32 matches
-
se ornamentează, sugerînd o contrapondere, fie și derivată, a categoriilor productive abhorate, prin intermediul barocului, bizuit pe o dispoziție vitală, stenică. Sînt autori la care mecanismele temperamentale funcționează în direcția unui compromis, "rotunjind" (restaurînd) condiția umană pe ambele ei versante, cel declinant prin criza conștiinței și cel ascensional prin instinctua-litatea care cîteodată își găsește un drum sofisticat grație estetismului. În această situație se află și Radu Voinescu, criticul avizat, cunoscut în speță din coloanele revistei "Luceafărul", pe care-l comentăm acum ca
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
antidivinitate. În asemenea circumstanțe, Nordul nu e decît o aspirație bovarică. Aspirația unui eu ce-i înscenează o mitologie suspect sofisticată, de-o vacuitate care îngăduie o combinatorie de forme și nuanțe deschisă spre infinit. Direcția dominantă e, firește, cea declinantă, cinic devalorizatoare. Fabulosul depreciat e ca o plastilină din care mîna blazată a meșterului modelează figuri de-o eterogenie caracteristică, întrucît nu omogenitatea, unitatea viziunii îl mai interesează, ci însăși starea deprecierii, devalorizării fără scăpare. O stare lipsită de reguli
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
la documentele legate de familia Morand (îndeosebi corespondența Elenei Morand) și la cele oferite de memorialiști. Starea de criză politică, alunecarea spre dictatură, ascensiunea forțelor fascizante, pro-naziste din țară, ca și prezența franceză la noi ( apreciată, aceasta, destul de surprinzător, ca declinantă după Marea Unire din 1918) sunt privite iarăși prin ochii celor apropiați protagoniștilor cărții, iar numele aduse în dialog nu sunt deloc lipsite de rezonanță, de la din nou, Matyla Ghyka, atunci ambasador la Londra, la Ernst Jünger, sau la Jean
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
pe care mi le-a împărtășit Ion Marin Sadoveanu cu ocazia turneului Teatrului Național la Veneția, în 1957, cînd ne luam în fiecare seară cafeaua la Florian, în splendida piață a Palatului Dogilor, alături de porumbeii ce se zburătăceau, sub soarele declinant care mîngîia fațadele aurite și pietrele tocite de vreme. Ceea ce s-a risipit ca fumul din suita peregrinărilor ori a trăirilor mele nu suferă comparație, ca amplitudine și gravitate, cu ceea ce am izbutit să salvez documentar. Ajuns acum la vîrsta
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
un altfel de a-ți potrivi/ pasul/ cu lumea haotică" (Vin ploile), această producție se așează de la sine sub egida unei crize existențiale, domoale însă cu caracter de permanență. Trăirea pe care o reverberează e cea a unei semiconștiințe iremediabil declinante: "Exiști/ doar dacă poți înțelege/ cum frunza nevăzătoare/ nu se mai poate opri/ din cădere" (ibidem). E o formulă morală stabilă în labilitatea sa, care, prin expresia poetică, se străduiește a-și struni emoțiile centrifuge, a-și asigura "egalitatea manifestării
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
ningă!" (Clovnerii). Muzicală, strînsă cu elegantă în tiparele unei prozodii tradiționale, producția lui Emil Dreptate exprimă o tendință a decorporalizării trăirilor. Sîngele sau apare subțiat, întomnat, răspunzînd cu melancolie decorului medieval local, într-un amestec de reflexe istorice și umori declinante: Cîntecul ce îl auzi prin toamnă/ E al armurilor pe care le-am purtat/ Ori semnul inimii nuntind buimaca/ Acest solstițiu blînd intru păcat.// Sîngele tot e-acum cît o oglindă/ Spre mine însumi nu mai pot privi/ Cel ce-
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
