408 matches
-
va fi preluat de celelalte scări și că vom face respirabilă atmosfera din întreaga comunitate. Consecința? Mai întâi, cineva mi-a lăsat în cutia poștală următorul bilet: "Ce faci, domnu? îngrădești trecerea? " Pui cătușe florilor"? Ce-i aici, Aușvițu?" Am decodat atât aluzia culturală cât și îndemnul s-o las mai moale cu protejarea spațiului. într-adevăr, impulsul meu ecologic îi obliga pe vecini să ocolească vreo trei metri pentru a ajunge în dreptul casei scărilor. Dar cei trei metri fuseseră prevăzuți
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
pentru un tîlc, pentru o formulare aforistică. Amănuntul este cel care îl interesează pe Cioculescu, detaliul semnificativ. întreaga sa critică a căutat posibilitățile narative ale analizei textului. Fascinația biograficului este de aceea firească la Cioculescu. De ase-menea, iuțeala cu care decodează versuri dintre cele mai ermetice - oroarea de emoție necontrolată îl caracterizează din plin pe acest critic. într-un alt pasaj din Amintiri (1981), povestește cum i-a decriptat lui Lovinescu în numai cîteva fraze un vers obscur al lui Mallarmé
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
mai suportă deghizarea, fardarea inutilă a literaturii, așa cum se făcea ea cîndva, în alte vremuri. Țepeneag a avut o ieșire benefică din literatura română, pentru că, iată, avem în față un roman, Maramureș, care poate fi citit și comentat fără a decoda vechi reflexe "esopice". Țepeneag se arată neașteptat de vioi, de plin de viață, atunci cînd vine vorba de ficțiune de dimensiuni mari (sau chiar foarte mari - Maramureș face parte dintr-o trilogie, poate chiar tetralogie, dacă ar fi să dăm
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
Ruxandra Cesereanu Cine sîntem noi, românii, după cum scriem și vorbim, mai ales atunci cînd este vorba de pamflet vitriolant, atac la persoană, calomnie, injurie etc.? Voi inventaria și decoda, în cele ce urmează, nouă registre ale limbajului violent, specifice mentalului românesc, cu precădere în secolul XX. Cel dintîi este registrul subuman, prin care se urmărește declasarea celui incriminat prin raportarea sa la un statut diferit de cel omenesc. Acest
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
răspuns perfect imprevizibil și chiar absurd (“Mic mundur / Se suie pe picitarcă, / Și picitarca / Pe mic mundur / Nu se suie” = Cloșca și motanul; “Titirișca-prișca / Se poate sui pe titirișcoi-priscoi”... = Coțofana pe porc); o lungă enumerare (“Lată peste lată...” etc.) e decodată printr-un șir de termeni: “fața casei, cu vatra, focul, pirosteile, ceaunul, apa din el, mălaiul și făcălețul”. Aceste mecanisme ale comunicării ritualizate au fost deja descrise în lucrările mai vechi. În prefața studiului lui G. Pascu, de exemplu, este
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
citește, azi, pe Jean Ricardou, cel care teroriza în anii ’70 congresele, colocviile universitare?.. Un alt mare critic, după Roland Barthes, care și-a dat seama că nu putem transforma critica într-un cod care să codifice ceea ce tocmai a decodat (adică opera) a fost Jean Starobinsky, din școala critică de la Geneva. El a scris pe la începutul anilor ’70 o carte admirabilă (Relația critică) unde propune o nouă sinteză critică prin asimilarea noilor metode de analiză și recuperarea dimensiunii creatoare. A
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
formează o trupă. Care se intuiește, care se simte, care se dăruiește spectacolului acesta puțin obișnuit. Plecînd de la text, la muzică, la miza grea, asumată de compozitoare, de regizor, de scenograf. Ludicul subtil, suprarealist cumva al lui Harms este extraordinar decodat de regizor, amplificat de muzica lui Irinel Anghel, de fabulosul unei scenografii care dezvoltă în valuri rîsul, comicul unor tărîmuri aberante, în care copii sînt matrioști suspendate în cer, cu poponețurile pictate cu norișori, din cer coboară obiecte amenințătoare, art
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
Ionescu a respectat perfect povestea și mitul, și-a argumentat de la cap la coadă demersul și, cel mai important din punctul meu de vedere, a actualizat anvergura ritualului, ritmurile lui, ca să putem recepta forma copleșitoare a unei convenții, ca să-i decodăm forța impactului într-un anumit tip de societate. Chiar dacă în exces pe ici, pe colo, și în special la nivelul dimensiunilor, al raporturilor proiectate parcă pentru un spațiu cu respirație mai mare, în care să se citească limpede fiecare intenție
