39 matches
-
Arta iconarilor pe sticlă din acest centru se caracteriza printr-un desen naiv, dar foarte sugestiv, și printr-o compoziție simplă și clară, fără proporții anatomice și de perspectivă, dar echilibrată cromatic. Icoanele se zugrăveau după modele (izvoade), care erau decalcuri pe hârtie făcute cu creionul sau cu o culoare, după icoane mai vechi. Izvodul era scos periodic pentru a se executa câteva lucrări și după aceea era iar pus la păstrare. Un detaliu in-teresant este faptul că icoanele pe sticlă
Icoană pe sticlă () [Corola-website/Science/324829_a_326158]
-
indomptabil sardonic se întrebau frățește de unde ar putea proveni zvonul, ministrul Justiției, d-na Monica Macovei, certifica: în adevăr, în luna aprilie a anului viitor, un mare corupt va fi capturat, monitorizat, pus la păstrare. Izbitor paralelism, afurisită coincidență, fantastic decalc, odată ce, asemeni reptilei din lacul scoțian, existența materială a unui mare corupt nu fusese încă dovedită, iar cei mai mulți dintre noi o considerau de ordinul basmelor. în șocul noutății, guturaiul îmi reveni, cu o asemenea forță, încât am trăit una din
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
ci doar o falcă, două vertebre, pixul - procente. De ce s-a ales aceeași dată pentru capturarea pașnicei Nessie din negurosul ei lac scoțian nu ne putem pronunța. Rămâne că există o asemenea tulburătoare, misterioasă sincronizare, o nemaipomenită potriveală, un uluitor decalc vădind, că viața e plină de necunoscut, că trecutul a fost o realitate, prezentul, tamponat între trecut și viitor, există și că, dacă nu dăm, din neatenție, colțul, multe și năstrușnice surprize ne așteaptă, cât am fi de hâtri, de
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
E vorba de primarul Sectorului 5, Marian Vanghelie, și Revelionul organizat de acesta pentru tineri și pensionari fără bani prea mulți. Paradoxul. „Ceferiștii lucrează de zor la grevă”. Prin umorul și inteligența sa, paradoxul este un procedeu jurnalistic extrem de productiv. Decalcul. „De veghe în lanul de corupți” sau „Vadim a lansat partidul «România Moare». Îl găsim bine ilustrat în revistele de umor - Academia Cațavencu de pildă. La baza titlului stă o sintagmă celebră, pe care o schimbăm minim, în așa fel
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
fotografia premierului Tăriceanu cu o simplă afirmație rezumativă: „Alegerile rămân pe mai departe indecise”; - ironic sancționatoriu (prin joc de cuvinte). În același context politic și sub aceeași fotografie, vom scrie: „Alegerile - decizia indeciziei”. Parodic: „Decizia mea este irevocabilă - mai așteptăm”; - decalc și joc de cuvinte: „Mincinașul reales la al 4-lea Congres”; - metaforic: „Tornada indeciziei face ravagii la guvern”; - absurd: „Minte sau spune adevărul? Răspunsul este da”.; - paradox: „Alegerile - o schimbare cu 360 de grade”. Sau, „Nu avem nevoie de niște
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
prin care cel care cercetează Își propune să redea nu o realitate culturală exterioară, ci reacțiile sale la acea realitate culturală. După antropologia narativă, este mai important să vezi tu cum reacționezi În acel mediu, fiindcă prin asta realizezi un decalc al reacțiilor tuturor celor care ar putea intra În acel mediu și inclusiv al celor care fac parte din grupul sau societatea analizată. Ovidiu Pecican: Mai Întâi vă mulțumesc pentru invitație și pentru interesul pe care Îl arătați cu toții acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de practică avut în vedere; "același" organ nu are un statul identic într-un tratat de medicină și într-o activitate sexuală, chiar dacă acest tratat este o lucrare de sexologie. Dacă limbajul n-ar fi decât un simplu instrument de decalc neutru dintr-o "realitate" unică, vocabularul "tendențios" n-ar mai exista. Ar fi suficient vocabularul specializat al științelor medicale. Însă literatura pornografică folosește foarte parcimonios vocabularul medical, care implică o relație cu trupul puțin compatibilă cu cea a propriului dispozitiv
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
de halucinații ci, folosind legile visului, creează o operă de artă lucidă, cu atât mai lucidă și mai desăvârșită cu cât se apropie mai mult de vis (...). Creația literară onirică, la fel cu cea picturală conchidea Dimov -, nu este un decalc, filmarea unui vis (ne-am afla atunci în fața unui naturalism à rebours) ci dimpotrivă, investigarea imaginii reale cu acea forță reactivă specifică visului". Orice lege biologică presupune neapărat fapte de repetiție. Nutrindu-se cu fantasme, Dimov se iluzionează că stăpânește
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fraților Lumière a construit o lume vizibilă care nu mai era cea a perspectivei (cum nu este nici cea a camerei video și nu va fi cea a numericului). Alb-negrul, de pildă, a fost unanim salutat ca "viața însăși", un decalc al realului, până la apariția tehnicolorului, care ne-a făcut să descoperim că există și culori în câmpul nostru vizual și să concepem alb-negrul ca pe un cod expresiv printre altele. Dar istoria tehnică a vizibilului nu începe cu camerele, așa cum
