1,473 matches
-
SOP HRD/159/1.5/S/133675 Project of the Romanian Academy, Iași Branch, developing a project entitled "Aesthetic Imagination and Literary Contexts în the Symposion Political Oratory of the 19th Century România." She is the author of Cântece dinaintea Decadentei. A.C. Swinburne și declinul Occidentului/ Songs before Decadence. A.C. Swinburne and the Decline of the West (Timpul 2013) and co-editor of Perspectives în Humanities. Keys for Interdisciplinariry ("Alexandru Ioan Cuza" University Press 2015) and the Supplement of Philologica Jassyensia X
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
care am crescut am avut un mare avantaj față de congenerii mei occidentali. Pentru că m-am putut bucură de fiecare lucru pe care dezvoltarea economică l-a adus cu ea; de la igienă și infrastructura până la cultura, bunăstare economică și delicioasă ei decadenta. Aud acum că vine recesiunea și la noi și că o să fim puțin mai săraci. Pe occidentali asta are de ce să-i sperie, dar nu pot să nu fiu puțin condescendent când observ panică din ochii românilor, disperarea cu care
Amarcord by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82767_a_84092]
-
spectacolul de chipuri și voci dintr-o noapte în Soho. Am ajuns, după un warm-up în cartierul până nu demult rău famat, la petrecerea Fiction din Cross. Trei încăperi, trei muzici și fotolii în aer liber la minus 10 grade. Decadenta. La plecare, citeam într-un ziar românesc că Londra a ajuns capitala mondială a cocainei. Aici ziarele anunță pe prima pagină ieftinirea gramului concomitent cu scăderea calității prafurilor. Pe lângă o știre că ăsta, otrăvirea cu Plutoniu radioactiv a unui fost
The new Babylon by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83031_a_84356]
-
pentru coadă la taxiuri, deși nu e nici o coadă. Vrem să sărim gardurile metalice, dar bodyguard-ul amabil insistă: șir, șir, this way, please! Îmi închipui că așa o ardeau românii în perioada pe care noi am numit-o ulterior decadenta. Ordine și disciplină într-un univers care se macină și se prăbușește în sine însuși. Overall, m-am îndrăgostit de orașul asta. Dacă istoricii de mâine vor numi secolul XXI “perioadă euro-centrismului decadent”, prefer să-mi beau ceaiul într-un
The new Babylon by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83031_a_84356]
-
pe care noi am numit-o ulterior decadenta. Ordine și disciplină într-un univers care se macină și se prăbușește în sine însuși. Overall, m-am îndrăgostit de orașul asta. Dacă istoricii de mâine vor numi secolul XXI “perioadă euro-centrismului decadent”, prefer să-mi beau ceaiul într-un loc unde decadenta face măcar zgomot. Pentru un extremist de centru în devenire, refuzul periferiei și-ar găsi aici un deznodământ fericit. Nicăieri nu am mai avut atât de pregnanta senzația că mă
The new Babylon by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83031_a_84356]
-
disciplină într-un univers care se macină și se prăbușește în sine însuși. Overall, m-am îndrăgostit de orașul asta. Dacă istoricii de mâine vor numi secolul XXI “perioadă euro-centrismului decadent”, prefer să-mi beau ceaiul într-un loc unde decadenta face măcar zgomot. Pentru un extremist de centru în devenire, refuzul periferiei și-ar găsi aici un deznodământ fericit. Nicăieri nu am mai avut atât de pregnanta senzația că mă aflu în miezul lucrurilor, în punctul de fierbere al bătrânului
The new Babylon by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83031_a_84356]
-
în limba franceză. Un deliciu. Când m-am întors în încăperea din față și am dat peste a doua pisică torcând indiferență în fața casei de marcat, nimic nu mi se mai părea strident. Intrasem cu totul în atmosferă îmbietoare de decadenta livresca și nu mai mai dădeam dus. M-am simțit să cumpăr o carte, semn că marketingul nu e vorba în vânt. Librăria își îndeplinise cu vârf și îndesat promisiunea de brand: era cea mai frumoasă librărie din lume. V-
Carte la Venezia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83039_a_84364]
-
poate reveni în matca fertilității grație instrumentului poetic. Analizînd poezia descompunerii propusă de autorul Florilor Răului, Jean-Pierre Richard afirma că bardul francez "ne prezintă moartea ca pe o viață la superlativ, ca o viață dezlănțuită". Ceea ce s-a numit poezia decadentă a cultivat această putreziciune somptuoasă, triumfală prin reorientarea ei secundă, "formală", către rodnicie. Estetizarea declinului, a morbidului, a degenerescenței nu e oare o absolvire a lor sui generis? Viața în accepția ei rodnică (sacrală) se reîntoarce în planul creației ce-
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