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
petrece ceva. Poate că da. Uneori, parcă percepi, pe ici pe colo, existența unui tipar. Lucrul trist este că eu nu reușesc să-l sesizez în ansamblu. Poate că există un sens, dar nu tu ești cel chemat să-l decodezi; sau poate că nu e decît o iluzie. Nici acest lucru nu-l vei ști vreodată, pentru că te ustură ochii, și dacă te străduiești din răsputeri să privești pe fereastra compartimentului, maximum ce poți ghici este că traversezi o pădure
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
asemenea personaje. Pricep de ce ani de zile, actorii au refuzat partiturile. Greu au înțeles codul scriiturii, lumea abstractă și, totuși, atît de concretă a lui Beckett. Sau tocmai concretețea altfel formulată a inhibat. Șir de regizori care nu au putut decoda metafora. O teamă culturală și nu numai. Așteptîndu-l pe Godot" Un amestec pe muchie de prăpastie între parodie și dramatism, accente sonore de comic de circ, de filme mute, în alb și negru, de sunete, lumini, cuvinte, tăceri. Acest amestec
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
pata roșie de lupus pe șold, cu părul răsfirat pe sâni și pe umeri, cu ochii strălucind ca briliantele, zâmbindu-mi de bun-sosit." (p. 25). Sunt cele mai bune pagini ale volumului, cu publicistică trasă înspre literatură și secvențe prozastice decodate biografic. Nici secțiunea comentariilor pe marginea poeziei și a unor lirici reprezentativi nu e rea, cultura, finețea și bunul gust intrând în ecuația artistului devenit critic literar. Definiția pe care o dă plăcerii estetice ("acea clipă de iluminare și bucurie
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
mă tem că altfel nici nu se poate, cum se luptă vulnerabilitățile și sensibilitățile cu elementele forței, cum se zboară, cum se plutește, cum se cade în prăpastia sinelui, cum se arată drumul, cum din haos se ivește creația. Am decodat relații - regizor-actor, regizor-scenograf, scenograf-actor, scenograf-croitorie-tîmplărie... Primul scenograf pe care l-am văzut în exercițiul funcțiunii, dispus, totodată, să fie și călăuza inițierii mele, a fost Dan Jitianu. Lucra cu Alexandru Tocilescu Antigona, la Bulandra, sala "Toma Caragiu". Cred că a
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
și strigoii au nume. Pune mâna pe umărul celei care te-a îmbrâncit, privește-o în ochi și întreabă-o, cum a făcut Oana cu o mamușcă accesorizată cu prea multe sacoșe, care se chinuia să prindă tramvaiul și care decoda sufletele din jurul ei ca potențiale obstacole: „Iertați-mă, pot să vă ajut cu ceva?”. Dacă rămâne stană de piatră, cu ochii umezi, cum a făcut mamușca, s-a întâmplat un miracol. Dacă trage aer în piept, e doar descumpănită. Fugi
Baloane de săpun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82359_a_83684]
-
a o identifica pe acea doamnă de care este legat indisolubil în orice imagine. * La Biblioteca Națională a Franței se păstrează o pictură de la începutul secolului XVI. Se intitulează Dame ŕ la licorne. "Cifrul" acestei imagini pare mai ușor de decodat decît acela - încă, în multe privințe, criptic - care stă la baza ciclului tapiseriilor expuse la Cluny (ciclu care precedă această imagine cu vreo două-trei decenii). Imaginea are în centru o femeie tînără așezată, grațios, pe un covor, într-o poiană
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
celeilalte, își cîntă povestea. O fanfară și un ansamblu de coarde. Muzicieni țigani, din Moldova și Transilvania, sonorități cunoscute, care m-au făcut, minute în șir, să cred că se joacă și se cîntă numai pentru mine. Că numai eu decodez totul, pînă la capăt. Greutatea formidabilă, tonul spectacolului, tensiunea și dramatismul scenariului stau pe muzică. Ea este însoțitoarea performanței unei trupe antrenate la sînge, a unei povești despre țigani, despre nomazi, despre iubire, despre concurență și reguli nescrise, pe care
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
