662 matches
-
strică însă cu nimic reușita unor povestiri ca Orestone, Proiect de exterminare, Cel mai mare scriitor, Librarul neverosimil, Domnul Baldassarre, cele mai bune din întreg volumul. Orestone e povestea unui pierde-vară, ,artist care s-a lăsat de meserie" și ,meșteșugar decăzut" care ajunge pînă la urmă cerșetor. Adevărata lui artă e, în realitate, aceea de ,a imita glasul tuturor animalelor, inclusiv al omului", lucru care însă nu-l ajută prea mult în lupta pentru supraviețuire. Personajul, creat cu o doză serioasă
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
disponibilitatea satirică a pamfletului, cât și încadrarea lui firească în sfera discursului critic modern. Sarcasm, ideologie, literaritate, ironie, satiră, comic, grotesc, parodie - toate concură pentru a îndeplini funcția socială a pamfletului, rolul său de semnal de alarmă într-o lume decăzută, coruptă, decrepită, sortită flăcărilor pedepsitoare ale apocalipsei. De aceea nu pot accepta gratuitatea estetică a pamfletului, despre care vorbesc toți exegeții și teoreticienii și, împreună cu ei, autorul cărții în discuție. Pamfletul are o misiune morală, ce trebuie să fie vizibilă
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
basme, a fugit în codru" (dar informatorul nu poate preciza sensul)"; "e reținut de la cîntecele eștea, după mine ar însemna un cuvînt de voioșie". Pentru lingvist e însă interesant ce s-a întîmplat cu termenii "poetici" dincolo de uzul lor specific: decăzuți și ironizați, sau rezistenți și refolosiți. Destule "cuvinte poetice" au intrat, de pildă, în limbajul politic totalitar, în stilul "înalt" al discursurilor omagiale: prinos, a făuri, ctitor, meleaguri. Consecvent tradiției teoretice românești și deciziei lexicografice de a nu risca în
"Cuvinte poetice" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14904_a_16229]
-
Aidoma unui trup bolnav, ea a părăsit treptat zona pitorescului chezaro-crăiesc, încă reconfortant, spre a intra în Purgatoriul sordidului, al citadinismului mizer, al "eternității" ce se batjocorește pe ea însăși. "Speranța" nu-și mai are locul într-un asemenea context decăzut decît în chip convențional, apendice al "cuviinței" demonetizate: "blocuri de case ursuze și afumate/ împodobite cu lujeri de viță uscată// un bețiv rămas într-o rînă/ murmură rugăciuni cere milă/ gunoiului adunat ambiguu// nici o floare nici un fir de iarbă/ menite
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
în încrederea desăvîrșită în eficiența ei spirituală, ci și în capacitatea de a-și depăși, ca într-un ritual sacrificial, propria-i natură. Nefiind ceea ce s-ar putea numi un mistic, un iluminat solitar și rătăcitor într-o lume irecuperabil decăzută, el trăiește rațional și privește lucid. Spiritul său de o rigoare geometrică se regăsește deplin în chiar geometria fundamentală a picturii sale. în cea mai pură descendență bizantină, apropiat moralmente și spațiului eclezial, el ridică această geometrie de fond pînă
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
avea mai nimic de a face cu realitatea. De altfel unii călători (ca Gérard de Nerval și Alecsandri) au reușit să se lepede de imaginile contrafăcute aduse din Europa, și să vadă Cairo, respectiv Tangerul așa cum erau în realitate, vestigii decăzute ale unui trecut civilizat. Dezamăgiți de mizeria pe care au găsit-o acolo (în Asia Mică sau Africa de Nord), romanticii și postromanticii europeni au ignorat în secolul al XX-lea totalmente fața ascunsă a spiritualității arabe, a cărei civilizație părea că
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
aceste păpuși, care se iau de o mie de ori de guler și nu descoperă totuși sfoara care le pune în mișcare", se declară inși realiști, respectabili, cu o morală solidă. Schnier, clovnul en titre cel mai lucid, e dimpotrivă, decăzut, sărac, și bețiv fără căpătâi, amoral și raisonneur. El suferă în mod autentic (din iubire pentru o Marie bigotă și nu prea inteligentă), și face silogisme amare. Sentimentele acestei ființe cu atâta nevoie de afecțiune au ceva de comedie, fericirea
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
urîtului. Poetul declară cu nereținută umoare luciferică: "viața își cere drepturile ei nemernice" (Nedumerire). Ca și: "intrăm cu voluptate în moartea absolută a lumii" (ibidem). Ca și: "cinismul eternității ne distruge orgoliul" (ibidem). După care își transcrie fără complexe viziunea decăzută tematizînd disoluția universală, într-o cheie cunoscută însă cu o spontaneitate asociativă aptă a da impresia prospețimii (expresive) în oboseală: "hălci galbene de pămînt/ despuiate de vîntul isteric/ pulpe de lut tremurînd/ roșii/ deasupra orizontului// ori nisip zdrențuit/ pasional/ de
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