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Altamira, naturalismul animalier al anului 12000 cedează brusc locul grafismului abstract al neoliticului, punct de plecare al unui nou ciclu. În general, realismul apare ca "o formă de maturitate îngrijorătoare în viața artelor". Într-adevăr, imaginea nu pornește de la un decalc al aparențelor (artele primitive cultivă abstracția ritmică); ajunge aici pe nesimțite și, dincolo de un anumit punct de coincidență, redarea iluzionistă precede epuizarea realistă, apoi căutarea unui nou început prin întoarcerea la o stilizare puternică. Totul se petrece ca și cum ciclul paleolitic
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
istoria occidentală a privirii, pe o scară mare, par să se regăsească, pe una mai mică, în fiecare ciclu artistic. Ca într-o hologramă, unde fiecare parte este întregul, fiecare secvență plastică povestește tot filmul. Imaginea, mai întâi fuzională, devine decalc al realului și, în fine, decorațiune socială. Un exemplu: decupajul propus odinioară de cercetarea cea mai puțin teoretică despre istoria portretului ritual în Roma. "În prima perioadă, până cu două sute de ani înainte de Christos, portretul strămoșilor are o semnificație magică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
celor trei gânditori. Numele lui Spinoza, Machiavelli și Hobbes apar o singură dată, în proiectul de bibliotecă universală împrumutat de la Aimé Martin 36. Evident, "multitudinea" nu e un concept filtrat de filosofia timpului, ci un loc comun preluat ca un decalc din franceză. Cel mai frecvent figurează în sintagme fixe în care importul se simte ușor: "multitudinea vilă" sau "coteria multitudinii". E un neologism cu aer de barbarism care denumește mulțimea. În manuscrisele pe care Aurel Sasu le-a publicat sub
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de literatură universală, ediție îngrijită de George Muntean, București, Editura Univers, 1973 130 Eminescu, Arghezi (selecție de George Munteană, București, Editura Eminescu, 1976 131 Scrierile criticului În periodice Colecția revistei „Luceafărul” Anul 1965 Crișana, nr. 22, 23 octombrie, p.3 Decalcuri lingvistice, nr. 24, 30 octombrie, p. 3 Despre meșteșugul versurilor, nr. 25, 6 noiembrie, p.3 Mihail Sadoveanu, nr. 26, 13 noiembrie, p. 3 Moment horațian sau darurile necesității, nr. 27, 20 noiembrie, p. 3 Nicolae Iorga, istoric și poet
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
pentru a scăpa din nou în mereu alte arcuri și ramificări ornamentale, după estetica parcă a conversației unui vechi salon occidental, erudiția însăși devine podoabă stilistică. Felul de a introduce chiar date bibliografice e grațios ca un pas de menuet. Decalcuri franceze de limbă în alternanță imediată cu sintagme românești desuete se învecinesc în același gust al prețiozității circumlocute. Criticul, pe lângă o pălărie împodobită de penaje, cu care salută larg, complimentos, are la șold o sabie decorativă, potrivită cu costumul, al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
încât imaginile, care în general sunt percepute în succesiunea lor, să se organizeze într-o simultaneitate. Un fel de muzică pictată, de timp fără încetare convertit în spațiu” (D. Țepeneag); „Creația literară onirică, la fel cu cea picturală, nu este decalcul, filmarea unui vis (ne-am afla atunci în fața unui naturalism à rebours), ci dimpotrivă, investigarea imaginii reale cu acea forță reactivă visului, pentru a fi folosită ca unealtă de investigare până în clipa așezării potrivit - am spus - unei legislații la cheremul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
altceva decît simpla demontare a păpușilor rusești. Să spui că asta vine de aici înseamnă să spui că nu s-a produs decît o manifestare de esență. Textul marxist și-a revelat logica acoperind Siberia cu sîrmă ghimpată? Această logofanie, decalc al teofaniilor păgîne, se modelează după cauzalitatea magică ce elimină șirul de interfețe, astfel că hazardul, accidentalul și conexiunile ideilor se dovedesc a fi legături între fenomene. Nu-i greu să le alături; nu au existat niciodată probleme cu instanțele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
