69 matches
-
moarte mă răzbește foamea de adânc atunci când din mine răsar pietrele sar static în pumnul de foc al sensurilor nevăzute numai atunci rostirile devin pete de culoare printre petalele gândurilor negândite mă răzvrătesc a doua oară pe fila cântecului tău declamativ tac iubindu-te într-o lacrimă plescăie verbul însetat și flămând așteaptă pasul dintâi pe care nicicând nu-l voi face spre tine simplă umbră a propriilor patimi fără adăpost sub gluga de piatră a iubirii tale Anne Marie Bejliu
SUB GLUGA DE PIATRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1434988647.html [Corola-blog/BlogPost/365909_a_367238]
-
minimalist : Le grand homme tout de noir vêtu/Est prosterne devant la croix enbois/De l'eglise (Le centenaire, le vieil Ilie) . Poeziile scurte, de notație a trăirii cosmice, pregătesc prin cumințenia lor gravă explozia sentimentală a poemelor mai ample, declamative : Le noir absolu/Baisse șes vitres d'argent./Mes mains leș effleurent/ D'un geste somnolent./ Leș rêves leș connaissent/Leș depassent en courant :/Voies cathedrales- Des rimes dans leș vents ( Rêver) Cu o fotografie din Cimitirul Săpânța pe prima
ANGELA NACHE-MAMIER & „PRESQUE DEUX VIES EN UNE!” DE IOANA GEACĂR [IOANA DANA NICOLAE ] de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Angela_nache_mamier_presque_deux_vies_en_une_de_ioana_geacar_ioana_dana_nicolae_.html [Corola-blog/BlogPost/351172_a_352501]
-
pe mine... Și la Cristos mi se-nchină. FLOAREA: Doamne!... Luna fău-o mare, Să lumineze-n cărare... Soțu-n gropi să nu îmi cadă, Portița noaptea să-o (prelung) vadă!. (rugător) Fântânile să găsească... Să bea apă, să-l trezească. GHEORGHE: (declamativ)Dumnezeu, ruga i-ascultă!... Dar apă nu beau prea multă. Cum să beau? Să ruginesc!... Păi, nu vreau să scârțâiesc. Câinii dacă-i scol, mă latră... (un „hâc!...” ascuțit) Și-o să trezesc strada toată. FLOAREA: (Îl prinde de mână să
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 by http://confluente.ro/Cine_ma_tine_pe_mine_marin_voican_ghioroiu_1331444937.html [Corola-blog/BlogPost/354783_a_356112]
-
cu firea, o speranță există: „A rămas pentru omenire/ Gândul bun spre a nemuri/ Crezul sfânt în mântuire.” (Lumea întreagă Te cinstește). Crezul creștinului este munca și răsplata viitoare. Speranța se află la sfârșitul vieții. Adevăruri eterne, rostite simplu, nu declamativ, nu imperativ, dar ferm, se regăsesc în poemele creștine ale părintelui Radu Botiș. Ele se referă la viața aceasta și, mai ales, la cea viitoare, la mântuire. Atâta vreme cât mai suntem „încă neghina care se ascundea prin grâne” și nu conștientizăm
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare by http://uzp.org.ro/radu-botis-ca-tamaia-inaintea-ta-editura-ariadna-baia-mare/ [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]
-
pe mine... Și la Cristos mi se-nchină. FLOAREA: Doamne!... Luna fău-o mare, Să lumineze-n cărare ... Soțu-n gropi să nu îmi cadă, Portița noaptea să-o (prelung) vadă!. (rugător) Fântânile să găsească ... Să bea apă, să-l trezească. GHEORGHE: (declamativ)Dumnezeu, ruga i-ascultă!... Dar apă nu beau prea multă. Cum să beau? Să ruginesc!... Păi, nu vreau să scârțâiesc. Câinii dacă-i scol, mă latră ... (un „hâc!...” ascuțit) Și-o să trezesc strada toată. FLOAREA: (Îl prinde de mână să
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 by http://confluente.ro/Cine_ma_tine_pe_mine_marin_voican_ghioroiu_1331444815.html [Corola-blog/BlogPost/354787_a_356116]
-
și cititori oarecare, persoane bine intenționate și oameni care n-au fost în viața lor la operă încep veșnica luptă a partizanatelor și contrazicerilor. Sigur, oriunde miroase a posibil scandal, apar și corbii de serviciu din presa locală care croncăne declamativ verdicte injuste, aruncând fără discernamânt anateme și lături în capul cui le merita cel mai puțin. În fața acestor lucruri și după o viață cu partitura în față, îmi permit următoarele opinii, intrebări și sugestii: - În țara în care oricine se
