8,280 matches
-
romanul Manoil ,nu este numai o fantezie romantică. Satira socială își are și ea partea sa, și pentru dânsa se scriu paginile cele mai bune și mai trainice." Romanul prezintă drumul lui Manoil de la onestitate, demnitate și idei umanitare, la decădere morală și materială, la abolirea ideilor și sentimentelor ce-l însuflețiseră mai înainte, de descrierea drumului lui fiind corelate diferite aspecte ale societății românești din acel timp. Manoil, tânăr boier cu înclinații literare, rămas orfan, își petrece viața la țară
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
pe care nici măcar nu bănuiai că o porți în tine. Rezultatul va fi că poți merge pînă la punctul unei căderi în care mai jos de atît nu se poate. Ajungi la capăt, la capătul cel mai de jos al decăderii, al ranchiunii și al certitudinii că singur ai fost și singur o să mori și că, dacă acum, chiar acum, nu începi să faci ceva cu tine, orice, numai să începi ceva, atunci praful se va alege pînă și de singurul
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
politica. Și atunci, ceea ce putem face este ca, înăuntrul etuvei psihologice a climatului de aici, să păstrăm o cumpănă între provincia pe care o reprezentăm și centrul pe care nu-l vom întruchipa niciodată. Și cum unul din simptomele de decădere culturală a unui popor stă în înclinația de autoflagelare prin minimalizarea continuă a climatului său cultural, sentimentul paraguayan al ființei ar trebui să rămînă o simplă întorsătură stilistică. Există un sentiment românesc, dar nu unul al ființei, ci unul al
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
mi-a zis să am grijă de românul lui... Așa cum zicea L. Cohen, să-l țin în viață, cumva. Am scris mult, o să scriu și un post Cred că e groaznic să iți trăiești propria prăbușire sau să asiști la decăderea unei alte ființe. “I want to think seriously about what I can accomplish with what’s left of my life.” Poate ar trebui de pe acum să ne gândim ce să facem cu restul vieții noastre, când încă mai avem mult
Când gesturile au riduri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82814_a_84139]
-
densitate apăsătoare. Un cuplu obsedat de succesul profesional într-un megalopolis, dar în care Ea acumulează frustrări sexuale, exploatate aparent de un voyeur atotprezent, condamnat la o moarte apropiată de un cancer incurabil... Cum poti întrerupe drumul trupului nostru spre decădere și moarte, cum poți da o nouă șansă vieții printr-o trezire bruscă din cotidianul care ne transformă în automate și ne îndepărtează de adevărată noastră esență? Iată întrebări care nu sînt noi, dar cărora Tsukamoto le dă o expresie
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
nu putea fi decît prieteșugul de neiertat pentru Povestitor cu Pirgu. Există în craiul Pașadia o latură mereu ascunsă în roman pe care doar acest prieteșug o aduce cumva în față, lăsînd să se bănuiască o înclinație către mizerie și decădere, altminteri de exclus. Neîndoielnic, nepotrivitul și urîtul prieteșug cu Gorică îl neagă clar Povestitorul atunci cînd spune "nimic țigănesc". Cuvîntul revine, de altfel, tocmai cu referire la Pirgu. Balcanic - cuvîntul ca atare - nu apare decît o singură dată în roman
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
E vorba de un efect al romantismului ce se regăsește plenar abia în modernism. După ce, la începuturile sale, patosul romanticilor s-a arătat tributar retoricii clasiciste, înlocuindu-i doar "conținutul", individualismul își cere drepturile "prin interiorizare, prin părăsirea oratoriei, prin decăderea plasticei evidente, prin muzicalizarea savantă și prin biruința iraționalului și a subconștientului". "Clarității solare" a discursului clasic i se subsitutie un limbaj dificil, eliptic și aluziv, care poate fi numit ermetic. Se produce un fel de încețoșare a poeziei, o
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
Bravo, pentru sinceritate! Leacul pentru astfel de sperieturi lirice ar fi Poșta redacției de la niscai publicații, nu pagina a treia, cu poză, a unei reviste care de la Rîm se trage. * În ARGEȘ (august), după ce deplînge într-un lung, lung editorial "decăderea" liricii actuale, dl Mihail Diaconescu își rezervă dreptul de a ilustra și "resurecția" ei și anume prin cîțiva poeți publicați de revista pe care o conduce: Radu Cârneci, "indiscutabil unul dintre cei mai importanți autori lirici din întreaga istorie a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14916_a_16241]
-
