353 matches
-
dintre 1946 și 1957 - dar și după aceea -pe care am descris-o pe larg în vol.1 și 2 al "Memoriei că zestre". Cenzură opera asupra tematicii, a vocabularului dar, mai grav,asupra bunelor intenții, bănuindu-ne de formalism, decadentism,demascându-ne în ședințe publice, desfigurându-l. Da, credeam în comunism că într-o posibilă armonizare a lumii .(criză mea mistica!), în dispariția războaielor, a banului, a statului, a antagonismelor sângeroase dintre rase, popoare, națiuni etc. Atrăgătoare utopie! Care n-
INTERVIU CU POETA NINA CASSSIAN de ANGELA BACIU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_poeta_nina_casssian.html [Corola-blog/BlogPost/364692_a_366021]
-
rebeli din Franța anilor 1970. A urmat studii de filologie clasică la Sorbona, apoi a lucrat la reviste precum FHM, Cosmopolitan, Grazia și 20 ans înainte de a se dedica literaturii. Susținător al libertății neîngrădite a individului și promotor al unui decadentism dandy nu doar intelectual, ci și în viața personală, scriitorul prefațează reeditarea cărții lui Jules Barbey d’Aurevilly Du dandysme et de George Brummell, apărută în 2008. În același an va fi arestat împreună cu prietenul său, scriitorul Frédéric Beigbeder, pentru
Cărți care au o magie unică by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104546_a_105838]
-
epocă scientistă și tehnocratică, în care disciplinele umaniste s-au retras într-un plan secund, într-o lume desacralizată, în care credința a slăbit, într-o societate consumistă în care valorile spirituale au decăzut, stau sub semnul declinului și al decadentismului, în care Internetul domină Cartea și interesul pentru cultură a scăzut, pentru că Informația nu înseamnă Cultură, care presupune prelucrarea informației și ajungerea la concepte. În fine, ca să nu ne mai îndepărtăm de subiect, pentru că pe această temă se poate glosa
Un roman filosofic şi dilematic /Cimitirul copiilor de Nicolae GOJA by http://uzp.org.ro/un-roman-filosofic-si-dilematic-cimitirul-copiilor-de-nicolae-goja/ [Corola-blog/BlogPost/93430_a_94722]
-
Romantismul și Risorgimento; (Leopardi, două idile la alegere, Operette morali: Îl dialogo di un venditore di almanacchi e di un passeggero; Manzoni, fragmente din I Promessi Sposi) # Verismull; (Verga, o nuvelă la alegere dintre: La Roba, Rosso Malpelo, La lupă) # Decadentismul; (D'Annunzio, La pioggia nel pineto sau La seră fiesolana; Pascoli, Arano, X Agosto, Gelsomino notturno, L'assiolo) # Svevo, fragmente din La coscienza di Zeno # Pirandello, fragmente din Îl fu Mattia Pascal, o nuvelă la alegere din: La patente, La
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180464_a_181793]
-
Romantismul și Risorgimento; (Leopardi, două idile la alegere, Operette morali: Îl dialogo di un venditore di almanacchi e di un passeggero; Manzoni, fragmente din I Promessi Sposi) # Verismull; (Verga, o nuvelă la alegere dintre: La Roba, Rosso Malpelo, La lupă) # Decadentismul; (D'Annunzio, La pioggia nel pineto sau La seră fiesolana; Pascoli, Arano, X Agosto, Gelsomino notturno, L'assiolo) # Svevo, fragmente din La coscienza di Zeno # Pirandello, fragmente din Îl fu Mattia Pascal, o nuvelă la alegere din: La patente, La
EUR-Lex () [Corola-website/Law/181621_a_182950]
-
în ea, imprevizibil, mișcări sufletești contrastante. Teoretizând simbolismul, Macedonski a înțeles să-l și promoveze stăruitor în literatura română. În numele acestui curent, directorul “Literatorului” a încurajat de fapt tot ce se deosebea de poezia românească de până atunci: parnasianism, naturalism, decadentism, simbolism - tot ce putea impresiona prin neobișnuit și bizar. El însuși s-a exersat în compuneri alcătuite după ultima modă pariziană, menite să revoluționeze lirica. După modelul lui Rollinat, din care a și tradus, Macedonski a afișat uneori preferințe morbide