Soprană, după episodul Paula Rad de la ROMÂNII AU TALENT: Corupția ucide () [Corola-website/Journalistic/104622_a_105914]
-
părți ale globului. Ca dovadă că multe încercări de inoculare artificială a acestor instituții au dat greș și au fost urmate de pierderi militare și diplomatice semnificative. Pe de altă parte, faptul că aceste instituții există pe hârtie, la modul declamativ, nu înseamnă că ele și funcționează. Existența lor nu trebuie să fie une birocratică, de cancelarie, ci în esență una practică, care să se reflecte în modul de viață și relaționare a cetățenilor unui stat, în oportunitățile de succes și
Ciocnirea celor două Românii, democrația de vitrină și compromisul pe care trebuie să-l facă Guvernul tehnocrat by https://republica.ro/ciocnirea-celor-doua-romanii-democratia-de-vitrina-si-compromisul-pe-care-trebuie-sa-l-faca-guvernul-tehnocrat [Corola-blog/BlogPost/338125_a_339454]
-
nimic; oricum, aceste versete au lungimi diferite, fiind scrise uneori în fraze lungi, alteori în fraze scurte, chiar în propoziții simple. „Cântarea Mării” este continuă, de la verset la verset, fără strofe. Observăm că o parte a poemului este descriptivă, alta declamativă, adresându-se direct lui Dumnezeu, cu aspecte de odă. Oricum, cu exceptia câtorva versete descriptive epice, este un poem liric. Observăm de asemenea alternanța (deși inegală) în folosirea singularlui și pluralului. Alăturăm traducerea mai jos. CÂNTAREA MĂRII Traducere versificată de: Lucian-Zeev
AMINTIREA TRECERII MĂRII de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 by http://confluente.ro/lucian_zeev_herscovici_1492496454.html [Corola-blog/BlogPost/368878_a_370207]
-
Nu doar că cel care o face este chiar viitorul meu cuscru și deci membru al familiei noastre româno-americane, ci și că nu prea are legătură efectivă cu incursiunile mele în spațiul înfățișat. Că are o tentă prozaică și adesea declamativă, văduvită de acel “nerv de pelerin” la care v-ați fi așteptat, asta e cu totul întâmplător. Pentru toate aceste neajunsuri ale “jurnalului”, cer cetitorului adept al “senzațiilor tari” să sară aceste pagini, pentru a scăpa de plictisul unei expuneri
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 by http://confluente.ro/Pastorul_keith_si_indienii_navajos.html [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
spectacole ample, era omul marilor intenții. Poate că era un teatru mai pompos, cu mult patos și multă pasiune, dar a reușit să facă primii pași spre eliminarea teatralității, cu alte cuvinte a lansat lupta împotriva teatrului patetic, demodat și declamativ. Astfel, aflată într-o stare de agonie cumplită, teatrul din Cluj își căutase drumul spre viitor, concomitent cu care s-au întâmplat o mulțime de lucruri nefericite. Au fost angajați la teatru o serie de regizori care nu avuseseră nicio
György Harag () [Corola-website/Science/329908_a_331237]
-
aflându-se sub directa și atenta supraveghere a cenzurii. Totuși, ea a criticat opinia tinerilor cinefili că genul istoric ar fi fost integral compromis nu doar politic, ci și estetic. Potrivit Elenei Saulea, „pelicula are un conținut narativ univoc, pregnant declamativ, lozincard, fastidios pentru spectatori. Căci nu este deloc verosimil ca pe vremea marelui domnitor să fi circulat astfel de texte ale independenței sau neatârnării, ale suveranității grandilocvente și alte infuzii de naționalism, sărace în conținut afectiv tocmai prin recurgerea la
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
fi datorat, potrivit profesoarei Elena Saulea, generozității sale tematice: participarea semnificativă a țării, respectiv a Moldovei, la „o ordine spirituală superioară, singura realitate ce rezistă în istoria frământată a neamului”. Deși consideră că „pelicula are un conținut narativ univoc, pregnant declamativ, lozincard, fastidios pentru spectatori”, ea remarcă prezența unor secvențe memorabile, precum cea a bătăliei de la Vaslui în care forțele supranaturale par a-i ajuta pe muritori așa cum zeii se implică în Războiul Troian.
