deambulînd printr-un București din întîia jumătate a secolului XX. După cum în poezia lui Vinea o regăsim pe aceea interbelică, în Lunatecii se strevăd Holban, Sebastian, Gib Mihăiescu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu și alții. Romanul are finețuri artiste de tip proustian
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
financiare ori dulci corvezi de bunic, și nedorind nimic din cele invi diate de mai toată noua lume bună (burse în străinătate, vilă, mașină 4x4, amant lâcuri șocante, concedii de fițe, lecții de tangou argentinian, restaurante bio ș.a.m.d.), deambulez toată ziua în diverse medii artistice, unde in ventariez nevrozele, an goasele, dezabuzările, debusolările care ne copleșesc existența. Șucărul, sictirul, lehamitea, mise rupismul. Falimente, licențieri, reduceri de lefuri și personal, senzații acute de ratare, conștiință a inutilității profesionale, divorțuri, tensiuni
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Sinidis al lui Bonciu din Bagaj sau adolescentul din Întâmplările lui Blecher îi sunt frați buni, globe-trotteri ai propriilor universuri provinciale (Bucureștiul lui Fântâneru este, cu siguranță, un oraș de provincie), evazioniști care nu mai au unde să fugă. Ei deambulează haotic, visând întâlniri mirabile și lansându-se în aventuri improbabile, așteptând să li se întâmple ceva. La fel, naratorul din Circul nostru vă prezintă: își umple zilele trecând de la un program TV la o revistă porno și de la o plimbare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
de teama de ridicol: dacă la capătul celălalt nu e nimeni? Dacă rugăciunea mea nu are "sol fenomenal"? Cum să fac să ajung, o clipă măcar, în culisele existenței mele? De unde aerul acesta assure al celor care, ca și mine, deambulează, bezmetici, pe scena vieții pe care nu știu cum s-au pomenit, dar care nu se sfiesc să țină discursuri competente despre un "dincolo" cu care par că se bat pe burtă? Ce impostură să-ți dai doctoratul în "cele nevăzute"! 18
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tînăra femeie. În universul nostru nu se pierde nimic. toate etajele ființelor comunică. marea se izbea acum de digul de protecție al orașului, valurile explodau ca niște fîntîni arteziene și trombe de apă cădeau peste oamenii aflați pe terase sau deambulînd pe larga alee pietonală din fața Cazinoului. Cei care aveau cizme de cauciuc rămaseră pe poziții, pentru a înfrunta prima fază a inundației, în timp ce ceilalți se retrăgeau pe terasele mai înalte sau pe treptele din fața vilelor purtînd marca belle ăpoque și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
displăcut deloc să fiu afiliat unui grup sau unei generații literare, numai că nu a fost să fie. Sunt născut în 1962 și, cumva, am căzut între generații. Apoi, a mai fost ceva ce ține de tribulațiile mele existențiale. Am deambulat prin țară după terminarea liceului și am făcut facultatea târziu. A fost și nu o pierdere. A fost, pentru că m-aș fi integrat mai ușor în lume; așa a trebuit să mă descurc mereu singur. Nu a fost, pentru că am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și bine adaptați pentru lupta cu mediul. Argumentația mea țintește numai individualismul feroce, care se hrănește nestingherit din inimile unora dintre noi, în singurătatea blocurilor confortabile sau nu, în care ne refugiem zilnic, și din care zadarnic năvălim tot zilnic deambulând pe străzi și bulevarde, în căutarea, cine știe, a unei fraternități, după care tînjim! Acolo, omul e acasă pe orice uliță, îl găsești peste tot: ce faci, Ilie, ce faci, Gheorghe? Și nu se poate să nu simți o cumplită
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]