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
Parnasianisul este un curent literar din secolul al XIX-lea,care avea rolul de a înlocui simțirile, sau de a nega trăirile promovate de scriitorii romantici. Alături de decadentism este considerat un urmaș al simbolismului. Reprezentanții parnasienismului militau pentru o poezie impersonala, descriptiva și atent studiată. Descrierea naturii și a fenomenelor era realizată la nivel senzorial, fără implicare emotiva. Definitoriu este cultul poeziei cu forma fixă, cultivând specii literare
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
artă poetică, reprezintă punctul cel mai de sus al esteticii mateine. Plasată într-un cadru cosmopolit (Berlinul de la începutul secolului trecut), acțiunea este învăluită într-o atmosferă occidentală, cu aluzii livrești și mondene, legate de cele mai subtile aspecte ale decadentismului european. Dacă pentru omul normal masca este un mijloc de adaptare, pentru decadent - inadaptabil prin definiție - masca reprezintă un semn al excepției, o mărturisire plastică a ființei posedate de frumos. „Remember” este o narațiune cu aspect de pastișă foarte personală
Mateiu Caragiale () [Corola-website/Science/297546_a_298875]
-
literară ca modernist, iar despre volumul de debut”Sny o potędze" (1901) - Vise despre putere, putem scrie că a ocupat de la început primul loc printre cele mai renumite volume lirice, dar s-a constituit și ca probă de depășire a decadentismului propriu Tinerei Polonii (Młoda Polska): se opune cultului epuizării, bolnăviciosului, impotenței spirituale, dispariției și morții și-și afirmă cu tărie propria poziție - încântarea în fața existenței: „Mă depărtez înot și-un dor nebun încalec,//Să prind putere nouă, cu un elan
Leopold Staff () [Corola-website/Science/329091_a_330420]
-
s-a străduit și a reușit să înțeleagă și să aplice filozofia voinței de putere într-un mod propriu, care să nu contrazică valorile creștine, efort datorită căruia a depășit prin ruptură primatul pesimismului modern, dominant în epocă, precum și fundamentele decadentismului, a respins tot ce era în conflict cu etica creștină, înainte de toate moralitatea individualismului, disprețul pentru milă și altruism.
Leopold Staff () [Corola-website/Science/329091_a_330420]
-
sociale din România. Din fericire, apartenența sa la spațiul românesc l-a ferit în a urma o cale a formalismului. În marile lucrări pe care pictorul le-a făcut, el a reușit să se desprindă de influența secesionismului și a decadentismului münchenez și să dezvolte arta sa pe o linie a realismului tradițional, pe calea clasicismului. Astfel, Octav Băncilă a pictat la München, pe lângă unele lucrări cu tematică și viziuni străine de realitățile românești, multe tablouri inspirate din viața poporului român
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
acolo au contribuit la formarea personalității sale. Konstantin Fedin a început să scrie proză scurtă în anul 1919, fiind descoperit de Maxim Gorki în 1921 și introdus în cercul literar Frații Serapion. Începuturile sale literare stau sub semnul formalismului și decadentismului, după cum afirma singur, simțindu-se o tendință de sondare complexă a psihologiei personajelor. Autorul evidențiază rezistența vechilor obiceiuri burgheze în epoca nouă instaurată după Revoluție, tema sa favorită fiind conflictul între vechi și nou în perioada Revoluției Sovietice. În opinia
