245 matches
-
ei amorez. Era îmbrăcată într-o rochie albă, transparentă, ca balerinele de la Teatrul Mic, formele marmoreene ale corpului i se ghiceau printre fâlfâirile rochiei... Îngenunchiase între coriști și-și striga bărbatul cu disperare. Ce voce, ce grație, ce talent de declamație pe fondul unei muzici de Chopin! Poetul a întins mâinile spre ea, strigând înnebunit: „Eu sunt, domniță. Domnul Walter, eu sunt, crede-mă!” În timp ce el striga așa în vis, mam’zel Gretta, disperată de-a binelea de indolența domnului student
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1396676143.html [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
arunc în gol!(Ah,copilărie!). Dan Dobre este un poet blajin,însă versurile sale străfulgeră lumină ideatică,ca o scăpărare a unei lame de cuțit în razele nostalgice ale lunii:cu genele cern lumina,/privirea,/ochilor mei le rămâi/ivirea.( ***).Declamația este sclipitoare,percutantă pe o miză etică și religioasă:eu nu te-ntreb dacă e bine sau rău/nici dacă Dumnezeu există,(Ecce Homo).Vibrația poemelor constă în clic/clacul ideii trasmise,încadrându-se în noul curent proglobmodern. Al.Florin
DAN DOBRE-ULTRAJ ÎMPOTRIVA PROASTELOR MORAVURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Dan_dobre_ultraj_impotriva_proastelor_moravuri.html [Corola-blog/BlogPost/351135_a_352464]
-
profesor ne spunea încă la primul volum, doar o mărturisire „despre timpuri care au fost, și care generațiile de astăzi și cele viitoare e bine să nu le mai accepte;” și, în special, ce ascunde de fapt, atât de înverșunata declamație:„de ajuns, suferința noastră, devenirea lor nu trebuie să aibă nevoie de mai multă.” Abia atunci, cu privirile încâlcite printre literele cuvântului „Sfârșit”, mi-am dat seama că de-a lungul drumului făcut împreună cu studentul Grig în cei patru ani
CĂMINUL RACOVIȚĂ, VOLUMUL III, AUTOR, GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 by http://confluente.ro/helene_pflitsch_1475688423.html [Corola-blog/BlogPost/365930_a_367259]
-
arunc în gol!(Ah,copilărie!). Dan Dobre este un poet blajin,însă versurile sale străfulgeră lumină ideatică,ca o scăpărare a unei lame de cuțit în razele nostalgice ale lunii:cu genele cern lumina,/privirea,/ochilor mei le rămâi/ivirea.( ***).Declamația este sclipitoare,percutantă pe o miză etică și religioasă:eu nu te-ntreb dacă e bine sau rău/nici dacă Dumnezeu există,(Ecce Homo).Vibrația poemelor constă în clic/clacul ideii trasmise,încadrându-se în noul curent proglobmodern. Al.Florin
DAN DOBRE- ULTRAJ ÎMPOTRIVA PROASTELOR MORAVURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Dan_dobre_ultraj_impotriva_proastelor_moravuri_al_florin_tene_1326948948.html [Corola-blog/BlogPost/361278_a_362607]
-
scena operei, sub bagheta maestrului Corneliu Calistru. Spectacolul a pus în lumină o artistă totală, cu un larg evantai de mijloace actoricești și vocale care a reușit să susțină dramaturgia spectacolului printr-o oră de recitativ acompaniat (?!). O oră de declamație cântată, în maniera clasicizată a modernismului francez, precum în Pelléas et Mélisande de Claude Debussy. Peste ani, în teza sa de doctorat, publicată sub titlul Concepte interpretative în muzica vocală a secolului XX (Editura Junimea, 2007) descoperim resorturile filosofice și
UNEORI ÎNGERII IAU CHIP DE OM DE PROF. UNIV. ASOC. POMPILIU COMSA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1486294567.html [Corola-blog/BlogPost/343091_a_344420]
-
modelează, etalează romanțele iubirii la vedere. Am ales pentru dumneavoastră, posibilii lui cititori, câteva catrene ce mi-au înflorit inima. Desigur ,în metrică clasică, în stil romantic: a năzuinței spre absolut, mai puțin- la Andrei Gheorghe Neagu - supusă expresionismului, ci declamației baudleriene, intonației versului popular, cum îi stă bine unui vrâncean iubitor de mioritic. Sentimentele poetului sunt ancestrale ca și arhetipurile. Simbolistica Ascensiunii, Căderii, a Centrului și a Luminii, a Iubirii, se conjugă, clar și totodată maestuos., într-o sintaxă a
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 by http://confluente.ro/Ioan_toderita_doua_cart_ioan_toderita_1377432618.html [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
