201 matches
-
M. Eminescu,n.n./ cu o pietricica. (...) Contrar zvonurilor melodramatice, Eminescu n-a suferit prea mult de pe urma așa-zisului atentat care Îi pricinuise o simplă zgârietura și nici nu pare a fi avut stări de agitațiune așa cum scria, cu o vulgara declamațiune, Scipione Bădescu: „Îndată ce-l dezleagă rupe tot cu o putere de fiara și strigă de produce un ecou Îngrozitor.” În realitate, slăbit de marile preocupări intelectuale și de erizipelul de altfel vindecat ce i se iscase pe fata din cauza mânjirii
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
pildă primarul urbei, Hasnas.) Se cunosc exagerările lui Scipione Bădescu, redactorul de la Curierul român din Botoșani care și cât timp a stat poetul În urbe (9 aprilie 1887 9 aprilie 1888) a scris prăpastii despre boala să. Din această „vulgara declamațiune”, Însă, G. Călinescu putea să ia referirea la lovitură mortală dată poetului care concorda cu mărturia Hanriettei Eminescu și, peste ani, cu cea a lui Dumitru Cosmanescu. În același număr din „Universul” unde se publică amintirea fostului frizer, pe aceeași
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
Universitar, 1943; Republicat în: Breazul, George - Pagini din istoria muzicii românești, vol. II..., pp. 37 - 69; footnote> , cel din 1955<footnote Breazul, George - Învățământul muzical în Țara Românească. La împlinirea a 90 de ani de la înființarea Conservatorului de Muzică și Declamațiune din București; în: Muzica, Supliment nr. 6 - 7 - 8, București 1955; Republicat în: Pagini din istoria muzicii românești, vol. II..., 1970, pp. 70 -130; footnote> , precedate de lucrarea de sinteză publicată în anul 1937<footnote Breazul, George - Un capitol de
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
Eminescu era internat într-un sanatoriu din Germania. Marți, 23 decembrie ALEXANDRU FLECHTENMACHER În urmă cu 180 de ani s-a născut Alexandru Flechtenmacher. Compozitor, dirijor și pedagog, acesta a fost întemeietorul și primul director al Conservatorului de Muzică și declamațiune din București (1864-1869) și autorul primei operete românești, „Baba Hârca“. Miercuri, 24 decembrie NICOLAE LEONARD Acum 75 de ani a murit marele cântăreț de operetă Nicolae Leonard. Supranumit „prințul operetei românești“, tenorul a studiat la Paris și și-a continuat
Agenda2003-51-03-stiri () [Corola-journal/Journalistic/281862_a_283191]
-
Banatului, doi colegi, doi colaboratori, mai mult doi prieteni, legătura de suflet care a durat aproape patru „decenii“, 40 de ani. Cei care l-au sprijinit pe Timotei Popovici în înfăptuirea năzuinței de a urma cursurile Conservatorului de Muzică și Declamațiune din Iași n-au fost doar membrii Societății Române de Cântări și Muzică din Caransebeș, donatorii acelui mic „stipendiu“ în valoare de 300 florini 1, ci și Ion Vidu, primul muzician din Banat care s-a format la școala lui
LA COMEMORAREA A 150 DE ANI DE LA NAŞTEREA COMPOZITORULUI ION VIDU [Corola-blog/BlogPost/92511_a_93803]
-
de ani ca profesor, dirijor și compozitor și a viețuit aproape jumătate de veac, n-a șters din sufletul lui Timotei iubirea de locurile din care s-a desprins. Se știe de-acum că după absolvirea Conservatorului de Muzică și Declamațiune din Iași, la îndemnul lui Musiceseu: „Du-te în Banat și dezvoltă acolo talentul tău și vei fi cel dintâi“, el și-a început cariera de dascăl la Lugoj pe care însă a părăsit-o curând. Acestor locuri le-a
LA COMEMORAREA A 150 DE ANI DE LA NAŞTEREA COMPOZITORULUI ION VIDU [Corola-blog/BlogPost/92511_a_93803]
-