În intermundiile în care se complace, autoarea organizează mondene întîlniri între puritate și bestialitate. În calitatea sa de homo duplex, ea încearcă astfel a le neutraliza, a reduce impactul ce-l resimte atît din partea celor înalte cît și a celor decăzute. Dacă bestialitatea e perceptibilă chiar în maniera manifestă a prezentării sale, puritatea rezidă în subtextul înverșunării cu care e montată cea dintîi, aidoma unui vis paradiziac întors pe dos. S-a spus pe bună dreptate că antipodul credinței e indiferența
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
realiza printr-o disociere atît față de odiosul "realism-socialist", cît și față de feluritele compromisuri ale fazei național-comunismului. Specificul lirismului d-sale îl alcătuiește o viziune a ethosului care, departe de-a fi o retorică uscat moralizatoare, o searbădă probozire a contemporaneității decăzute, se proiectează asupra cosmosului, asupra ocultelor sale resorturi. Aspirația spre puritate, biografic motivată, se dilată astfel pînă la dimensiunile conștiinței umane în genere, care se confruntă definitoriu cu impuritatea, cu degradarea, cu corupția ce răspund unui registru escatologic. Puritatea apare
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
corciți cu sălbăticiunile, iar un regizor cabotin pripășit pe acolo imaginează un film în care animalele, evadate din adăposturi, devenite foarte agresive, ar devasta localitatea și împrejurimile. Ar fi, în intenția probabilă a prozatorului, o imagine caricaturală a unei lumi decăzute și respingătoare, a răului și a grotescului care înving. Romanul începe cu întoarcerea de la oraș a Dorei Bârcă, plecată să nască în secret și să abandoneze un copil nedorit, rezultat al amorului ei clandestin cu Veterinarul din satul ei. Așa-
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
parfum și au început să confunde petalele cu pistilul, pistilul cu frunzele, frunzele cu tulpina etc. Așa s-a făcut că aura muzicii savante a coborît vertiginos dintr-o zonă celestă, sacră, într-una telurică, profană. Iar geniile (căzute și decăzute), fie că s-au numit Schonberg, Stravinski, Cage sau Xenakis au purtat în inimă, vorba lui Balzac, "o boală groaznică, un monstru care, asemeni teniei în stomac, le-au sfîșiat sentimentele pe măsură ce se dezvoltau. Cine a învins? Boala pe om
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
împotriva "noii direcții" a "ultramodernilor", care s-ar distinge prin "tumbe și piruete lingvistice", plasate în chiar "borșul cotidian". Coborît întru totul cu picioarele pe pămînt, d-sa se manifestă aidoma unui profet nemulțumit pînă la rozul indignării de contemporaneitatea decăzută: "O sectă/ care respiră și gîndește în grup, așa încît dacă îl răsfoiești/ pe unul dintre ei nici nu mai știi în viața cui ai intrat,/ prin zilele sau prin nopțile cui ai ajuns să cotrobăi.../ Și cum își trec
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
eu, sau cel mai frumos fel de gândire. CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Să te exprimi prin sunet, prin altceva decât tine, asta vorbește de o neputință a ta. (tace trist) Și prin ce să te exprimi? Prin sunet, care este o umbră decăzută, o formă căzută În haos, o destrămare a substanței și a formei? (mică pauză) De aia Îmi place piatra. (gândurile Îi curg molcom, tace un timp, oftează) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (privind În zare, cu o expresie de milă pe chip) Să
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
în lucrarea despătimirii îl are părintele duhovnicesc. El ne ajută în lupta împotriva vrăjmașului văzut și nevăzut, arătându-ne că nu suntem singuri. Pe lângă toate acestea, trezvia trebuie să-l însoțească mereu pe creștin, care conștientizează apartenența la o viață decăzută și supusă morții. Gândul la moarte și la pedepsele ce vor urma pentru cei păcătoși și răsplățile drepților trebuie să fie un îndemn spre pocăință permanentă, care să ne însoțească toate faptele, fiindcă „numai încercând să le înțelegem pe cele
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
explicitarea baptismală: „tunicile abandonate de catehumen la Botez semnifică direct carnea ca purtătoare a pasiunii, dar și omul vechi din scrierile pauline”<footnote Pr. Dr. Ștefan Florea, Spiritualitate ..., p. 290. footnote>. Hainele sau tunicile de piele sunt imaginea condiției umane decăzute, deosebite de condiția naturii umane creată după chipul lui Dumnezeu<footnote Jean Daniélou, Platonisme ..., p. 148. footnote>. Prin botez, credinciosul se dezbracă de hainele de piele și primește veșminte noi, luminoase. Chipul este eliberat de tirania patimilor și redobândește frumusețea
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
ceea ce fusese depozitat în el, resentiment, ură, o lavă incendiară, s-a revărsat atunci în afară. Pe soldații teutoni care mărșăluiau țanțoș, pe bulevardele Capitalei, Céline i-a întâmpinat ca pe niște eliberatori, trimiși să pedepsească o Franță trufașă, cosmopolită, decăzută. în explozia de mânie împotriva compatrioților săi se descărca firea paranoidă a prozatorului. Despre aceste răbufniri a relatat în jurnalul său parizian și un martor ocular, Ernst Jünger, distinsul autor al Falezelor de marmoră. Pe escriitorul german îl stingherea uniforma