încercările de interpretare a lui Eminescu prin prisma teoriilor din fizica nucleară sau din matematicile superioare (protocronismul, bată-l vina!) și așa se întîmplă cu Bacovia care nu are deocamdată "fizicienii" lui, dar despre care toată lumea știe că este "simbolist", "decadent", "monocord", poetul toamnei, al tîrgului de provincie și al plumbului. Intrată în sfera de interese a noii critici, opera lui Bacovia își recuperează încet dar sigur propria sa esență, devine "a noastră", depășind pragul atît de greu de trecut al
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
Calvin O. Schrag circumscrie postmodernismul trecutului. După cum Matei Călinescu sugerează aceeași atmosferă retro: "Eclectismul rafinat al postmodernismului, faptul că el pune sub semnul întrebării unitatea și atribuie valoare părții în detrimentul întregului la acest sfîrșit de secol, ne reamintește de «euforia decadentă» din anii 1880". Un veritabil nor al lui Polonius! Ne-am exprimat cu alt prilej opinia că postmodernismul reprezintă un soi de clasicism al modernismului, adică o tentativă de așezare, de sedimentare a acestuia, un nomenclator, un compendiu al perioadei
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
Gheorghe Grigurcu PRINTR-UN rafinament "decadent", carența de energie duce la o dedublare care nu e între prezență și absență, activitate și pasivitate etc., ci între două variante ale suspendării eului. Subminată de oboseală, acțiunea (prezența) de care îi este autorului lehamite duce la fals, absența
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
intim", spune, cu sentimentul decăderii de la forța epică la expresia efeminată a sentimentului, Cioran (Oeuvres, 1258). (...) Problema nu este de a opune jurnalul "intim" epopeii, ci de a accepta sau nu că darea la iveală a sentimentelor e un fenomen decadent". erindu-se, totuși, de "darea la iveală a sentimentelor", cu excepția celor de dezabuzare, decepție, dezgust (inclusiv, și am putea adăuga, mai ales, dezgust de sine), Livius Ciocârlie dorește a redeveni "modern", prin "nervul exploziv". Postmodernității sceptice, lipsite de vlagă, i se
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
Gheorghe Grigurcu Un nou episod al liricii "monstruoase" semnate de Ruxandra Cesereanu este închinat Veneției. O Veneție decadentă, luxurioasă și, mai mult de atît, teratologică cu sistem ni se înfățișează cu un fel de ostentație, de furie a distrugerii oricărui idealism, oricărui reper pozitiv. E, desigur, un simulacru, însă cu o foarte interesantă tramă culturală care ne incită
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
văpaia/ de la tîmple peste brațe alunecînd în noapte,/ cînd alergam la fereastră să văd unde este/ întîlneam matinal faitonul cu lapte” (Prietena de departe). Ironia, cum era și de așteptat, se împletește generos cu autoironia: „Uite, ăsta e Tonegaru,/ poet decadent;/ scrie despre fantome, constelații și alte drăcii,/ fără a se ști că la limba română a rămas repetent” (Grădina publică). Sau se complică printr-un suprarealism pimpant, printr-o emfază a asociației eteroclite, printr-o satisfacție tehnică a unui meșteșugar
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
potentați vestea despre doctorul miraculos care, în misteriosul său sanatoriu, le redase vlaga cine știe cărui dictator sud-american, vreunui tycoon japonez, unui rege al industriei constructoare de mașini din America sau Germania, vreunui prinț arab sau cine știe cărui cineast italian, vreunei doamne din decadenta aristocrație engleză, ca să nu mai vorbim de vetustele personaje ce conduc lumea socialistă; și așa au devenit cunoscute faptele care, neîndoios, reprezentau o binecuvîntare destinată muritorilor de rînd și nu aveau să rămînă privilegiul unor happy fews, al unui beautiful
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
înțeles în mare parte de majoritatea scriitorilor și artiștilor noștri care au făcut cotituri și realizări importante în acești ultimi doi ani și care au făcut imposibile și ridicole teoriile false, diverisoniste ale D-lor Cioculescu și Vladimir Streinu, literatura decadentă a Soranei Gurian sau a lui Octav Dessila și gogorițele de șantaj cu Ťcriza culturiiť". Devenită persona non grata, scriitoarea notează cu sarcasm: " Măsurile aplicate au fost pline de clemență: mi s-a interzis să scriu în presă, mi-a
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
interbelică, naziștii interziseseră spectacolele de cabaret (în care, desigur, se regaseau). De altfel, în românul de notorietate în epoca Goodbye to Berlin, scris de aventurosul Christopher Sherwood, protagonista Sally Bowles făcea furori cu cântecul ei Viața e un cabaret, satirizând decadenta vieții de noapte din Berlinul anilor ’30. Robert Wilson nu avea cum să nu valorifice, ca pată de culoare în reprezentația să, ecouri din filmul Cabaret (după românul amintit), în care actrița Liza Minelli, cu un șarm răpitor, a avut
