18 matches
-
Uniunii Scriitorilor, și Catedrala și firul de iarbă (1997). Colaborează cu versuri și recenzii la „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Poesis”, „Familia”, „Euphorion” etc. După 1989, devine redactor asociat la „Ramuri”. Poezia lui D. prezintă proiecțiile unui eu definit prin melancolie și decepționism moderat, transpuse la nivelul expresiei într-un tipar neomodernist. Repertoriul stilistic explorează posibilitățile notației indecise, ușor abulice, cu rol în mascarea sentimentalismului și a intonației patetice, față de care poetul manifestă disponibilități evidente. Pentru a atenua caracterul desangvinizat, steril, al versului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]
-
și de hybris, dar rămâne schematic prin reducerea întregului la obsesia crimei și la setea de sânge, născute de nebunia lui Lăpușneanu. Piesa nu depășește un nivel mediocru. Ca poet, în Zâmbiri și lacrimi, R. este un romantic de un decepționism plat. Citate și motouri indică însă preferințe și lecturi din Victor Hugo, Théophile Gautier, Byron, Ossian, Chateaubriand, Shakespeare. Încercarea de a ilustra în versuri limbajul simbolic al florilor, ca în Florile vorbesc (1927), nu poate reține atenția. R. a dat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289370_a_290699]
-
este a unui om de mare omenie, generos și modest, sfătuitor al tinerilor aspiranți la gloria literară. El are acum autoritatea unui adevărat mentor. Cât privește propria creație, aceasta a depins dintotdeauna de felurite înrâuriri. O primă perioadă, de un decepționism apăsător, dezvăluie o sensibilitate exacerbată, dar mai ales frecventarea asiduă a poeziei eminesciene. Va urma o fază de acerbă critică socială, semn că răzmerițele țărănești din 1888, mișcarea socialistă, ca și activitatea lui C. Dobrogeanu-Gherea impresionaseră firea receptivă a scriitorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
artei reflectă modul în care cultura epocii concepe realitatea. Împrejurările apariției parnasianismului în România sunt în general legate de momentul de criză în care se găsea lirica noastră în anii penultimei decade a secolului al XIX-lea. Climatul crepuscular,de decepționism,întreținut de epigonii eminescieni, cât și de acel idilism retoric și pitoresc facil, creat de imitatorii lui Alecsandri, impuneau o acțiune de înnoire a poeziei. Această menire și-au asumat-o conștiințele și temperamentele poetice dezvoltate în mediul bucureștean, impulsionate
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Preocuparea de a pune în valoare semnificația unor opere se însoțește permanent cu încercarea de a le integra într-o arie mai largă de tendințe și curente literare din mișcarea artistică românească și europeană. Eminescu, Vlahuță, Delavrancea devin reprezentativi pentru „decepționismul” care ar fi cuprins literatura română, odată cu destrămarea iluziilor pașoptiste (Decepționismul în literatura română, 1887). Idealurile sociale generoase și literatura militantă au fost înlocuite, datorită noilor factori sociali, cu pesimismul artiștilor și indiferența publicului (Cauza pesimismului în literatură și viață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
permanent cu încercarea de a le integra într-o arie mai largă de tendințe și curente literare din mișcarea artistică românească și europeană. Eminescu, Vlahuță, Delavrancea devin reprezentativi pentru „decepționismul” care ar fi cuprins literatura română, odată cu destrămarea iluziilor pașoptiste (Decepționismul în literatura română, 1887). Idealurile sociale generoase și literatura militantă au fost înlocuite, datorită noilor factori sociali, cu pesimismul artiștilor și indiferența publicului (Cauza pesimismului în literatură și viață, 1891, Asupra mișcării literare și științifice, 1893). De asemenea, anomaliile societății
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
mai ales, datorită izolării lui B., deprimat de moartea unuia dintre copii. Versurile și le strânge în volumul Poezii (1893). Creații pe modele folclorice dă în culegerea Doine (1893). Părăsind tradiționalismul primei perioade - pasteluri în maniera Alecsandri, meditații în nota decepționismului posteminescian (Geniu și nefericire) -, B. a încercat o nouă formulă prin abordarea în poezie a unei tematici care de obicei formează obiectul științelor exacte. Un amplu poem, Pământul, evocă geneza și istoria planetei, erele geologice, apariția omului. A teoretizat poliritmia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285682_a_287011]
-
puțin apropiat, ca preferințe, de M. I. Lermontov sau de A. S. Pușkin (din care transpune, totuși, Florile cele târzie), modelul său fiind G. R. Derjavin (din care prelucrează poezii ca Visul sau Cătră moarte). O altă trăsătură, în afară de didacticism, este decepționismul, de sorginte livrescă, dar ținând probabil și de o predispoziție temperamentală. Cuvinte mari, ca „soarta”, „fericirea”, „viața și moartea”, „dreptatea”, revin în versurile sale, de tentă meditativă, poetul mărturisindu-și tristețea în fața curgerii de neoprit a timpului, jalea pentru tinerețea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289492_a_290821]
-
ce bun să mai faci critică? Literatura română moare sigur în 50 de ani, pentru că limba română va dispărea, după toate probabilitățile globalismului devorator (e cel mai teribil coșmar al lui Alex Ștefănescu). Se scrie din ce în ce mai prost, mizerabilismul, sexismul și decepționismul înving, iar lectura criticului e din ce în ce mai amară, mai lipsită de satisfacții (al doilea coșmar). Scriitorii înșiși sunt din ce în ce mai agresivi față de critică, dacă nu scrii laudativ despre ei (al treilea coșmar). Viața literară nu e deloc idilică. Meseria de critic are