o muscă/ a ațipit// direct pe lama/ unei săbii" - Oboseală), cît și în cel subiectiv: "Benign, oboseală:/ am realizat/ durerea scurtă/ surzenia tălpilor/ iradiind/ de-atîta mers" (ibidem). Fiind resimțită lumea precum "un dar strivitor", poeta cîntă pe corzile unor stări-noțiuni declinante, care o conduc la limita inefabilului, deci a unei noi amuțiri: Insolubilă este/ sarea deziluziei/ lacrimii reci/ vezi acum/ halucinația/ remușcarea// sînt în viața asta/ pură prezență/ mută" (Ipocrizie). Stadiul ultim al acestei descompuneri îl constituie destrămarea somatică, dispariția trupului
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
e încorporată în sfera cuprinzătoare a Istoriei unui secol demonizat și absurd. Semnificative sunt, din această perspectivă, chiar cuvintele lui Norman Manea, care, într-un dialog, încearcă să descifreze propriul demers din perspectiva unei memorii traumatizate de isteria unei Istorii declinante: „Ceea ce am încercat, cu o formulă literară personală, în această «întoarcere» nu doar în biografia mea, ci și în cea a timpului și locului și mediului în care am trăit, a fost să recuperez un destin individual din masificatul simbol
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
nesigure: focul - care se autoincendiază, pământul - care se absoarbe în propriile străfunduri, apa - sub formă de mlaștini și aerul - insuficient, sufocant. "Un univers pe cât de viguros, pe atât de măcinat lăuntric, consistent și fragil, inform - auroral și crepuscular, fastuos și declinant." (Nicolae Manolescu). Liviu Georgescu - Călăuza, Ed. Axa, Botoșani, 2000
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
vîscos, fără grabă/ Și cumva indiferent,/ Dintr-un recipient în alt recipient" (În loc de postfață). Optînd pentru acest stil ambiguu, în "două ape", poetul se concentrează asupra procedeelor antitetice, care-i pot etala dualitatea. Astfel iau naștere imaginile în care, deși declinant, compromis, fabulosul e prezent ca un factor ce transfigurează universul în sens vitalist, îl fecundează. Sterilizării sceptice îi răspunde rodnicia irepresibilă a ficțiunii, chiar dacă relativizată prin interogație: "Să spun că inima gîlgîia? Că prin aer/ Treceau titireze de aur, farfurii
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
-te totodată pe tine însuți; transcendentul are nevoie de o minimă contingenta, iar absența ei provoacă întrebări aproape argheziene, într-un limbaj foarte diferit, totuși, căci menținut în zonele eterate ale reprezentării, sugerând mai degrabă o anumita înrudire cu reveria declinanta a lui Ion Vinea: "Lumea se-nchide asupra mea, umbră de cristal/ și eu, msiter/ sârman mister întunecat/ urmele-mi caut în transparență pe care n-o cunosc./.../ Tu singur între razele-ntre umbrele tale!/ singur în lumea ta, aurore
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
-l rodească". Ori această solitudine, în patetică formulă: "Seara, la întoarcerea de la spectacol,m-am zbuciumat singur, încercînd să-mi rup lanțurile destinului pămîntesc, apoi m-am întors în împietrirea trupului meu. Dor de cei morți, aproape de lumea lor". Starea declinantă se manifestă pe un fundal al "succeselor", sub diverse aspecte, de care au parte favoriții puterii, a căror lipsă de scrupule rănește inițiala inocență: "În Gazeta literară sunt aciuați Ťstîngiștiiť Moraru, Șelmaru etc. Dezgheț. Dar viața mea? Nici nu pot
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
într-un corp eronat, într-o viață eronată, în niște întîmplări eronate", ilustrînd teza nietzscheană a creației ca o compensație a unei neîmpliniri funciare. Cu toate că ambianța oferită copilăriei și tinereții autorului de regimul totalitar vor fi ascuțit și ele sensibilitatea declinantă, marcată din capul locului de absența "speranțelor" și "iluziilor". Decupajele din realul sordid al "epocii de aur" reprezintă nu doar file de jurnal, ci și semnale ale "bătăliilor disperate" pe care ființa de-o anume factură nativă o poartă cu