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
Ovidiu Genaru Un umil funcționar de provincie, un mărunt dumneata, copist la prefectură, ajuns chiar ajutor de contabil, un omuleț taciturn și anonim, un somnolent vasiliu inutil și utopic, un toxicoman de deșertăciune, puțin alcoolic și decadent, sau, uneori, în zile bune, chiar un bufon de cârciumă, de ce nu, Un deznădăjduit cu pantofii mereu uzi, un nimeni care suferea considerabil de frig, cu impresia că mâna i se lipește de clanță, și asta nu e niciodată plăcut
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
torcînd înăbușit undeva în fundal dar pentru așa ceva trebuie să te obișnuiești să adăstezi dincoace de porți ca și cum mîinile și picioarele n-ar mai avea nicio trebuință năucit azvîrlit sub soarele cu dinți ca după o externare subită demodat și decadent deopotrivă glifă de veghe zgîlțîită de friguri după ce s-a perpelit în cuptoarele istoriilor unde nu și-a găsit locul glifă în lumina amorțită întărită ca mierea pe pereții chiupurilor o casă somptuozitatea ei măcinată erodată de rutina gesturilor ce
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
întoarce în țară la jumătatea anilor ’90 și descoperă că, de fapt, fusese înfiat. Va face niște investigații și o va afla pe mama adevărată, apoi chiar și pe tatăl său (aceștia nu trăiau împreună): Radu Popescu - Călărași, un personaj decadent de viță nobilă, care îi va încredința un foarte ciudat jurnal. Citind aceste însemnări, îi va atrage atenția Puiu Ozias, un bătrân de 100 de ani, amant al mamei lui Radu Popescu, bunica lui Naidin. Acest misterios Ozias, văzut ca
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
Iulia Popovici Pe strada Zalomit, lîngă Cișmigiu, acolo unde acum e discoteca Flamingo, prin "80 și ceva era un club unde se asculta muzică decadentă occidentală; și mai înainte, în aceeași clădire se-ntîlneau la șuete ungurii din București " în "50-"60 fusese sediul comunității maghiare. Kilometri buni mai încolo, la marginea orașului, comisiile de recensămînt se străduiau să-i convingă pe țiganii strămutați la bloc
Manualul Bucureștiului optzecist by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12752_a_14077]
-
doar începutul. Urmează o afirmație care îl poate lăsa pe cititor fără respirație: "Literatura pură, poetică sau ficțională, procura atît în anii '50 cît și în anii '90, o ciudată insatisfacție, pînă acolo încît ficțiunea risca să fie considerată suspectă, decadentă sau iresponsabilă și asimilată cu minciuna. Imperativul moral era - și într-o epocă și în alta - angajarea politică, constrînsă și unidirecțională în anii '50, liberă și plurală în anii '90, dar considerată, în fond, obligatorie în aceeași măsură. Să ne
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
ca instanță reprezentativă cititorul obișnuit, ci autoritățile regimului comunist. Altminteri îmi este imposibil să-mi imaginez un cititor format la școala interbelică ajuns în situația să disprețuiască ficțiunea (mai mult, să o considere suspectă), pe care să o resimtă ca "decadentă", "iresponsabilă" și să o "asimileze cu minciuna". Și, eventual, să-l vedem pe același cititor care apucase să-i citească pe Mateiu Caragiale, Camil Petrescu, Anton Holban sau Max Blecher dînd buzna să-și cumpere Mitrea Cocor sau Așa s-
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
odorate, drojdii, excese, tot ce este și al naturii. Rabelais trăind printre senzații și idei, imită firea omenească, viziune mult mai apropiată de zilele noastre decât clasicismul francez de peste două-trei veacuri. Pe lângă masivul, necioplitul Gargantua, pe lângă feciorul său, Pantagruel, rafinat, decadent, îl vom avea, în final, pe Panurge, personaj coborât din poveștile, din basmele, legendele , miturile populare din care va ieși , mai tîrziu, în Franța, Figaro al lui Beaumarchais. La noi exista și există încă popularul Păcală... Nu ducem noi lipsă
Fraza lui Rabelais (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12831_a_14156]
-
numite oficial cofetării, mai toate celebre și avînd nume Ťconspirativeť: Croco, Verde, Arizona. Tradiția lor nu coboară însă din veacul lui Diderot și al lui Rousseau. Ele mai păstrau aici ceva din atmosfera crepusculară a cafenelei vieneze. Farmecul lor rafinat, decadent încă, le întreținea cunoscătorilor nostalgia unei Mitteleurope himerice. Altminteri, ca în imaginarul lui Michelet, cafenelele clujene erau spații ale sociabilității și conversației spontane". O sumă de medalioane fixează, cu mare expresivitate, chipurile echinoxiștilor de frunte dar și pe cele ale
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]