învățătura cu dascălul Haralambie și cu preotul Marinache de la biserica „Sf. Gheorghe” slovenind și trăgând clopotele la Haimanale. Mai apoi urmează școala primară și gimnaziul la Ploiești. Poate că și aceste clase absolvite, dar, mai sigur, frecventarea cursurilor clasei de declamațiune și mimică a unchiului său i-au făcut posibilă apropierea de teatru, de operele dramaturgiei universale. Dar viața, trăită plenar, i-a fost adevăratul dascăl, așa cum el însuși, în autoportretul menționat, spunea: „Și-a făcut studiile la școala lumii - unde
UN SCRIITOR ”BOIER CU ETICHETĂ”, DAR...FĂRĂ ”BLAZON” de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369454_a_370783]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Poeme > Pitoresc > CARAGIALE ȘI EMINESCU Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 545 din 28 iunie 2012 Toate Articolele Autorului CARAGIALE ȘI EMINESCU În toamna anului 1868 Caragiale era elev la cursul de declamațiune al lui Costache Caragiali. Avea numai 16 ani , un tânăr bine legat, cu studiile întrerupte și pus pe căpătuială. În anul 1868, adunat de pe drumuri de Costache Caragiale, Eminescu, se atașază de trupa lui de teatru . Văzând în el un
CARAGIALE ŞI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358372_a_359701]
-
evitând orice polemică și [opunîndu-se] tuturor rivalităților personale. Societatea doctă, rezămîndu-se pe demonstrația științifică și pe armele pozitivismului, a dat lucrătorului un exemplu bun. Aceasta este adevărată comuniune democratică, căci lucrătorii vor ca, în fața demonstrațiunii adevărului, să piară fantoma și declamațiunea; ei vor să vadă cine are dreptate, căci numai cine are dreptate poate conta pe sprijinul poporului. De aci înainte o nouă dialectică, va permite Franței să pășească înainte spre un viitor frumos și pacinic. Orice ar face agitatorii, fiți
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
fi anunțiat că vreți a // deschide în curând un ciclu pentru amici tineri ai dramaturgiei. Profesorul meu Primoquinto mi-a spus-o, el mi-a fost până acuma profesor de muzică; însă astăzi crede că am mai multă înclinare pentru declamațiunea înaltă, pentru că pot vorbi întruna, fără să mă-mpiedec, mai multe ore, lucru care te mișcă în orice privință... Apoi mai-nainte de toate trebuie să-ți spui că țin prea mult la garderopă, iaca vă aduc {EminescuOpVIII 431} numai o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
împregiurările mai mult sau mai puțin strîmtorătoare [ale] vieței sale de toată ziua. În acest sens înseamnă Aristotel poezia, spre distincțiune de alte arte, ca pe aceea a cărei mediu de manifestare este cuvântul, chiar daca acesta n-ar deveni prin declamațiune la espresiune sensibilă. În astă privință zice în Poetica, cap. 6, la fine: "Tragedia face efect fără reprezentare și fără actori" și cap. 27: Tragedia face impresiune și fără mișcare, ca epopea, căci ființa ei adevărată cunoaștem prin citire" (Singur
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o naturalitate nobilă. Precum a adus Lessing ca poet și cu deosebire ca critic căderea dramei franceze și a acestei direcțiuni (Richtting) întregi, tot astfel a întemeiat Eckhof ca actor ruptura cu modul de (reprezentațiune) joc bazat pe retorică și declamațiune și degenerat în nenatură complectă. Întreaga sa personalitate nobilă pare a-l fi favorizat mai ales întru idealizarea astor fel de caractere, luate din sfera burgeză. Îndealtfel o virtuozitate în felul acesta de caractere tradă fără-ndoială o chemare mult