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
Gherea despre Caragiale. Dovedește o foarte precaută angajare problematică în subiecte ca moralitatea în artă, arta cu tendință, caracterul național al operei, abia schițate. În schimb, stăruie pe un subiect la modă, scepticismul lui Caragiale, supralicitat după modelul sociologic-gherist al decepționismului lui Eminescu. E interesant că în concluzii, Horia Petra-Petrescu, ca și E. Lovinescu ceva mai târziu (fapt remarcat de Ioan Derșidan), își exprimă convingerea că opera lui Caragiale se va perima curând. Mai explicit: "Comediile vor păli cu timpul. Aluziile
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
și articolele omagiale, retorica și limbajul ideologiei oficiale: în studiile de dinainte de 1948 vede universalul din Eminescu și universaliile din opera sa, acum accentul cade, trist, pe național și pe specific, înțelese în conformitate cu linia partidului... Până și teoria gheristă a „decepționismului", a „prăbușirii elanului revoluționar" al poetului își face loc în peisajul gândirii maiorescianului Vianu (vezi, de pildă, articolul Eminescu, publicat în Limbă și literatură, vol. I/ 1955, p. 298 a ediției de față). Aceste compromisuri nu constituie o surpriză, dar
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
exclude ipoteza conform căreia generozitatea lui Cistelecan față de ultimul val scriitori e, de fapt, o formă de reverență față de părintele lui mopete. Neîndoielnic, poezia de azi, cu tranzitivitatea ei, cu biografismul ei, cu cotidianismul ei (și, arată criticul, chiar cu decepționismul ei) se află într-o zodie ivănesciană. Cea din urmă piesă a prezentei antologii se intitulează tot crezând că am mai putea începe - dar cum? Chiasmul e evident. Ajuns spre finalul vieții (poemul e din 2003, din volumul Commentarius perpetuus
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
momentul său de atracție și de „elocvență”. De ce? Pentru că definea, scurt, un complex de stări caracteristice generației de la confluența secolelor XIX și XX: apăsare, oboseală, plictiseală etc. Era termenul unui diagnostic moral, o metaforă a „durerilor înăbușite”, un simbol al decepționismului și dezabuzării. „Plumb” se întîlnește, ce i drept, și la „veselul Alecsandri”, și la impetuosul Heliade și la năstrușnicul Pann și la Eminescu, mai ales în postume 3), dar prezența lui devine considerabilă abia în intervalul amintit, cînd se amestecă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și șapte/ de cavaleri ai sufletului" (O mie de cavaleri), din a căror încrucișare de spade ia naștere însăși poezia. Dacă această angajare existențială prelungită în text îl apropie în mod cert de alte nume debutate în anii '90, lipsa decepționismului, a dezabuzării percepută ca "sensibilitate" obligatorie a codului atitudinal și existențial îl diferențiază totuși, destul de evident, de acestea. Puseele cu adevărat deprimiste nu sunt tocmai frecvente, iar când totuși par traduse liric, sunt repede îndepărtate. Anihilarea acceselor de gen este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
model de altfel validat de evoluția ulterioară a domeniului. Revista își află astfel criticul care îi lipsea. Aici, Gherea publică unele dintre studiile lui importante: Către d-nul Maiorescu (cunoscut sub titul Personalitatea și morala în artă), Pesimistul de la Soleni, Decepționismul în literatura română, Eminescu ș.a. Literatura din C. se menține într-un minorat artistic structural, întrucât e minată de tezism. Cu unele variații de tonalitate, rar și de valoare, versurile lui C. Mille, N. Beldiceanu, I. Păun-Pincio, Gheorghe din Moldova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
luminarea maselor și în special a proletariatului orășenesc și sătesc prin știință și artă”. Versuri semnează Al. Vlahuță, D. Th. Neculuță, Ada Negri (poemul Proletarii, tradus de Vlahuță), iar proză I.L. Caragiale și I.C. Vissarion. Sunt reproduse fragmente din articolul Decepționismul în literatura română al lui C. Dobrogeanu-Gherea. Se publică traduceri din Heine, Ibsen, Petőfi. Ultimul număr conține un fragment din Împărat și proletar de Mihai Eminescu. Toate aceste scrieri sunt alese cu tendința vizibilă de a veni în sprijinul ideilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287888_a_289217]
-
se apropie de ceea ce Moréas denumea "déformation subjective" sau Max Deri "naturalistic permutation". Pentru Dobrogeanu-Gherea, finisecularismul apare aproape ca un reflex mentalitar, decadentismul constituind un corelativ estetic insuficient decantat pentru a configura o estetică propriu-zisă. Teoreticianul a forjat conceptul de decepționism, menit să înscrie dintr-o perspectivă sociologizantă o stare de spirit codificată cultural prin termenul de decadentism. Termenul de "decadentism" se afla în circulație pe piața ideilor și Ștefan Popescu îl utilizează la rândul lui cu privire la tablourile lui Burne-Jones. Dacă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Paul Verlaine cu titlul de poet maudit 253. Traseul destinal al poetului era în consonanță atât cu poezia sa militantă, cât și cu aceea de reflecție filozofică, ambele reflectând o amărăciune funciară, un pesimism, sau cu termenii lui Dobrogeanu-Gherea, un decepționism care participa la modelajul sensibilității finiseculare. Înregistrat în cultura română drept poet romantic, "ultimul mare romantic european", opera sa relevă valențe multiple, integrând și o dimensiune decadento-simbolistă într-o ramă romantică, din care nu lipsesc accente clasiciste mai puțin evidențiate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]