43 matches
-
progresiv, secvențial și provizoriu - din ambientul tău cultural, din obișnuințele valorice cotidiene, are reverberații pozitive nu numai pentru că se creează noi ocazii de Îmbogățire culturală, de dilatare a orizontului de Înțelesuri, dar si pentru că se ajunge la o necesară distanțare, decentrare ce aduce după sine o bună așezare culturală. E nevoie, din când În când, să ieși din tiparele tale culturale (atât cât se poate), să te prefaci În altceva, să empatizezi sau chiar să experimentezi alte moduri de a fi
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Toate aceste planuri se corelează Între ele, alimentând coordonări dintre cele mai felurite, de la corelări fericite până la discordii ce pot periclita linearitatea relației, ducând chiar la compromiterea ei. Din punct de vedere psihologic, generarea unui raport conjugal presupune o permanentă decentrare, prin părăsirea egoismului și experimentarea progresivă a altruismului, a uitării de sine și chiar a jertfirii pentru celălalt. „Iubirea aproapelui” nu mai rămâne un Îndemn frumos și abstract, ci devine un adevărat șantier - nu lipsit de dificultăți - al unor stări
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
capului vreo deraiere sau o experimentare a „aventurii”. Ei aderă la poziții fixiste, Înțepenesc În propriile convingeri sau suficiențe, privesc auroral de la Înălțimea implacabilității lor. Nimeni nu Îi poate mișca din imobilism și nu acceptă nici un dram de mlădiere sau decentrare. Cred că omul trebuie să-și asume o dinamică existențială ce se va Înscrie În interiorul unor limite. Postarea confortabilă În centru asigură o continuitate sigură, dar plată, o existență vegetativă, dar necreativă. E nevoie parcă de o mai mare toleranță
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
sporite Începutul conștientizării propriei persoane Imitarea socială și începutul empatiei Începuturile autocontrolului Imitarea întârziată și gândirea simbolică Dezvoltarea limbajului: 100 de cuvinte Perfecționarea competențelor motorii și de explorare Preșcolar: 2 ani și jumătate - 6 ani Inițiativă / vină (Erikson) Incapacitatea de decentrare (Piaget: logica este dependentă de percepție; probleme în a distinge vizibilul de real) Egocentrism (perspectivă emoțională și fizică; concentrarea asupra unei singure emoții o dată) O mai bună gestionare a emoțiilor (supra-gestionare / sub-gestionare) Nevoie sporită de reguli și structurare Capacitatea de
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
aflați în etapa preoperațională (de la 2 la 7 ani) pot fi ușor induși în eroare de elementele vizuale dominante deoarece nu au capacitatea de a se concentra asupra a două aspecte simultan, adică din cauza a ceea ce Piaget numește incapacitaea de decentrare. Un copil de vârstă mică va spune că este mai mult lichid într-un pahar înalt și îngust decât într-unul mic și larg, chiar dacă a văzut că în amândouă s-a turnat aceeași cantitate. Această dominație a vizualului determină
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
îl oferă deosebirile flagrante dintre „lumea științelor reale” și „lumea disciplinelor academice”. Neliniștile și paradoxurile cu care se confruntă cercetarea științifică actuală contrastează șocant cu liniștea academică a predării disciplinelor în școli. Curricula structuraliste, cu idealurile lor de neutralitate și „decentrare”, ecranează frământările dramatice ale cunoașterii reale și rămân surde la zgomotoasele prăbușiri și transformări de sens și semnificație care au loc, aproape zilnic, în lumea „vie” a cercetărilor științifice și a explorărilor culturale. Cherryholmes (1988) a atras atenția și asupra
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în aceeași situație, ce ar gândi aceasta? - Dacă eram un observator exterior, ce aș fi gândit despre situația aceasta? Aceste observații complementare permit pacientului să se detașeze de situația inițială încărcată din punct de vedere emoțional. Acest efect se numește „decentrare”. Tablou recapitulativ 1. Identificarea momentelor de vârf emoționale. 2. Intocmirea zilnică a unei liste cu situațiile emoționale agreabile și dezagreabile descriind situația, emoțiile, gândul negativ. 3. Combaterea gândurilor negative prin examinarea evidenței. 4. Indentificarea altor puncte de vedere posibile. 5
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ajunsă acasă, ea nu reușește „deloc”. Terapeuții o încurajează, reafirmând dificultatea acestei tehnici și îi prezentă o tehnică complementară: identificarea altor puncte de vedere. Tema ședinței Grupul lucrează pentru a se familiariza cu tehnica altor puncte de vedere. Exerciții Tehnica decentrării prin identificarea altor puncte de vedere o atrage pe Martine. Intrebările care o ajută cel mai mult sunt cele cu numărul 3 („Imi imaginez o persoană pe care o cunosc bine și care ar fi în aceeași situație, ce ar
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
21 și la cel al lui Hamilton 17. Tehnicile comportamentale și cognitive i-au furnizat o „excelentă trusă de instrumente pentru a lupta contra depresiei”. Participarea la terapia de grup a fost benefică prin aspectele sale nespecifice: sentiment de recunoștință, decentrare datorită celorlalte cazuri, emulație prin modeling. Martine este dezamăgită datorită faptului că terapia ia sfârșit. Martine se simte încă fragilă. Sedința în care au fost explicate schemele i-a demonstrat că este încă prizoniera multora dintre ele (abandon, exigență crescută
