14 matches
-
și eu încremenesc Iubirea noastră are imbold pur îngeresc Să te despic în două e visul meu cel pur Și-o sărutare dulce aievea vreau să-ți fur! 4. lighioane parfumate cu eternitate mă-ntorc la starea noastră de îngeri decavați - azi omenirea-și are însemnele gravate pe efigii de îngeri și vașnici sicofanți dar care-i adevărul ce ne va da speranța că viața este fructul unui impuls major, cînd geme națiunea și rîde manutanța, la noi în bătătura, cînd
GINDUL CA ASTAZI PLOUA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 by http://confluente.ro/Gindul_ca_astazi_ploua.html [Corola-blog/BlogPost/361531_a_362860]
-
de o degenerare biologică. Prima victimă este prințul Maxențiu, fiul cântăreței de varieteu Zaza care dansa cu sânii goi pe scena teatrului Alcazar și care avea o mulțime de admiratori. El este recunoscut ca fiu de către un "„prinț bătrân și decavat, dar destul de autentic”" și moștenise titlul nobiliar, fără a se ști dacă era într-adevăr urmașul biologic al prințului. Autoarea sugerează subtil că degenerarea actualului prinț Maxențiu s-ar datora moștenirii unei boli venerice de la propria sa mamă. Atunci când apare
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
2000 este prezent în „Adevărul literar și artistic” cu interesante fragmente memorialistice. SCRIERI: Gh. Brăescu, București, 1963; Tânărul Rebreanu, București, 1986; Rebreanu. Amiaza unei vieți, București, 1989. Ediții: Gh. Brăescu, Opere alese, I-II, introd. edit., București, 1962, La clubul decavaților, I-II, pref. edit., București, 1965, Unde dai și unde crapă, postfață G. Dimisianu, București, 1971; Liviu Rebreanu, Opere, I-III, introd. Al. Piru, București, 1968 (în colaborare cu Nicolae Liu), IV-XXII, București, 1970-2003, Caiete, I, București, 1974, La lumina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287242_a_288571]
-
în cadrul complexelor industriale) a implantat o formă de rustic decăzut la oraș; această populație des-ruralizată a fost amestecată cu masa deja periurbană de muncitori și cu intelectualitatea pauperă din marile cartiere de la marginea orașelor. Hibridul alcătuit mai ales din proletariatul decavat și din țăranii alienați a format un nou tip de lumpen care, după căderea comunismului, a încercat să supraviețuiască prin comerț ilicit sau a acceptat fatalist sărăcirea și șomajul, secondate de o delincvență de întreținere (dacă este permis un asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
măsură ca cel adevărat un inamic al spontaneității, chiar dacă farmecul lui e în întregime construit, tot e mai mult decît la adevăratul Nixon. După cum nota, încă din 1980, criticul Pauline Kael, lui Langella îi vine ușor să sugereze o noblețe decavată, or, noblețea, de orice fel, nu i-a venit niciodată ușor adevăratului Nixon, chiar dacă o fi existat în el. Langella e mai impunător fizic (e tot fălcos, dar fălcile lui atîrnă în falduri, ca ale unui rege batracian) și are
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
subiecte din viața citadină, despre o lume comună, cu o existență banală, măruntă, consumată în chefuri și intrigi meschine, adunate, în special, în volumele Schițe umoristice (1923), Nuvele (1924), Un scos din pepeni (1926), Alte schițe vesele (1928), La clubul decavaților (1929; Premiul Societății Scriitorilor Români). Oamenii au mania pălăvrăgelii stupide sau sunt copleșiți de nădufurile și ipocriziile vieții conjugale. În cele mai bune dintre aceste texte (Școala, Pisălogul, Recomandațiuni, Unde stă norocul, Un scos din pepeni, La urlătoare, Forța publică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
Boțan, București, 1921; Cum sunt ei..., București, 1923; Doi vulpoi, București, 1923; Schițe umoristice, București, 1923; Nuvele, București, 1924; Schițe vesele, București, 1924; Un scos din pepeni, București, 1926; Moș Belea, București, 1927; Alte schițe vesele, București, 1928; La clubul decavaților, București, 1929; Conașii, București, 1935; Amintiri, București, 1937; Primii și ultimii pași, București, 1939; Margot, București, 1942; Schițe, București, 1957; Vine d-na și d-l gheneral și alte schițe, pref. B. Elvin, București, 1958; Opere alese, I-II, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