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și-au lăsat în urmă-le corpurile și formele locuite de ele, destinate lor. Fiindcă această treaptă nu o poate duce decât până [la] espresiunea simțirei subiective, de-aceea, strict luând, ea nu va putea ajunge decât [cel] mult până la declamațiune, nu până la reprezentarea caracterului. Declamațiunea însă nu renaște în noi decât dispozițiunea lirica, nu (ajunge) pătrunde însă până la adâncimea vieței individuale. Actorul însă, dezvăluind eul său plin de entuziasm, e un liric, și espresiunea nobilă ce reflectă dispozițiunea subiectivă ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-le corpurile și formele locuite de ele, destinate lor. Fiindcă această treaptă nu o poate duce decât până [la] espresiunea simțirei subiective, de-aceea, strict luând, ea nu va putea ajunge decât [cel] mult până la declamațiune, nu până la reprezentarea caracterului. Declamațiunea însă nu renaște în noi decât dispozițiunea lirica, nu (ajunge) pătrunde însă până la adâncimea vieței individuale. Actorul însă, dezvăluind eul său plin de entuziasm, e un liric, și espresiunea nobilă ce reflectă dispozițiunea subiectivă ca pe una asemenea e declamațiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Declamațiunea însă nu renaște în noi decât dispozițiunea lirica, nu (ajunge) pătrunde însă până la adâncimea vieței individuale. Actorul însă, dezvăluind eul său plin de entuziasm, e un liric, și espresiunea nobilă ce reflectă dispozițiunea subiectivă ca pe una asemenea e declamațiunea. "Unde e otarul declamațiunei acolo-i și otarul acestui stadiu. Facem însă distingere între declamațiunea aceasta, care-l împle pe întreg omul simțitor cu o dispozițiune lirică, și între declamațiunea (stearpă) moartă (goală, seacă), care, conform espresiunei, nu manifestă un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în noi decât dispozițiunea lirica, nu (ajunge) pătrunde însă până la adâncimea vieței individuale. Actorul însă, dezvăluind eul său plin de entuziasm, e un liric, și espresiunea nobilă ce reflectă dispozițiunea subiectivă ca pe una asemenea e declamațiunea. "Unde e otarul declamațiunei acolo-i și otarul acestui stadiu. Facem însă distingere între declamațiunea aceasta, care-l împle pe întreg omul simțitor cu o dispozițiune lirică, și între declamațiunea (stearpă) moartă (goală, seacă), care, conform espresiunei, nu manifestă un intern plin și nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vieței individuale. Actorul însă, dezvăluind eul său plin de entuziasm, e un liric, și espresiunea nobilă ce reflectă dispozițiunea subiectivă ca pe una asemenea e declamațiunea. "Unde e otarul declamațiunei acolo-i și otarul acestui stadiu. Facem însă distingere între declamațiunea aceasta, care-l împle pe întreg omul simțitor cu o dispozițiune lirică, și între declamațiunea (stearpă) moartă (goală, seacă), care, conform espresiunei, nu manifestă un intern plin și nu ne dă decât forma simțămîntul[ui], din care cauză e moartă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nobilă ce reflectă dispozițiunea subiectivă ca pe una asemenea e declamațiunea. "Unde e otarul declamațiunei acolo-i și otarul acestui stadiu. Facem însă distingere între declamațiunea aceasta, care-l împle pe întreg omul simțitor cu o dispozițiune lirică, și între declamațiunea (stearpă) moartă (goală, seacă), care, conform espresiunei, nu manifestă un intern plin și nu ne dă decât forma simțămîntul[ui], din care cauză e moartă și fără căldură de viață. Declamatorul sec ne face în arte acel efect dezgustător care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poți ajunge decât prin ambitele tonului și ale gestului. Fără privirea ei cultului îi lipsește ultima vegheare, și artei noastre (sînțirea) sancțiunea supremă. Partea specială se împarte așadar în aceste trei despărțăminte necesarii: 1) Cultura tonului până la virtuozitatea artistică a declamațiunei orale. 