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
a exprimat viziunea despre artă în paginile revistei „Ileana” care a fost înființată prin eforturile de colecționar și mecena ale lui Alexandru Bogdan-Pitești. a fost una dintre primele grupări avangardiste din spațiul românesc, promotoare a artei pentru artă și a decadentismului. În timp, ei i s-au alăturat Ioan Bacalbașa, Constantin Rădulescu-Motru, Nicolae Xenopol și Jean Alexandru Steriadi. Revista „Ileana” (concepută după modelul publicației "„Die Jugend”" din München), editată de Ioan Bacalbașa și ilustrată de Ștefan Luchian, și-a încetat apariția
Societatea Ileana () [Corola-website/Science/333975_a_335304]
-
de banalitatea spectacolelor naturale și de solitudinea individului închis în propria sa conștiință. ul pornește de la un sentiment mult mai profund și mai dramatic decât melancolia romantică, având fundamente psihice și psihologice. Este un curent prin excelență imagistic. Extrem de teatral, decadentismul se constituie ca o punere în scenă a realității, care astfel mediată devine „artificială” și, deci, prinde „valențe estetice”. Pentru că estetismul în sine este o creație umană, o realitate, un fenomen sau o făptură în stadiul său natural nu poate
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
Pornind de la această teză decadentă se dezvoltă foarte mult în epocă o conștiință a intelectualității, ce se va materializa în dragostea pentru artă. Întrucât opera de artă face parte din lumea artificialului, ea poate fi estetică și perfectă. Totul în decadentism este dublat, exact cum un spectacol de teatru dublează realitatea îmbogățind-o artistic și exagerând-o prin intermediul „artificialului” sau „artificiului”. Epoca decadentă coincide cu apariția unei tendințe profunde de refuz total a vieții obișnuite și a naturalului, în spiritul relativității
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
fabuloasă a personajului Des Esseintes, surprinde cel mai bine exaltarea emoțională pe care o operă de artă o poate trezi spiritului decadent (este vorba despre celebrul tablou „Salomea” al lui Gustave Moreau dar și despre diferitele lecturi din Dickens). În decadentism, important nu este neapărat ceea ce se vede, ci „hermeneutica”: ceea ce se simte când se vede și rezultatul creator al acestei senzații. Este curentul care cere din partea publicului o cooperare la munca artistică în sensul „recreării”. Imaginea propusă de decadenți este
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
ca artă. Viziunea decadentă schimbă prin subiectivitatea sa imaginea prin proiectarea propriei dorinți. Astfel, pentru receptor, opera de artă are un efect de lentilă, uneori concavă și alteori convexă, care reflectă printr-un sistem de reciprocitate propria plăcere... pentru că, potrivit decadentismului, perfecțiunea nu poate fi decât artificială. Și asta mai ales pentru că artificialul este etern. Frumusețea tinerei Salomea ca și personaj de tablou dăinuie în timp, de vreme ce adevărata femeie s-a stins uitată de lume și pierzându-și farmecele. Același sentiment
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
emoția pe care aceasta o produce. Este posibil ca decadenții să nu iubească neapărat arta, ci visul pe care aceasta îl provoacă. Poate că astfel de întrebări și-au pus chiar suprarealiștii atunci când le-a venit rândul să nege veridicitatea decadentismului și să promoveze visul și fantezia irațională drept facultăți esențiale ale spiritului.