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
Dumitrițe brumate (1937) - domină idilismul rural și sentimentalismul. Compasiunea pentru cei umiliți și nefericiți e sinceră, dar expresia ei nu poate depăși nici schematismul, nici artificiul. Recunoașterea paternității copiilor naturali, condamnarea incestului, elogiul muncii, istoria ca pildă sunt axele unor declamative poeme dramatice și ale pieselor de „teatru popular”: Mirza (1904), Dorul de țară. Meseriașii. La 24 Ianuarie. Ispășire (1905), Stâlpi de pază (1906). Nici versul nu reușește să reliefeze adevărul trăirii în fața comunei filosofii pesimiste, cum se întâmplă în paginile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
Cosmin Ciotloș Grosso modo, poezia lui Aurel Pântea a cunoscut, de la debutul din 1980 (Casă cu retori) și până azi, două etape. Prima, declamativa, livresca, polemică și mascat ironică, îl ține în preajma colegilor săi de generație. Despre ea scrie inteligent Radu G. Țeposu în Istoria tragică & grotesca a întunecatului deceniu literar nouă, făcându-l pe Pântea cap de serie al capitolului Fantezismul abstract și
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
militeze pentru „cultivarea limbii și a literaturii românești”. Tot el redactează statutele în care erau menționate activitățile proiectate: „discursuri științifice, elaborate proprii, traducțiuni din operele clasice ale literaturii străine, declamări de poezii, [...] deprinderi literare corespunzătoare, ținerea de concerte muzicale și declamative, ajutoare pentru membrii mai lipsiți”. În raportul de activitate pe anul 1878 se afirmă că menirea societății „a fost nu numai de a se cultiva membrii ei pe sine, a deștepta și nutri simțul național numai în inimile membrilor ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289750_a_291079]
-
mizantropie a poetului și atitudinea sa imprevizibilă. Din punct de vedere afectiv, Arghezi s-a format într-un mediu asimetric, lipsit de modelul paternal căruia băiatul îi atribuie, se știe, un rol referențial. Antearghezian sau, mai precis, nearghezian prin conținutul declamativ, dar și prin ținuta discursiv-expozitivă, episodul prozodic Tatălui meu116, inspirat numit de Alexandru George un "țipăt de sinceritate", deși lipsit de valoare poetică, are o deloc neglijabilă relevanță biografică: este un decupaj versificat al realității în care suferința și furia
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lirice, alături de versuri semnate cu pseudonime, aflându-se poezii de Alice Călugăru și Demetru Marcu. Se întâlnesc traduceri din Shakespeare și Vergiliu, precum și rubrica de cugetări și sentințe „Flăcări gânditoare”. Poeziile, marcate de manierisme formale, decorative, sună de cele mai multe ori declamativ. Interesantă pentru istoria literaturii este prezența în paginile revistei a versurilor lui Shakespeare. Ilustrând gustul vremii pentru maxime și cugetări, citatele din Hamlet de Shakespeare și Faust de Goethe (aici scoase din context și prezentate exclusiv pentru valoarea aforistică), au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287152_a_288481]
-
literar”, „Ilustrațiunea română”, „Literatorul”, „Liga literară”, „Arta”, „Literatură și artă română”, „Biblioteca modernă”, „Rampa” ș.a. Bună parte din scrieri sunt republicate în „Revista theatrelor” (1893-1903), pe care o conduce. Semna și Lear, Don Livio, Rex. Ca versuitor posteminescian, L. transpune, declamativ și fără prea multă fantezie, discrepanța dintre real și ideal, invocând mândra izolare a poetului etc. Piesele în versuri, Floarea din Firenze („comedie-idilă”, 1893), Cerșetorul („dramă-idilă”, 1894) și Îngerii lui Rafael („fantezie”, 1894), jucate pe scena Teatrului Național din București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287842_a_289171]
-