2) Cultura corpului spre a face din el un organ al sufletului și dezvoltarea lui până la aptitudinea realizărei artistice a stărilor sufletului, adică elocința corporală (fizică), în fine 3) Reprezintarea caracterelor, în care se pătrund reciproc într-o frumoasă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ea le supozează în virtutea conceptului, tocmai așa e împregiurarea cu artea noastră și în fond cu orce materie spiritual-concretă. De căpetenie lucru e acela de-a avea o conștiință asupra acestei deosebiri. Daca în partea noastra întîia vom dezvolta încîtva declamațiunei în formele lui cele varii n-o vom putea face aceasta intuitiv și fructifer decât damental a unor speții de drame și caractere principiul tempoului. Tot o așa relațiune are și gestul (Gebarde) ce zugrăvește, a cărui lege nu se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
corpul coprinsului spiritual, care pătrunde la simțul intern prin mediul auzului. Prin această creare momentele sânt purtătoare ale artei, căci fiecare element artistic lucră ca unitate ne-ntreruptă și pătrundere de suflet și corp, de (idee) concept și imagine. Întreg secretul declamațiunei artistice se-ntemeiază de aceea pe (putința) puterea (facultatea) nu doar de-a pronunța coprinsul spiritual ca un ce abstract, ci de-a-i putea da corp corespunzător și însuflețit de spiritul poetic. Acea declamațiune corespunde așadar poeziei, în cât ea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
idee) concept și imagine. Întreg secretul declamațiunei artistice se-ntemeiază de aceea pe (putința) puterea (facultatea) nu doar de-a pronunța coprinsul spiritual ca un ce abstract, ci de-a-i putea da corp corespunzător și însuflețit de spiritul poetic. Acea declamațiune corespunde așadar poeziei, în cât ea e manifestare a spiritul[ui] în forma idealei sensibilități a cuvântului, acea declamațiune-i corespunde care-o sensibiliză și auzitorului această coeziune internă și această pătrundere reciprocă. Tonul artistice cultivat lasă a transpărea înrudirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a pronunța coprinsul spiritual ca un ce abstract, ci de-a-i putea da corp corespunzător și însuflețit de spiritul poetic. Acea declamațiune corespunde așadar poeziei, în cât ea e manifestare a spiritul[ui] în forma idealei sensibilități a cuvântului, acea declamațiune-i corespunde care-o sensibiliză și auzitorului această coeziune internă și această pătrundere reciprocă. Tonul artistice cultivat lasă a transpărea înrudirea internă a spiritului cu materia sa, sunetul articulat, el ni dă corpul cel arhitectonice-frumos. Tonul cultivat artistice altoiește sufletul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sufletul ce se mișcă a materiei (corpului) sunetului În aceste trei momente se închide (mărginește) secțiunea întîia, care are de problem cultura artistică a vorbei (graiului) și conține totodată toate elementele unei tehnice adevărate a acestui teren. Aceste legi a declamațiunei artistice câștigă deplina lor realizare naturalminte abia în deosebitele speții ale poeziei, a cărei culme, poezia dramatică, și pretinde pătrunderea cea mai vie și (întrebuințarea) aplicarea cea mai creatorie a cîtortrele momentele. {EminescuOpXIV 284} Artea reprezintațiunei dramatice însă silește, în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
natura ei, la apărere sensibilă, la incorporare a intuițiunei poetice. Încolo de elementul ideal al vorbei ea îndegetează și la elementul real, acela al sensibilizărei prin mijlocul gestului. De-aceea, dacă prima noastră secțiune a avut a face cu arhitectonica declamațiunei artistice, secțiunea noastră a doua însă va avea a face cu legile artistice ale gestului, așadar cu elocuțiunea corporală. Abia cu partea asta noi călcăm pe terenul propriu, original, particular (minunat) al reprezintațiunei dramatice. În trecerea de la momentul întîi, al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]