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
fi literatura "naturalistă", numire vagă și oarecum improprie, sub care el înglobează toată literatura pe teme sociale. Obligat, totuși, să constate că, pe lîngă naturalism, există în literatura contemporană și alte tendințe, mai ales în poezie, criticul decide instantaneu că "decadentismul modern nu e altceva decît degenerarea liricei moderne înseși, bătrînețea, decăderea liricei" (Eminescu și curentul eminescian, 1896). Pe eșafodaj teoretic marxist construiește Gherea și imaginea "noii critici": spre deosebire de critica maioresciană, decretată a fi "metafizică", noua critică ar fi o critică
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
fost încununat cu un scandalos premiu al doilea la un concurs pe teme patriotice. Opțiunile literare ale lui Pessoa se cimentează încă de la începuturi: Shakespeare și poezia metafizică engleză, Edgar Allan Poe, clasicii latini, literatura ezoterică dar și gnosticii alexandrini, decadentismul sfîrșitului de veac trecut dar și cel al Romei antice. Pessoa dă, adesea, impresia că se lasă acaparat de futurism, deși el este mult mai puțin curios decît prietenul său Mário de Sá-Carneiro, exilatul benevol în cosmopolitismul parizian. Pessoa preferă
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
Symboliste”. De aici, dubla denumire, mult timp, a curentului: simbolist și decadent. Până după al doilea război mondial au apărut sinteze franceze de istorie literară ce prezintă curentul de la finele secolului al XIX-lea ca având două aspecte: s. și decadentismul, reunind „simboliști” și „decadenți”. În prima categorie intră poeți făuritori de viziuni eterate, atrași de „magia verbală”, precum Jean Moréas, Gustave Kahn, René Ghil ș.a., avându-l pontif pe Mallarmé, dar mai ales pe Paul Valéry; în a doua - poeți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
I-II, Paris, 1951-1955; Hugo Friedrich, Die Struktur der modernen Lyrik, Hamburg, 1956; ed. (Structura liricii moderne), tr. Dieter Fuhrmann, București, 1969; Gaëtan Picon, Le Symbolisme, în Histoire des littératures, II, Paris, 1956, 212-236; Carlo Salinari, Miti e coscienza del decadentismo italiano, Milano, 1960; ed. (Miturile și conștiința decadentismului italian - D’Annunzio, Pascoli, Fogazzaro, Pirandello), tr. Constantin Ioncică, București, 1971; Micu, Literatura, 196-306; Lidia Bote, Simbolismul românesc, București, 1966; H. Zalis, Simbolismul în literatura română. Contribuții bibliografice (în colaborare cu D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
der modernen Lyrik, Hamburg, 1956; ed. (Structura liricii moderne), tr. Dieter Fuhrmann, București, 1969; Gaëtan Picon, Le Symbolisme, în Histoire des littératures, II, Paris, 1956, 212-236; Carlo Salinari, Miti e coscienza del decadentismo italiano, Milano, 1960; ed. (Miturile și conștiința decadentismului italian - D’Annunzio, Pascoli, Fogazzaro, Pirandello), tr. Constantin Ioncică, București, 1971; Micu, Literatura, 196-306; Lidia Bote, Simbolismul românesc, București, 1966; H. Zalis, Simbolismul în literatura română. Contribuții bibliografice (în colaborare cu D. Copilu și C. Pompilian), pref. Mircea Tomescu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
a scriitorimii române, iluminată totodată de ideile marxist-leninismului, delegatul PMR constată cu satisfacție că, prin combaterea de către partid a teoriei antipopulare a "artei pentru artă", scriitorii valoroși (numai ei, ceilalți nu! n. n.) au fost ajutați să se elibereze de balastul decadentismului. Ca deținător al adevărului partinic, tovarășul Miron Constantinescu, va afirma, de la înalta tribună a Congresului: "Literatura noastră este o literatură cu adevărat liberă, deoarece toți scriitorii talentați s-au situat în mod liber, deschis, pe baza propriei lor convingeri, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în țara noastră a rămășițelor claselor exploatatoare, cît și de influențe ale ideologiei claselor exploatatoare dinafară. Conștienți de marea însemnătate a literaturii în lupta ideologică, scriitorii trebuie să combată cu maximă hotărîre tendințele de liberalism față de naționalism, față de recidivele de decadentism și apolitism. Este necesară o mai intensă muncă de însușire și aprofundare de către scriitori și critici a învățăturii marxist-leniniste, și în special a teoriei marxist-leniniste a cunoașterii, însușirea temeinică a obiectivelor partidului, a liniei sale generale, pentru a putea mobiliza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]