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
Situat la mijloc, bardul înregistrează înfiorat nu doar impactul celor două tărîmuri, apte a dezlănțui „un război galactic”, ci și propria sa uzură morală. Ni se propune astfel o suită de trăiri pătrunzătoare chiar prin insuficiența lor, prin dispoziția lor declinantă convertită în carate lirice: „pofta de viață scade mereu, indiferent de frumusețile pe care / se întîmplă să le întîlnești / ca pe niște scrîncioburi însorite / la picioarele patului cîinele/ roade încălțările îngerului” (Un secret bine păzit). În direcția unei înscenări vizionare
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
izolarea crizei. Aidoma unui deținut care se străduiește a-și continua existența cu ajutorul unor mijloace precare, improvizîndu-și uneltele, perfec- ționîndu-și improvizațiile, Nicolae Coande își recompune fizionomia în condițiile de avarie a normalității mîntuite. Recurge astfel la minirealisme care-i disciplinează declinanta umoare: „Laptele dimineții scaldă picioarele tale”, „Un depozit de chibrituri se aprinde sub pernă”. Caută un refugiu în finitul modelării, în chietudinea artizanală experimentînd „blîndețea unui calm șlefuitor de pietre și femei”. Se simte, în temeiul unui impuls mizantropic, „perfect
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
debutul nu din perspectiva a ceea ce ar putea deveni debutantul, ci prin prisma a ceea, în deceniile următoare, fostul tînăr a devenit. Lectura aceasta nu e nici ea ferită de riscuri întrucît, în multe cazuri, valoarea de expresie poetică e declinantă, de la tinerețe la maturitatea tîrzie. Obiecțiile și reproșurile de inerție, autopastișă, confort al unei formule deja brevetate sînt curente. A citi, deci, originalul artistic din unghiul unei palide copii ulterioare și a constata (eventual, cu satisfacție) decăderea ori degradarea scriitorului
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
a crizei orgiastice): „zile de gudron/ țigări umede/ piele vînătă de înecat/ sub ploaia fără conținut/ fără sfîrșit/ fără predicat”. În acest context ironiile se impalidează, vulgaritățile își reduc accentul, fulgurațiile luminoase (chipuri ale unei lumi abolite) alternează cu senzațiile declinante. Un poem caracteristic este cel ce evocă o remarcabilă predecesoare (șapte zile de iarbă după madi). Emoția, subiacentă, însă constituind totuși cel mai însemnat vector al acestei producții, e dată de incapacitatea de-a articula atitudinile obișnuite, logica relațiilor, cutumele
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
unor reprezentanți ai acestui gen muzical. Narațiunile din Prunele electrice (1996) întruchipează un exemplu fericit de abordare a tematicii rurale cu mijloace prozastice moderne, prezentând o combinație validă de textualism și scrupul documentar. Ruralitatea observată de U. este cea modernă, declinantă, amestecată și dizarmonică, perturbată de modernizarea forțată sub regimul comunist, departe de orice idilism convențional. Sub anumite raporturi, autorul se manifestă ca un succesor în formulă optzecistă al lui Ion Iovescu sau al Georgetei Mircea Cancicov, vădind și un interes
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
poeziei onirice, proprie fiindu-i imaginația inflamată, care percepe lumea în detaliu, căutând pulsația ascunsă a lucrurilor și îndreptându-se spre arhetipuri. Există un traseu spiritual ascendent al liricii lui N., căci, dacă în Cartea Babilonului se prezintă o lume declinantă, aproape în putrefacție, scrierile ulterioare duc spre euforia (în sens etimologic, ca fecunditate și abundență) spirituală, trecând prin câteva „puncte de sprijin pentru suflet”. Titlul Coenaesthesicon face trimitere la sinteza lumii sub semnul esteticului, jocul livresc al etimoanelor grecești continuând