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
consacrare a modernității. Rațiunea, raționalitatea, raționalizarea și știința, cucerirea și stăpânirea naturii, omul și natura umană, progresul, evoluția și revoluția, industria și spiritul creator, tradiția, secularismul și eliberarea de tradiție, individualitatea și individualismul, educația și autonomia personală, relativismul cultural și decentrarea europeană sunt numai câțiva dintre termenii care vor deveni simboluri ale unei noi abordări a naturii și societății și care vor popula toate discursurile din secolele al XIX-lea și XX, fără a fi în vreun fel amenințate cu eliminarea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
chiar ascunse, cum ar fi cele aparținând grupurilor stigmatizate sau cu dizabilități, apar în atenția publică și solicită nu doar recunoaștere, ci și protecție sau privilegii sau relații complet noi cu majoritarii. Totalitatea socială dezagregată creează condiții pentru manifestări ale decentrării, ale particularismului și localismului, în care individualitatea este universul constitutiv primordial, iar identitatea personală forma cea mai adecvată de expresivitate. Relația dintre roluri și identitate, atât de strânsă în epoca societății industriale, a devenit atât de flexibilă, încât aproape e
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
resurse induc o nouă reprezentare despre ceea ce este lumea la un moment dat. Aceasta devine mai deschisă, mai diversă, cu registre culturale diferite, contrastante. Ea îmbie la o punere în chestiune a cetățeniei legate de un teritoriu dat, la o decentrare etnoculturală, la o nouă deontologie a vizării alterității. În fine, caracterul virtual al educației este dat și de delocalizarea și deteritorializarea cadrului de realizare a formării. Se renunță din ce în ce mai mult la întâlnirea fizică a actorilor, la sălile de clasă, la
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
aplicații oricând, de oriunde. Episoadele educaționale se pot derula în orice loc acoperit de unde herțiene (în tren, în avion, acasă, în pădure etc.), venind în întâmpinarea caracterului oarecum nomad al multor categorii de populație (datorită navetei zilnice sau săptămânale, caracterului decentrării topologice a locului de muncă, multiplicării locurilor de muncă, tranzienței activităților profesionale etc.). Care ar fi noutățile induse de m-learning, comparativ cu varianta „clasică”, a e-learning-ului? Să urmărim tabloul de mai jos (adaptând sugestiile oferite de Sharma, Kitchens, 2004): Schimbări
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
și realizarea unui demers integrat; - reducerea decalajului dintre „enclavele științifice” (elitele) și alte arii ale societății; - luarea în considerare a vocilor marginale, excluse, a căror prezență în teoria și metodologia științelor socioumane a fost respinsă anterior. f) Teoria relaționalistă propune decentrarea de pe substanță în favoarea relațiilor. Forma cunoașterii va fi dată mai degrabă de existență decât de esență. Înțelegerea mecanismelor de tipul cauză/efect este abandonată în favoarea determinării condițiilor de posibilitate a unui proces sau fenomen, în contextul relațiilor pe care acesta
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
devine un proces în care domeniile nu mai sunt definitive; disciplinele formale clasice devin ele însele relative din punctul de vedere al structurii, în condițiile în care au loc două fenomene aparent contradictorii, dar complementare în sine, ca efecte ale decentrărilor specifice postmodernismului: - procesul de hibridare - apariția unui mare număr de discipline noi, majoritatea fiind discipline de graniță; - procesul concomitent de deconstrucție a domeniilor tradiționale ale cunoașterii și de reconstrucție a unor noi domenii integratoare, într-un joc al articulărilor de
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
este negată; - autoreflexivitatea subliniază nevoia unui demers metateoretic al științelor educației; fiecare element sau subiect al pedagogiei poate fi reinterpretat, reevaluat din perspectiva unor relații și interacțiuni, cum ar fi cele dintre cunoaștere și putere, dintre autoritate și libertate etc.; - decentrarea are în vedere erodarea ierarhiilor clasice care se stabilesc în clasele de elevi tradiționale. Se încearcă înlăturarea privilegiului informațional, a sursei unice de cunoaștere; se încearcă stimularea interrelațiilor active și profitabile pentru toți participanții la procesul de educație. Se produce
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
în vedere erodarea ierarhiilor clasice care se stabilesc în clasele de elevi tradiționale. Se încearcă înlăturarea privilegiului informațional, a sursei unice de cunoaștere; se încearcă stimularea interrelațiilor active și profitabile pentru toți participanții la procesul de educație. Se produce o decentrare și de pe „nucleele” clasice ale procesului de învățământ: magistrul și disciplina; - nonuniversalismul (nonesențialismul). Universalismele și esențialismele sunt aspectele ordonatoare ale „marilor metapovestiri” care au legitimat științele moderne raționaliste. Pedagogia nu poate să nu țină seama de diferențele locale, de interpretările
