11 matches
-
illo loco, în "țara frunzelor fragede", probează cât de adânc înfiptă este poeta în humusul ancestral; aspect ca și neobservat până acum. Tentacule fine duc afectiv în Țara părinților, însă în țara lor "se ajunge întotdeauna târziu". Clare, sentimentele exclud declarativismul grandilocvent; nici alămuri și nici tobe patriotarde. "O țară e făcută și din păsări / Cum o biserică e făcută / Și din viața de apoi". O cu totul remarcabilă poezie, Țară, text antologic, se cuvine reprodus integral: În tine nu mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ritmul oracular” (Ion Cristofor), însă fără energia acestuia. În versurile din culegerea Întoarcerea la lucrurile naturii (1971) recurența unor teme și motive precum nostalgia copilăriei, evocarea ținuturilor natale asigură un timbru ceva mai firesc, mai puțin convențional și ideologizat, cu toate că declarativismul încă persistă. Câteodată descrierile de peisaje sunt un pretext pentru meditație (Râurile, iarna, Nisipuri zburătoare), în jurul motivului omului-copac (Mari poeți, copacii) deschizându-se spre zone ale misterului. Poemele din Fondul principal de sentimente (1978), Treizeci și cinci de poeme sub scut (1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
pe care am efectuat-o terenul regimului luminos al comunismului ce va să vină peste un secol", ar fi declamat cu un glas ieșind stentorial, bubuitor din plămânii alcătuiți dintr-un oțel inoxidabil precum, în credința lor, comunismul. Diferența dintre declarativismul isteric și dogmatizat al unei asemenea declarații politico-"erotice" precum cea de tipul prezumat mai sus (unele dintre textele din Steaua nefiind, în fond, chiar foarte departe de un asemenea ton) și delicatețea (calitate excepțional de rară în literatura vremii
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
varii măsuri, imaginea unui om normal nimerit într-un azil psihiatric. Toate caracteristicile pe care cele mai multe dintre textele incluse în numărul aniversar nu le au - printre cele mai evidente fiind firescul expresiei, ideologizată mereu literar și niciodată politic, lipsa de declarativism dogmatic în exteriorizarea sentimentului, absența intenției de reprezentare a cuplului conform iconografiei canonice a comunismului -, Sonet despre Unire le conține, neostentativ, discret, fără pretenția dizidenței. Apoi, poemul inversează relația de subordonare a eroticului față de politic. Așa cum am văzut că scrie
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Mircea Mihăieș La o privire mai atentă, gălăgia pro-Europa a românilor se dovedește o amărâtă apă de ploaie. Dacă lăsăm de-o parte declarativismul pieziș al politicienilor și apelurile steril-patetice ale câtorva ziariști mai luminați, nu prea găsești motive serioase de-a vedea în România un candidat real la integrarea în Uniunea Europeană. Absența voinței politice e vizibilă nu doar în încetineala exasperantă a îndeplinirii
Cu marchizul de Sade în U.E. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15078_a_16403]
-
adecvată a foiletonului inspirat, poetei nu i-ar mai trece prin gînd să transforme în energie lirică această combustie din materiale ușor inflamabile. Sau mai concret: ineditele la care poeta ne face azi părtași poartă în substructură o doză de declarativism și sentențiozitate, de "discurs" (așa se și intitulează cîteva poeme) cu care în genere poezia nu se prea împacă". Aruncînd o privire în viitor, cronicarul își dă seama că acesta va reține, din zona poeziei care "dă în clocot", doar
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
Luminița Marcu „Discuțiile” de la conferință, adică specia cea mai ofertantă pentru înțelegerea mecanismelor lumii literare dincolo de declarativism și angajamente retorice, sînt preluate de Gazeta literară de abia în paginile 4, 5, 6 și 7, ca o addendă nu tocmai importantă față de hotărîrile și deciziile luate de Conferință și prezentate pe prima pagină. Ce se observă însă din
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4868_a_6193]
-
și, de dedesubt, poezia țâșnește ca un jet de țiței. Jetul e amestecat cu noroi, cu moloz, cu oase și cataroaie. Dar e țiței“ etc. Tot acest ceremonial al eroizării creației nu este susținut de versurile propriu-zise, caracterizate printr-un declarativism stângaci și printr-o lipsă de grație care le proiectează în afara literaturii. Iat-o pe Anca Pedvis adresându-se lui Dumnezeu: „M-ai reînvățat mersul în patru labe // Ca să m-ajuți m-ai îmbrâncit constant // Am mai multă stabilitate / e
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aseamănă între ei domină și versurile din Mândrie: "Epoleții generației mele/ Cine ar îndrăzni să îi jignească?", conform cărora "întreaga generație se consacră la începuturile ei unei lirici pe care am putea-o numi de identificare afectivă, caracterizată de un declarativism ingenuu și tineresc, de un entuziasm factice artistic (...) și de recurența câtorva teme (candoarea, adolescența, natura descătușată, datoria față de părinți, care simbolizau adevărata tradiție interioară, în raport cu altele, false și impuse din afară)"56. Totuși, aceste teme cu nuanță etnică și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prin portrete trasate nervos, uneori caricatural. Sunt surprinse cu relevabilă forță de evocare imaginea coșmaresc-apocaliptică a dezagregării unei societăți, procesul de compromitere a noțiunilor elementare de civilizație, proliferarea violenței, jafului și imposturii, instaurarea unei pseudoordini întemeiate pe delațiune, abuz, corupție, declarativism calp. Este etalată o paradă a principalilor plenipotenți, de la Lenin și Troțki până la Kerenski („Napoleon fără un sfert de oră”, parvenitul al cărui prim gest revoluționar a fost să se mute în palatul imperial), consemnându-se și conflictele de idei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286827_a_288156]
-
publicat în 1945, debutând editorial în 1952, cu placheta Bună dimineața!. Încă de la debut, precum și în cărțile de versuri din deceniul următor, R. se dovedește mai degrabă un dibaci „compunător” de ode și reportaje lirice (suprasaturate de patetism, euforie și declarativism) despre „realitățile” satului postbelic. Și în poemele din Vremea cireșelor (1972) și Struguri de foc (1976) el plătește tribut realismului socialist. Când se nutrește din creația populară, din umorul și satira folclorică, scrisul lui are un timbru mai puțin fals
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]