purtătoare de tavă", capriciile, eșecurile cu bărbații și copiii și chinuitoarea întrebare, dacă a meritat. Nostalgia după viața care s-a dus, zădărnicia vieții care este, permanenta iritare stârnită de semnele de decrepitudine ale partenerelor de azil, oglindă a propriei decăderi, sunt liantul acțiunii comune. Meritul principal al regiei mi se pare a fi construcția și dinamica acestui grup alcătuit din individualități, armonia corului și felul cum cântă în surdină când trebuie să se audă soliștii, minuția elaborării pentru partiturile solo
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
și sabatiene (prin reluarea "temei ochiului" din Eseu despre orbire: Dacă toți oamenii sunt orbi, ce importanță are cum se numește vreunul"), ca să nu mai pomenim toată literatura recentă - Eco, Coelho - pe seama "numelor". Oricum, citim probabil ultima scriere a mileniului "decăderii" (cum ar fi zis Ackroyd) cu acest subiect. Traducerea doamnei Mioara Caragea îmbracă ușoara schematizare a cărții într-o frumoasă limbă românească. José Saramago, Toate numele. Traducere și postfață de Mioara Caragea. Editura Polirom, 2002. Cu ochi de copil Filosofii
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
mai sunt aceleași și nici înotătorii nu mai trec Hellespontul. Omul grec. Volum coordonat de J.-P. Vernant. Traducere de Doina Jela. Ed. Polirom, 2001.I Omul grecanglez După "sfârșitul lumii" (sfârșitul modului nostru de a înțelege lumea) și "Era decăderii" (1500-2300 după Christos), romancierul, biograful, eseistul și poetul englez Peter Ackroyd nu și-a putut imagina o renaștere mai bună decât o "eră a iluminării" (2300 d.Chr.- 3400 d.Chr) și un "prezent" (pe la 3700 d. Chr.) aflate sub
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
un Jack London al nostru, căruia nici o carte nu i-a rămas nevândută în librării, a terminat de curând de scris un nou roman, Apartament confort doi, în care descrie într-un stil sobru, bărbătesc, societatea românească de azi. Reprezentarea decăderii și dezordinii, a sărăciei halucinante din cartierele muncitorești și a bogăției din lumea interlopă, a miturilor derizorii din viața de fiecare zi nu înăbușă cu totul pâlpâirea a ceea ce este omenesc. Ca prozatorii ruși, Radu Aldulescu face vizibilă modesta și
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
spectacolul lui Dabija (Teatrul evreiesc de stat), Lola Blau este pusă sub lupă. Sînt urmărite cele mai fine gesturi și reacții ale actriței și cîntăreței, în plină acensiune în Austria anului 1938. Anul instalării fascismului. Sîntem tîrîți și pe panta decăderii, a nenorocirilor care apar în viața ei. Textul lui Kreisler, pe care spectatorii greci îl aveau tradus în caietul-program, de fapt o succesiune de songuri și șansonete, dezvoltă o confesiune autobiografică a Lolei Blau, o poveste subtil construită pe două
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
Rafinamentul scenografiei se amestecă, pervers, cu cel regizoral. Ce se repetă și ce este irepetabil într-un cuplu, între amanți sau soți? Parfumul unui timp, al unui oraș, oricare - Viena, Paris, New York, Amsterdam, Berlin - este pregnant pe scenă. În toată decăderea mai exista, uneori, un prolog, o pregătire, un minim ritual, o nevoie de atmosferă. Face parte din capriciu, sînt nadele pe care le întinde păcatul. Întotdeauna, cineva mușcă din momeală. Un nou destin sub lupă. Alteori, raportul erotic este dezgolit
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
una dintre cele mai importante în veacul nostru. Inteligența și politețea nu făceau față în confruntarea cu mitocănia, cu ticăloșia și forța brutală. Ce poți să le opui? Cu ce poți să le combați? Cu aceleași mijloace? Însă atunci începea decăderea sufletească, și ambele părți încetau să se mai deosebească prin ceva una de cealaltă. Să rămâi tu însuți? Însă atunci începe distrugerea fizică. Oare nu se resimte aceeași problemă și în încercările societății occidentale de a stăvili comunismul și terorismul
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
prudență - doar prudent nu e el însuși: ne scrie clar, de parcă n-ar exista cenzură. Cred că e singurul caz". E Purgatoriul nedrept al celor drepți. Regretabil, există și versantul infernal al compromisului, al adaptabilității culpabile, al adulării care semnifică decăderea cea mai joasă. Pactul cu diavolul se revarsă într-un belșug de roade sumbre. Să fie vorba de o genă națională? De o "tradiție"? În orice caz, nu e o inovație a regimului de după 1944, căci iată ce notează Monica
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
rogi pe Dumnezău ca să pociu face și mai mult bine pentru care eu am făcut din darul lui Dumnezău cu mare osteneală, pre cât mi-au agiuns vremea și puterea, fiind încă și mai mult gata a face..." (p. 33). Decăderea neamului românesc este deplânsă în final în tonul lamentațiilor din cronica lui Neculce și explicată prin această ruptură, determinată de o istorie mașteră, de Biserica Romei. Succesiunea antitezelor (prin contrapunerea adverbelor de timp oarecând/acum) conferă paginii virtuți literare: "O