capitol interesant este și următorul, cel consacrat creionării Anturajelor poetului (Cernăuți-Viena-Berlin-Iași-București). Discuție incisivă susține Mihai Cimpoi în subcapitolul intitulat Mitul Eminescu ("e un mit ce crește piramidal pe baza personalității puse sub semnul deplinătății culturale"), dedus de către unii comentatori după decalcul coordonatei esențiale a mitului romantic al Tânărului Geniu. O percepție prea puțin satisfăcătoare pentru Mihai Cimpoi care consideră, expunând argumente demne de luat în seamă, că "Eminescu preschimbă evenimentele conjuncturale în destin, dând vieții sale o redirecționare originală, valorizând toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o luptă pentru supraviețuire, o încleștare dramatică, un energetism al disperării, o survival of the fittest. Există aici o viziune mecanomorfă, senzațiile au un corelat mașinist, organismul își pune în funcțiune fiecare resort consumând combustibilul vitalității până la ultima picătură. Simțim decalcul unui romantism hugolian toc- mai în ceea ce ține de urmărirea unui climax, de redactarea unui moment apogetic. În realitate, episodul se consumă anost, câinele a fost omorât și satisfăcuți, măturătorii își reiau taifasul, aproape cu calmul unei scene de gen
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tensiuni nervoase foarte mari, iar Caragiale face apel la o stilistică pe care literatura romantică o consacrase. Știm că îi este impropriu procedeul, de aceea apariția unor astfel de mărci stilistice care vehiculează o mostră de lirism ascund întotdeauna un decalc ironic, și adesea trebuie citite prin antifrază. Însă termenii grandorii împrumutați romantismului merg în aceeași direcție a succesiunii eta- pelor pe care criza lui Lefter le parcurge. „D. Lefter e liniș- tit - acea liniște a mării, care, înțelenită în fine
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
palmele peste ochi și cu pumnii în cap și să tropăie din picioare, făcând așa un tărăboi, încât a trebuit bancherul să ceară ajutorul forței publice ca să scape de d. Lefter...”. Discursul său îl știm, este la rândul lui un decalc după discursul politic de gazetă gen Răcnetul Car paților. Îl folosesc deopotrivă Nae Cațavencu și Rică Ven turiano, însă el devine aproape o expresie corporală, tradusă printr-o „volubilitate supremă”. Această cursivitate a discursului- imprecație denotă decupajul pe care funcționarul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a-moralității precum cultura română. „Eu sunt de acord cu tine că în cultura noastră există zone de amoralitate. Asta nu înseamnă, însă, că pe ici pe colo nu a izbucnit și la noi o stare tragică.” Este numaidecât sesizabil decalcul caragialesc al tonului „pe ici pe colo”, dar dincolo de o involuntară contaminare de ton, se relevă proiectul ambițios al tânărului dramaturg de a ridica comedia lui Caragiale la demnitatea tragicului prin epurarea accidentalului, anecdoticului și superficia- lității comice. De ce nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cupola de cupru aurit ripostează și dă cu tifla domului Sfântului Mormânt, la numai trei sute de metri de el. Domul omeiad se sprijină pe un octogon, la fel ca bisericile construite în epocă. Concurența dintre Revelații se manifestă atât prin decalc, cât și prin sfidare. Islamul are trei locuri sfinte, după cum Dumnezeul creștin are trei persoane. Cele cinci rugăciuni cotidiene al căror orar e afișat cu litere fluorescente roșii la intrarea în moschee reiau cele cinci slujbe monastice. Stânca lăsată descoperită
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
iar semnul lingvistic al ființării sale l-a constituit, fapt grăitor, tot metafora corpului. Apărută la mijlocul secolului al XIII-lea, Într-unul din cele două tratate ale lui Vincent de Beauvais (intitulat Speculum doctrinale), sintagma corpus Reipublicae mysticum (evident un decalc al lui corpus Ecclesiae mysticum - „corpul mistic al Bisericii”) sugera, ca și expresia pe care o copia, nu numai unitatea organică a tuturor celor ce compuneau Statul, indiferent că erau laici sau clerici, ci și Înrădăcinarea dincolo de această lume a
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
politice îmblânzesc conflictele structurale și împiedică degenerarea lor într-un război civil. Ele îndeplinesc o funcție de integrare și de instituționalizare a celor mai profunde antagonisme. Acest model nu poate fi aplicat țărilor din Europa Centrală și Orientală printr-un simplu decalc teoretic. Cercetătorul care își propune să îl aplice în afara terenului pentru care a fost conceput întâmpină o serie de probleme. Pot fi identificate aceste clivaje politice în societățile post-comuniste? În cazul unui răspuns afirmativ, cu ce anume se disting de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
p. 329-330) Se întâmplă ca dincolo de imagineă să nu mai vedem sau să nu mai intuim nimic. Că există, în fapt, o realitate destul de consistentă în spatele imaginator, generatoare a acestora. Sau poate că lucrurile nu există cu adevărat, ci doar decalcul lor imagistic? Să nu uităm, în aceeași notă ușor critică, și de o serie de inegalități deschise de tendințele de virtualizare a culturii și educației. Potențialul „binefăcător” al acestor noi tehnologii culturale nu se distribuie egal la nivelul entităților socio-comunitare
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]