roluri care-i vin mînușă, precum cel al finului aristocrat bizantin, Lai Cantacuzino, din Noiembrie, ultimul bal (1989) al lui Dan Pița, după romanul lui Mihail Sadoveanu, Locul unde nu s-a întîmplat nimic sau în cel al dostoievskianului cartofor decavat, Ion Teodorescu, din Glissando (1982) al lui Mircea Daneliuc din vremurile sale bune, film realizat după nuvela lui Cezar Petrescu Omul din vis sau în rolul filozofului amar Victor Petrini din Cel mai iubit dintre pămînteni (1993) al lui Șerban
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
condei ai "diaristului"? Desigur alcoolici, trădători, muieratici, șantajiști, jidăniți, ahtiați de parale. Cum sunt colegele? Cutare poetă "a rămas la Londra ca prostituată", alta, "rea de muscă", venită "de prin Aiud", e asaltată în odaia de la Mogoșoaia de "cohorte de decavați". Să admitem că cei tratați astfel i-au fost lui Barbu în epocă, inamici, adversari literari, compunând cu toții o "Societate de demenți și borfași", alt nume pentru Uniunea Scriitorilor. Dar amicii, dar aliații "Patronului", cum sunt văzuți în jurnal? Dinu
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10711_a_12036]
-
asupra doctoratului. Iată, deci, că soluții ar exista. O secundă de odihnă a spiritului îmi aduce în memorie o întâmpalre din interbelic, pe care tata o povestea cu delicii: la cazinou, la Sinaia, Puiu Iancovescu, marele actor ieșea, pe trepte, decavat. Dar îl întâlnește pe Aristide Blank, ce-și făcea plimbarea de noapte. - "Coane Aristide" i se adresează bancherului jucătorul, "sunt în posesia sistemului loviturii sigure. Îmi trebuie numai o mie de lei - pe care ți-o voi returna de îndată
Soluții ar fi… by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6963_a_8288]
-
iar femeile au jucat un rol, pe rând, providențial și dramatic - „atâtea minciuni ai iubit,/ atâtea buze-ai căutat.” Pe una dintre ele o iubea cu atât mai tare cu cât aceea îl prefera de departe pe altul, un negustor decavat, iar prăbușirea sa este descrisă în termeni de un masochism perfect. Am amintit de amara strofă din Sinteza, dar putem întâlni în acest florilegiu strălucitorul poem Multalbastra oră, cu versurile de un regret sfâșietor „Când te întreb, a altuia doar
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
roși violent. Peste paloarea lui culorile combinară un fel de violet, tot livid. Mama, la care făcea aluzie fără cruțare Ada, era o binecunoscută cântăreață franceză de variete, vestita Zaza, ce avea domeniul ca dar de la un prinț bătrân si decavat, dar destul de autentic și tată prezumtiv al lui Maxențiu, pe care, de altfel, îl recunoscuse in extremis, deși nu avusese timp să se cunune cu Zaza, cum dorea. Această neregularitate în forme costa pe Maxențiu, cu toate că pe nedrept. Dacă un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe nedrept. Dacă un ofițer al stării civile și un arhiereu ar fi consacrat acea combinație, Maxențiu negreșit că n-ar fi fost mai puțin slăbănog, mai puțin fiul frumoasei Zaza, nici n-ar fi fost mai mult fiul prințului decavat și nici Plăiesele mai puțin sau mai mult ipotecate. E drept însă că ceea ce asigurase răscumpărarea Plăieselor fusese tocmai intervenirea episcopului și primarului între Maxențiu și bruna Ada- Razu, unica moștenitoare a celei mai mari fabrici de făină. Dacă după
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
i-l oferă contemplarea marilor doamne atinse de decrepitudine. Prin analogie, se gândește la decăderea lui Brummell. Cum poți fi dandy În esență câtă vreme, la un moment dat, ai Încetat să mai fii dandy? „Din clipa În care Brummell, decavat, Într-un mic hotel din Caen, ajunge să ceară de milă pentru a prânzi, Înseamnă că, privind În trecut, el nu a putut să fie un prinț al eleganței: În realitate, nu era un prinț al eleganței, nu o avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]