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
depărtarea discuțiilor de esențial, irelevanța lor căci, la ce bun să încerci a defini epicul, personajul, în fine, romanul, când toate acestea "n-o să-l învețe niciodată pe romancier să scrie mai bine" (G. Schwartz). Deseori s-a deplâns patetic decăderea criticii, prin retragerea vechilor critici, ignorând faptul că numărul criticilor tineri - sub 40 ani - este foarte mare și cu toții sunt foarte activi. N. Breban are chiar o răfuială cu Nicolae Manolescu care "nu susține cât mai mulți scriitori de valoare
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
vreo doi-trei ani, fosta stea a utecismului județean a suferit chiar rușinea evacuării cu forța pentru refuzul de a-și lichida datoriile la bloc. Ex-uteciștii și ex-aseceriștii mai păstrează o undă de umanitate în ei. Mărirea și, pentru scurtă vreme, decăderea sistemului le-a insuflat o doză de relativism. Obișnuiți încă de pe vremea fostului regim că nimic nu e perfect, că totul se poate "aranja", "discuta", „modifica", ei pot fi uneori chiar oameni de treabă: știu să stea de vorbă, să
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
de credeai că veniseră iar să ne elibereze. Urechiatele băteau pasul ca-n Piața Roșie. Zilele astea am văzut, la niște intersecții aglomerate, polițai cu chipie alb-albastre, mîndri ca niște chipeși căpitani de plai. Vine el și rîndul Insulei. În Decăderea minciunii, Oscar Wilde găsește foarte multe cazuri de imitație conștientă. În 1879, întîlni la o recepție, în casa unui ministru de externe, o femeie foarte frumoasă, frumusețe stranie, cu care se împrieteni. Wilde spune că îl interesa nu atît frumusețea
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
cristal ai candelabrelor; când pășea prin odăi, toată casa era un clinchet de clopoței..."), dominatoare și împătimită de avere, ca și Blagu de altfel, soțul molâu și supus în toate, Sida este o Mara, într-adevăr, ajunsă însă în faza decăderii și a oribilei decrepitudini trupești. "Molohul de grăsime" e doborât de boli, femeia clocotitoare de odinioară e țintuită la pat de paralizie și moare înaintea bărbatului deși e mai tânără decât el cu 24 de ani. Îi supraviețuiește așadar lipsitul
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
de elementarele date oferite de simțuri: "ce rost ar avea să te sperii/ atunci cînd o măslină se rostogolește/ către mijlocul farfuriei// hamsterul a murit// călătorește acum spre cer/ în sicriul de hîrtie igienică" (ibidem). Precum la autorul lui Murphy, decăderea se purifică, se reîncarcă de candoare. Prin adîncire, își află în sine antidotul. Se reîntoarce, circular, către origini, deschizînd perspectiva infantilă a unui homo ludens. "Sîngele stricat" al maturității lucide, năzuiește a se muta înapoi, în ființa copilăriei: "poate că
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
crește împreună cu mama sa un copil de patru ani, caută zadarnic o femeie perfectă. Superelegant, specialist în parfumuri, săli de gimnastică și de... forță, frecventând cele mai elegante hoteluri, restaurante, baruri, plaje celebre din metropolele cele mai "strălucitoare" ori în decădere. Subtilitatea intertextuală, cu năstrușnice citate din tot felul de statistici, ironia fină la adresa ecologiștilor, a mișcărilor feministe, a viziunilor catastrofice (fie ele născute din spaima găurilor din stratul de ozon, fie din proasta repartiție a bunurilor pe glob sau între
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
cum zic, efeminați. Poate că și sînt. De multă vreme, extragem literatură din feminitatea sufletului nostru, pe care cei vechi o ignorau". Sau cu o aplicație de ordinul poeticii: ""E lung drumul de la epopee la jurnalul intim", spune, cu sentimentul decăderii de la forța epică la expresia efeminată a sentimentului, Cioran (Oeuvres, 1258). (...) Problema nu este de a opune jurnalul "intim" epopeii, ci de a accepta sau nu că darea la iveală a sentimentelor e un fenomen decadent". erindu-se, totuși, de "darea
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
K. Biruit de argumentele preopinenților, dl Voicu n-a mai reacționat la insinuarea rasistă a lui Păunescu ("Cine v-a civilizat?"), după cum n-a reacționat nici la suburbana lui sudalmă. Ceea ce s-a văzut cu ochiul limpede e gradul de decădere al politicului în România. Pe acest fundal, Păunescu făcea figură de liberal, pe când liberalul Hașoti se comporta precum cel mai dogmatic dintre dogmatici. Cantonarea absurdă pe câte o poziție "de partid" împarte societatea românească în tabere pe cât de pestrițe, pe
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]