cum altfel să-i fi zis?! Nu venea el primul? Nu pleca el ultimul? Cine-i pregătea partitura, după cum Seniorul metaforiza numele scriptului jucat? Cine, dacă nu el, îl îmbrățișa pe Senior cu tăcerea evlavioasă, impusă după orele petrecute în declamații pe scenă - de unul și în cabina sufleurului - de celălalt? Nu pleca Sufleurul, alunecând ușurel pe lângă pereții cabinei, înlesnind Seniorului analiza interpretării de după ovațiile primite, de după rechemările la rampă pentru băile de apreciere?! Plecările astea precipitate - considerate unica hibă - îi
CAP.8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1437285600.html [Corola-blog/BlogPost/377379_a_378708]
-
arte includ fiicele teatrului, muzica, dansul, pictura, tragedia, comedia, poezia...toate artele sunt din și în teatru. Manifestarea scenică a omului, rolurile asumate, spectacolul, au fost, încă de la primitivi, manifestări ale ființei inteligent- artistice, omul. Ce altceva pot fi ritualurile, declamațiile, dansurile în jurul focului, decât primele jocuri artistice în era primitivă. Teatrul s-a născut odată cu saltul la inteligență, ca efect al acestul salt. De la organizarea tribală până la organizarea sofisticată a statelor de azi, comunitatea umană a mers în tandem cu
TEATRUL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1446538131.html [Corola-blog/BlogPost/373770_a_375099]
-
cu cultura sa, manifestată artistic, iar teatrul a fost însuși efectul acestei evoluții, istoria teatrului reprezentând, azi, istoria culturală a omenirii. Florin Faifer susține, în Incursiuni-în-Istoria-Teatrului-Universal că sunt atestări din anii 3000 î.e.n. privind aceste ceremonialuri transformate cu ușurință în declamații viersuite. De altfel, mai târziu, grecii au lăsat dovezi palpabile cu privire la arta dramatică iar Aristotel în Poetica sa susținea că ”tragedia își trage originea de la autorii de ditirambi, comedia de la autorii de cântece falice”. Teatrul a anticipat poezia. Oralitatea a
TEATRUL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1446538131.html [Corola-blog/BlogPost/373770_a_375099]
-
unchiului său, Iorgu Caragiale care era actor și șef de trupă, fixată la București sau ambulantă. În 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia,Costache, preda la clasa de declamație și mimică. În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luându-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie. Tot în anul 1870, a fost numit copist la
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 by http://confluente.ro/None_ion_c_hiru_1329291263.html [Corola-blog/BlogPost/346561_a_347890]
-
sa telurică, îndepărtându-l de teama lumească a sfârșitului pentru că are dorința: „La horn să ascult vijelia”, acel joc al tenebrelor, al semnului că oricând se poate „Potop e-napoi și-nainte”, iar el dorește să i se citească. În declamație cuvintele prind o viață cu totul alta față de cea gândită. Se exprimă, se rânduiesc în tonalități, se îndepărtează și se lipesc de sufletul elevat. Cuvintele rostite au o onomatopee tainică, fasciculul de lumină le întețește în universul mitic al pronunției
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 by http://confluente.ro/Sensul_onomatopeelor_in_crea_stefan_lucian_muresanu_1363537941.html [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
numește I.L. Caragiale - n.r.), din județul Dâmbovița. A fost elev al Gimnaziului ”Petru și Pavel” din Ploiești, iar studiile liceale au fost finalizate la București. Ulterior, a absolvit cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din București, la Clasa de mimică și declamație a lui Costache Caragiali, unchiul său (1868-1870). A fost unul dintre scriitorii care au frecventat, în perioada 1877-1878, ședințele societății culturale ”Junimea”, creațiile sale dramaturgice fiind publicate în revista ”Convorbiri literare”, potrivit Dicționarului scriitorilor români, apărut la editura Fundației Culturale
Așa a fost el: Ion Luca Caragiale by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105825_a_107117]
-