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
flexibile și integrate, cu mare potențial de transfer și adaptare; • sprijinirea elevilor să realizeze o învățare durabilă și cu sens, prin interacțiunile permanente între discipline și prin relevanța explicită a competențelor formate în raport cu nevoile personale, sociale și profesionale; • producerea unei decentrări a teoriei și practicii pedagogice de pe ideea de disciplină și a unei decompartimentări a achizițiilor învățării în favoarea interacțiunilor și corelațiilor. 2.2.4. Transdisciplinaritateatc "2.2.4. Transdisciplinaritatea" Transdisciplinaritatea reprezintă gradul cel mai elevat de integrare a curriculumului, mergând deseori
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
ceea ce trebuie exact (atunci) când trebuie, pe când alții au nevoie de mai mult timp și/sau efort pentru a încerca să-i ajute /să-i consoleze pe alții. Pare că cea mai importantă calitate pentru susținerea celuilalt este empatia, capacitatea decentrării și a preluării reperelor subiective de moment ale celuilalt; încercăm să descoperim prin ce trece acesta.79 Rezolvarea onestă a conflictelor Conversația și consolarea sunt modalități de relaționare în care ambele părți împărtășesc același scop, aceleași obiective (într-o anumită
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
același timp o relație afectivă și emoțională: este un proces diferit de proiecție deoarece permite în plan secund o refacere a propriei sale imagini. Situat în mod esențial pe axa narcisiacă, fenomenul prietenului/ei necesită totuși existența unei posibilități de decentrare cu pierderea minimă pe care o implică aceasta. Mai degrabă decât să evocăm o dimensiune homosexuală inconștientă, preferăm să spunem că acest tip de relație cu un prieten/prietenă se înscrie în cadrul unei dimensiuni homofilice sau homomorfe; - relația amoroasă și
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
subiectiviste și atitudinile refractare față de alții. Altfel spus, sensul superior al dezvoltării propriei personalități trebuie să fie cel al unei autodepășiri, prin ridicarea continuă a conștiinței de sine de la treapta unei închideri egoiste, la treapta onștiinței de altul, care presupune decentrare, trecere de la egocentrism la allocentrism∗. CUPRINS Prefață Argument Cap. I. „Integrarea” și „frustrația” în sistemul științelor despre om Cap. II. Obstacol, conflict, frustrație, stres Cap. III. Concepții și interpretări ale fenomenului de frustrație Cap. IV. Situații de frustrare și tipurile
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
personalității omului: „gândirea” se anagarjează pe o linie strategică, algoritmică și euristică specifică; „afectivitatea” parcurge un proces de nuanțare și intelectualizare; „personalitatea” ajunge să traducă și să rezolve, în mod obiectiv, contradicțiile ivite, ridicându-se astfel la instanța superioară a „decentrării”, a capacității de a se substitui altuia, de a se transpune și a înțelege în mod adecvat trăirile și motivațiile semenilor, sau cerințele și exigențele sociale. Dominantele motivaționale, diferite de la om la om sub raportul conținutului și al intensității, modul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
capacitatea celui frustrat de a examina „situația frustrantă” din unghiuri de vedere diferite, pe baza unor procese de interpretare realiste, care să permită evaluarea în sens obiectiv a naturii evenimentului frustrant. Ultimul plan, implică un grad de maturizare afectivă, de „decentrare” personalității și capacitatea de transpunere în sistemul normelor sociale și etice. Capitolul V Frustrația în procesul de integrare socială a personalității∗ Adaptarea reprezintă, la scară umană, un proces complex care angajează instanțe diferite de integrare: de la cea biologică, până la cea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
moral, aprobarea și dezaprobarea, autocontrolul de sine etc.). Aceste metode au virtutea de a dezvolta capacitatea persoanei de a realiza judecăți realiste, obiective, de a renunța la egoism și indiferentism. Numai în aceste condiții, când individul urmează un drum al decentrării, al socializării (pe parcursul căruia regulile, exigențele și normele sociale și morale devin, prin procesul „interiorizării”, motivații personale, cerințe ale „Eului”) se creează premisele unei umanizări continue a personalității, a unei integrări sociale care să aducă satisfacție atât persoanei (nevoii ei
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și de a admite, în egală măsură, argumente pro și contra, ca o condiție a modificării rapide a mersului gândirii când situațiile noi apărute impun acest lucru. Altfel spus, el așeza la baza capacității reversibilității intelectuale fenomenul mai general al decentrării, care constă, în esență, într-un dublu proces: a) de considerare critică și de reformulare a concepțiilor noastre anterioare, în vederea corectării eventualelor neajunsuri sau greșeli apărute pe parcurs în conținutul lor; b) de ajustare reciprocă a punctelor de vedere între
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]