și atmosferă specifice orientării („cartaginezele carene”, „pragul de agată”, „laur corintian”, „cârje de cedru din Liban”, „unghii de camee florentine”, „vase de Gallé” ș.a.). Cât stă sub semnul sugestiei, melancolia transpare surdinizată, grațios muzicală. Mai frecvent însă ea se comunică declamativ, în scenarii epice simetric articulate, de o reflexivitate înduioșată. Cu unele excepții, proza lui B. se așază în prelungirea poeziei (nostalgii, deziluzii, rătăciri, recuzită medievală, corbi etc.), dar cu o și mai apăsată notă de manierism. SCRIERI: Poema navelor plecate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
aceiași indivizi onești, care reușesc să înfrângă dușmanul de clasă, ori care, neînțeleși de semeni, izbutesc în urma unor îndelungi tribulații, să își dovedească nevinovăția. În Lângă un geam deschis (1955) și în Noi, cei vii (1963), autoarea versifică facil și declamativ teme frecvente în literatura momentului, vădind o atitudine entuziast-idilică în raport cu realitățile. SCRIERI: Cercul alb, București, 1945; Anii iubirii, București, 1955; Lângă un geam deschis, București, 1955; Sub arșița verii, București, 1957; Suită dramatică, București, 1959; Noi, cei vii, București, 1963
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288682_a_290011]
-
autor, a conflictului dramatic. Temele istorice - Eșafodul, Robespierre, Napoleon - din suita provocată de aniversarea bicentenarului Revoluției Franceze (piese cu amplă documentare), ca și Moartea lui Dracula sau Procesul nu a avut loc - sunt elaborate și ele spre „renovarea” genului prea „declamativ”, „retoric”, „reacționar” și repunerea lui într-o altă formulă scenică, cea numită de comentatori și teoreticieni (Angelo Aybar, Pino Mariano) „teatrul intruziunii”. Expresiv ilustrată și în Ceaiul nostru cel de toate zilele (intrusul este aici ochiul puterii) sau în O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
bogăția, a stăpânului devenit robul robului sau, a celui umil și disprețuit care se ridică datorită meritelor sale proprii, a răzbunării prin bunătate, etc. Pentru descrierea și realizarea scenica a acestor situații dramatice romantice, autorul utilizează procedee retorice, în general declamative și bazate pe exagerări, pe o viziune hiperbolică a realității. Unul dintre cele mai frecvente procedee este "repetiția", cu diversele ei variante: repetiția unui cuvânt ("căci tu, tu ai fost pricina..."), a unui grup de cuvinte la începutul unei sintagme
Tipologia personajelor din opera lui Bogdan Petriceicu Hasdeu by Diana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/83577_a_84902]
-
mai avem temeiuri să afirmăm că avem de-a face cu o narațiune, dar nu de tip non- tradițional. Decizia în astfel de situații de graniță se bazează pe ceea ce cititorul hotărăște că ar fi scopul ultim al textului: narativ, declamativ, persuasiv, informativ, argumentativ ș.a.m.d. 1.4. Istorie - text - narație În următoarele capitole ne vom îndrepta atenția asupra celor mai influente discuții lingvistice despre narațiunea ca artă verbală: scrisă sau orală, tradițională și colectivă, inovativă și individuală. Aceste capitole
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
privire mai atentă asupra ocurentelor cuvântului respectiv promite să nuanțeze ascendentele. În Canturile există un numar de douăzeci și două de prezente, egal cu rata frecventei de apariție a substantivelor affetto, errore, mare, luce și via.340 Învăluit în tonul declamativ al versurilor cu tentă patriotică, regăsim termenul amintit în La monumentul lui Dante, unde autorul alege formă de plural: venti. Pluralul, folosit de Leopardi și în alte poezii (epitetele interminati spazi și sovrumani silenzi din Infinitul) este un procedeu al
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vieții acestuia și acesta nu e decât un pas în drumul spre exilarea voită și necesară în afara timpului. Atracția contrariilor este sesizabilă și într-un astfel de discurs, ca și repetițiile. Cuvântul reluat tinde să devină logos și, în tendința declamativă, este ceva din amprenta spiritului romantic. Poemul devine o mixtură de ideal, de spiritual și de concret, material ("să vorbesc litere otrăvite cu stele/ pentru unii - altora nămol jos", Nemoarte). Succesul creatorului constă tocmai în a reuși să găsească o
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]