în lucrarea sa de muritoare, formează, laolaltă, un material numai potrivit pentru construcția poemelor. Oniricul dublat de realitatea imediată sunt alte trepte pe care poeta urcă spre partea de sus a piramidei din sticlă casantă, dar atât de fascinantă a declamației; poemele Georgetei Resteman sunt ca un fagure de cântare, ele au un sens mai durabil atunci când sunt recitate, nu doar “șterse” cu privirea la lumina veiozei. Aș putea spune că avem de-a face cu o poezie clasică, dar dincolo de
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_prezinta_ecouri_la_o_carte_de_descatusari_li_george_roca_1327650208.html [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
pentru limba literară curată, limpede și precisă. După ce a sfârșit gimnaziu- sau poate chiar și o clasă de liceu- Caragiale s-a gândit, desigur, la profesia tradițională a familiei: teatrul. Vreme de doi ani a urmat la București clasa de declamație și mimică pe care o preda unchiul său, Costache Caragiale.Din documentele vremii reiese că scriitorul a fost câteva luni copist la tribunalul Prahova. În 1879 moare tatăl său, fapt ce-l face să se gândească a-și întreține familia-
ION LUCA CARAGIALE, SAU FORŢA REALISTĂ A ACTUALITĂŢII OPEREI LUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Ion_luca_caragiale_sau_forta_realista_a_actualitatii_operei_lui_0.html [Corola-blog/BlogPost/351076_a_352405]
-
Muzicalitatea poeziei e un artificiu tehnic de amplificare a sunetului melodic, o agresiune asupra urechii, menită să contracareze indiferență auditorului, textul are o fonetica turbulenta de efect. Apoi aduce sonoritatea neologismelor, sonoritatea numelor proprii, el schimba șoaptă, îngânarea, lamentația cu declamația și emfaza. Nouă romanța practică un narcisism agresiv, pe un fond muzical asurzitor: „Eu sunt o-ncrucișare de harfe Și trompete De leneșe pavane Și repezi farandole, În lacrimi port impertinente sonorelor mandole.” Sau: „Eu sunt o-mperechere de straniu
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1410413598.html [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
pentru limba literară curată, limpede și precisă. După ce a sfârșit gimnaziu- sau poate chiar și o clasă de liceu- Caragiale s-a gândit, desigur, la profesia tradițională a familiei: teatrul. Vreme de doi ani a urmat la București clasa de declamație și mimică pe care o preda unchiul său, Costache Caragiale.Din documentele vremii reiese că scriitorul a fost câteva luni copist la tribunalul Prahova. În 1879 moare tatăl său, fapt ce-l face să se gândească a-și întreține familia-
ION LUCA CARAGIALE, SAU FORŢA REALISTĂ A ACTUALITĂŢII OPEREI LUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ion_luca_caragiale_sau_forta_realista_a_actualitatii_operei_lui.html [Corola-blog/BlogPost/359617_a_360946]
-
curs de dezvoltare. Domnule comisar, eu nu cred în formulele colegului nostru socialist care ne vorbește de ultracapitalism și ultraliberalism- ceea ce, în plus, este o asimilare semantică discutabilă din punct de vedere moral. Personal, nu văd soluția în acest gen de declamații ideologice cam mărginite. Domnule Le Hyaric, trebuie să vă spun că obscurantismul marxist are o responsabilitate mult mai mare decât liberalismul pentru subdezvoltarea cu care se confruntă unele țări după câștigarea independenței. Asta este ceea ce voiam să spun, deoarece nu
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
că obscurantismul marxist are o responsabilitate mult mai mare decât liberalismul pentru subdezvoltarea cu care se confruntă unele țări după câștigarea independenței. Asta este ceea ce voiam să spun, deoarece nu voiam să las să treacă neobservată în acest Parlament vreo declamație sau incantație mărginită, situată la limita onestității intelectuale. Doamnă președintă, colegii mei, dl Bové și dl Belder, au schițat problema și realitatea politică, însă există o nouă tendință în agricultură. Țările bogate își asigură hrana de bază sau biocarburanții prin
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