NEAGOE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
operă lui Rudolf Otto. M. recitește lirica bacoviană din perspectiva culegerii Stanțe burgheze, aparținând ultimei perioade de creație a poetului, și identifică acolo elemente și valori ale unei viziuni poetice moderne (prefigurata, totuși, de volumele anterioare), care contrazic teza „talentului declinant” al poetului (afirmata de Vadimir Streinu și susținută sau corectata vag în alte interpretări critice anterioare, de G. Călinescu, Mihail Petroveanu, Gheorghe Grigurcu, Dinu Flamand, Al. Paleologu). Și în eseurile dedicate românului lui Ibrăileanu, Adela, poeziei lui Mircea Ivănescu și
MILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
cărții va fi și mai explicit în această privință. Din schimbul de fraze, pe jumătate normal, pe jumătate nebunesc, cu nepotul venit în vizită la spital, se observă ruina, deriva mentală a personajului altădată atât de lucid. În acest plan declinant al romanului, Vica Delcă este aceeași, și totuși o cu totul altă persoană. Nimic nu poate fi anticipat aici, pentru că autoarea, cu un instinct de mare prozator, se abține să predetermine și să prefigureze. Risc să spun că modelul interbelic
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Leopardi: la vită, i luoghi, le opere, Macchiaroli, Napoli, 1996. 417 De viris doctrina claris, Porphyrii de vită Plotini et ordine librorum eius, Fragmentă Patrum Graecorum Commentarii de vită et scriptis rhetorum quorundam qui secundo post Christum saeculo vel primo declinante vixerunt. 418 În anul 1815 Leopardi a scris Studiul despre erorile populare ale anticilor și Iulium Africanum Iacobi Leopardi Recanatensis Lucubrationes. A tradus Idilele lui Moscus și Batrahomiomahia, căreia avea să îi ofere încă două versiuni în 1821 și 1826
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de-a lungul secolelor și nici, în același secol, în diversele societăți"29, în plus, structurile socio-politice aflate în descompunere creează și ele tipuri reprezentative, însă le și perpetuează pe cele vechi în degradeuri succesive. Astfel, echivalentul cavalerului din Turcocrația declinantă este, în Imperiul Habsburgic, ofițerul, iar cel al intelectualului în ipostază de dragoman, istoriograf ș. a. sunt funcționarul chesaro-crăiesc și artistul vienez. în Kakania lui Hașek, Hrabal sau Krleza l-au creat pe omul fără însușiri, a cărui paradigmă o fixează
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
descoperită, investigată, modelată. Dacă lumea este, pentru moderni, in(de)finită, ea cere/permite o in(de)finită înaintare a cunoașterii. în termenii lui Hans Blumenberg, modernitatea ar inaugura o atitudine cognitivă cu totul diferită față de cea a Evului Mediu declinant. Scolastica, în ultima ei vîrstă, ar fi avut certitudinea, poate suficientă și orgolioasă, că e necesar să demonstreze și să reformuleze la nesfîrșit un depozit de doctrină dat, care acoperă perfect și integral o realitate perfectă și integrală. Cu o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
semnifice alteritatea radicală, destulă apariție în cel dintîi ca să facă semn. Nu se lasă girată de puterea temporală, dar nu se lasă nici uitată, stăruind la orizontul conștiințelor. înclinația noastră spre obiectivare poate socoti acest mod de manifestare ambiguu, slab, declinant, crepuscular. Dar nu e el, dimpotrivă, destul de adecvat transcendenței, întrucît e un mod paradoxal și mobilizator, sugerînd o stilistică a coprezenței contrariilor pe care creștinismul o numește apofatică? Mai mult ca oricînd, poate, transcendența se manifestă în spectacolul public ca
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]