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
Circului Bonjour. James a debutat în circ la 4 ani și s-a perfecționat la Piccolo Teatro din Milano, Harvard Theatre School, Conservatoire Național Supérieur d’Art Dramatique de la Paris și Acting Internațional. În Raoul Thiérrée joacă rolul unui rege decăzut, misterios și singuratic, care trăiește într-un turn construit de el însuși pentru a scăpa de demonii lumii, dar unde nu reușește să scape de demoni proprii. Singur în mijlocul unui decor fabulos, Thiérrée pune în mișcare toate mașinăriile teatrale, care
Teatru, magie, dans și nebunie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82508_a_83833]
-
62, în același bloc "al Culturii", din strada Slavici, 3, eu la o "mansardă cu filodormă" de la un medic oltean, plecat în Deltă. îl prețuiam mult și cred că și dumnealui mă aprecia puțin. Cerusem una din lucrările lui, Regii decăzuți, ciclu uluitor, foarte apropiat de El Greco - vroiam să-l aduc la Toledo, cu o expoziție personală. Un rege Lear, prăbușit sub blestmeul fiicelor. Nu mi l-a refuzat, dar a cerut timp, să-l "consolideze", pentru că pânza de la Fondul Plastic
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
lipsa), o ,direcție", ca să nu-i spun chiar ,curent", ce poate rezolva impasul în care a intrat proza românească, după căderea, prin lovitură de grație, a grasului subiect comunist, ce era atacat prin infinitezimale și mult prea gustate, iar acum decăzute ,aluzii" (prilej de inteligente eschive, fandări, șmecherii de stil pentru a tăinui și ascunde frazele directe de atac la societate, la sistemul politic). Nu mai este trebuincios nici romanul extrem de filozofic, stufos, greoi, nu mai contează nici fanteziile importate din
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
dezidurile condamnate la tăcere.Întorcându-mi privireaam început să tremurzâmbind. ... XXV. NOI, AMINTIRILE (COLOANA A CINCEA), de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 668 din 29 octombrie 2012. Sub pietrele roase de timp, Rămășițe ale templelor Distruse de privirile Îngerilor decăzuți. A cincea coloană încă tremură Șubrezindu-și fundația În lacrimile oamenilor uitați De dor și de pasul către Un mâine pierdut În ceața deznădejdii. Amintirile se renasc în șoaptă În memoria aproape mută A zidurilor amorțite De liniște și de
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
gări pustii, În trenuri fără destinație, În plicuri sigilate, netrimise. Noi, amintirile vrem glas și lumină Pentru a vesti nașterea Celei de-a ... Citește mai mult Amintirile vorbesc în șoaptăSub pietrele roase de timp,Rămășițe ale templelorDistruse de privirile îngerilor decăzuți.A cincea coloană încă tremurășubrezindu-și fundațiaîn lacrimile oamenilor uitațiDe dor și de pasul cătreUn mâine pierdutîn ceața deznădejdii.Amintirile se renasc în șoaptăîn memoria aproape mutăA zidurilor amorțiteDe liniște și de mucegai.Dar se aud strigăteleNeputinței sfâșiate de dorințaDe a
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
intelectualii publici de după 1989. Bibliografia consistentă, precum și zecile de note din finalul fiecărui capitol încurajează această impresie. Volumul începe cu un istoric al noțiunii de intelectual în cultura occidentală, din care reiese o romantică opoziție între trecutul glorios și prezentul decăzut. Figura lui Emile Zola apare ca o sinteză a calităților pe care se presupune că le avea intelectualul la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX: independență, intransigență față de puterea politică, curajul de a susține cauze nepopulare. Prin contrast, intelectualii
Prea de tot! by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10345_a_11670]
-
diminua chiar ,meritul" în chestiune, alunecat, hélas, tocmai pe făgașul protocronismului: ,Jurnalul de la Păltiniș și Epistolar propagau și o alergie față de cultura Vestului și exaltau virtuțile unui spațiu între Carpați și Dunăre, unde s-ar fi refugiat, în contrast cu întreaga planetă decăzută, filonul cugetării pure. îmi displăcuse și ambiția tînărului filosof care, sărind în arenă, se lua la întrecere nu cu concurenții contemporani, vîrîți toți într-o oală ca mediocri și nesemnificativi, ci cu zeii tutelari ai gîndirii universale". Să reamintim că
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
nu mai cred, eseurile mi se par futile". Consecvent, fie și pe un palier subliminal (dar nu l-am jigni pe un intelectual de seamă invocînd un astfel de palier?), liniei noiciene, a disprețului față de ,Germania untului", față de Vestul epuizat, decăzut, Gabriel Liiceanu emite, în Ușa interzisă, judecăți teribile (nu spunem teribiliste pentru a nu întuneca și mai mult prezentele rînduri): ,Platon fusese singurul care gîndise rămînînd pe terenul vieții. Tot ce a urmat după el nu a fost, cum s-
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]