pus stăpânire peste tot. Amfiteatrul este cel mai impunător edificiu al complexului. A fost construit în prima jumătate a secolului al II-lea. În incinta lui aveau loc lupte de gladiatori, încăierări între animale sălbatice și oameni, reprezentații de teatru, declamații și alte manifestații publice. La o capacitate de aproximativ 5000 de persoane, băncile erau de două feluri: cele pietruite, din apropierea scenei, rezervate persoanelor importante, și cele de sus, de lemn, rezervate spectatorilor de rând. Conform inscripției unei bănci păstrate în
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
Ion Luca Caragiale s-a născut la 30 ianuarie 1852 în satul Haimanale (care astăzi îi poartă numele), de lângă Ploiești, județul Prahova. Clasele primare și gimnaziul le-a absolvit la Ploiești, iar între anii 1868 - 1870, a frecventat cursurile de declamație și mimică la Conservatorul din București ale unchiului său, Costache Caragiale. În perioada 1870 - 1872, a fost copist la Tribunalul Prahova, apoi sufleor și copist la Teatrul Național din București. A debutat în presa vremii în revista satirică „Ghimpele” (1873
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]
-
Cișmeaua Roșie", pe actuala " Calea Victoriei" din București, la 1817. A amenajat un teatru în palatul tatălui său și a sprijinit formarea unei clase de actorie la Școala Domnească. Ea l-a trimis pe Costache Aristia la Paris pentru a studia declamația și actoria. Tatăl său a extins în 1817 această clasă de actorie, introducând studiul limbilor latină, greacă, franceză, al științelor naturale, matematicii, fizicii, Dreptului și Literelor. Deoarece teatrul a avut succes, a organizat o sală pentru publicul larg în București
Domnița Ralu Caragea () [Corola-website/Science/331636_a_332965]
-
Cristina. Impresionat de îndată de talentul muzical al lui Pau, contele l-a adus să cânte în fața reginei, care i-a autorizat o bursă de anuală de 250 pesos, ceea ce i-a înlesnit studii la "Conservatorul regal de muzică și declamație" din capitala Spaniei. După ce a terminat în 1893, cu succes, examenele finale la Școala municipală de muzică din Barcelona, Casals s-a mutat la Madrid. La Conservatorul din Madrid el a studiat arta violoncelului cu Victor Mirecki, compoziția cu Tomás
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
universității se află la adresa: Str. Matei Voievod 75-77, sector 2, București. Universitatea „I.L. Caragiale” colaborează an de an cu Studioul de teatru „Casandra”. Prima facultate de teatru și-a început activitatea în București, în 1834, în cadrul "Școlii Filarmonice pentru muzică, declamație și literatură". În anul 1948 este înființată Facultatea de Regie din cadrul "Institutului de Artă", care a unit, timp de doi ani (1948-1950), întreg învățământul de artă din București. În 1950 se înființează "Institutul de Artă Cinematografică și Institutul de Teatru
Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București () [Corola-website/Science/307934_a_309263]
-
ale candidatului său titrând: „Apărați-vă valorile, civilizația, districtul”. Totuși, criticul Gene Seymour de la "Newsday" a afirmat că asemenea reacții au o bază greșită, scriind că „filmul este mult prea neserios ca să reziste oricărei teoretizări ideologice”. Snyder însuși a respins declamațiile ideologice sugerând că aceste recenzii critice asupra „ecranizării unei nuvele grafice în care o gașcă de tipi... se stropșesc unul la celălalt” folosind cuvinte precum „"neoconservatorism", "homofobie", "homosexualitate" sau "rasism"” pierd complet esența și ideea filmului. Criticul sloven Slavoj Žižek
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
Raluca Stavrescu (1830-1882), actriță de mare temperament, sora Mariei Teodorini (mama Elenei Teodorini) și a Paulinei Stavrescu (mama Aristizzei Romanescu), a fost căsătorită cu actorul Ion Vlădicescu. După ce a terminat "Școala Superioară la București", s-a înscris la "Școala de Declamație" a lui Costache Mihăileanu. "De statură înaltă, cu ochi expresivi, o adevărată orientală, înzestrată de natură cu o mare putere fizică pe scenă, s-a remarcat mai cu deosebire în roluri de mamă. Juca drama până la lacrimi, iar comedia cu
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]