Forța și precizia detaliului - semn major al acestui artist, scenograf, pictor, inventator de imagini, de lumini, de ipostaze ale sinelui, ale diurnului, nocturnului. O călătorie deloc monotonă. Un fel de prolog al spectacolului, discret, tainic, pe care aveam să-l decodez mai tîrziu. Urcînd o scară de lemn, la etaj se află sala. Studio. Intimă, echilibrată, cu aproximativ o sută de locuri. La picioarele spectatorilor, jos, ca într-o groapă, scena propriu-zisă. Și lumea lui Winnie. La care privesc, de unde stau
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]
-
pentru starea de liniște, el fiind întîi om și apoi, în poezie, zeu păstrător de sensuri. Textul singurătății ține de o operare în mod clar textualistă asupra conceptului de poeticitate în critica și istoria literară. Reluînd aplicația asupra textelor, poetul decodează planul cultural și înțelege să-și apere supremația față de lucrurile (metafore în text) care îl înconjoară dar nu cuvîntă. Cu supărare mare el se adresează iubitei (cea care îl visează perpetuu) topindu-și disperare în cuvinte frumoase, fraze limpezi, fără
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
meu în fața rînduielilor culturii și literaturii universale, sufletului Opera lui Mihai Eminescu își strîmbe, ” Cum nu vii tu Țepeș tuturor. așteaptă, în continuare, exegeții Doamne...” Va fi mereu reperul Iată, eu îl consider ” Și acel rege al capabili a-i decoda sensurile și ai românității noastre. Ceahlăul unei poeziei // Veșnic tânăr și ferice...” civilizații care a îmbinat într-un mod f e r i c i t p e r f e c ț i u n e a v e
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
saltă peste comedia de moravuri, peste genul realist, peste teatru, și ne duce cu iuțeală mare, în marș forțat - uimiți, încîntați, emoționați (vezi lacrimile) - în lumea care nu mai e a unei realizări teatrale, ci a marii arte unde se decodează sufletul omenesc - în cazul de față, românesc". Această lume nu e nici aceea Occidentală (a valorilor material-capitaliste, pe care Noica le accepta în 1944, dar le refuza treizeci sau patruzeci de ani mai tîrziu), nici aceea Orientală (slavă, asiatică, hindusă
Măsură pentru măsură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16761_a_18086]
-
evului mediu inchizitorial. Fără doar și poate, autorii atrocelor atentate de maximă spectaculozitate s-au inspirat atît din scenariile marelui ecran, cît și din practicile micului ecran, livrînd satului planetar un mesaj care s-ar putea să nu fi fost decodat integral... Cu această spaimă-n suflet, m-am hotărît să mă rup de CNN și televiziunea locală și să merg la iarbă verde, urmînd îndemnul posterului festivalului. M-am refugiat într-o zonă patriarhală din inima metropolei canadiene, cartierul Queen
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]
-
un ținut metafizic numit hawaki, adică ", Zîna înaltă care îl așteaptă la aeroport și alături de care trăiește un timp de o altă consistență - toate acestea formează un scenariu înnoit al aceleiași povești. Un scenariu pe care de altfel îl găsim decodat în termeni reali în cele două Scrisori din Aotearoa. Finalul seamănă și el cu acela din basm, pentru că naratorul se întoarce acasă, în ciuda tuturor avertismentelor. Iar literatura pare să fie produsul acestui timp degradat, de restriște, de dinaintea împlinirii sorocului: "Și
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
v. Deconstructivismul, pe care l-a deconstruit Bradbury cu geniu în Mensonge). Ca și romancierul Desperado, criticul Desperado revine la plăcerea narațiunii. Cum vi se pare critica savantă? E oare cazul ca textul critic să fie un mister ce trebuie decodat la rândul lui, pentru a duce mai apoi la descifrarea operei? Critica e și ea literatură, în fond, dar are ea dreptul să folosească starea de confuzie pe post de suspense? D.L.: Sunt mai multe feluri de critică, cu roluri
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
legate de semnificațiile filozofice și artistice ale mitului lui Oedip, cu accent, bineînțeles asupra operei enesciene. Sub semnătura prestigioasă a lui Roman Vlad, primul studiu - probabil un segment din conferința de presă susținută de autor cu abundente exemplificări la pian - decodează modelul țesăturii motivice care coagulează discursul muzical; incitante sunt și ideile despre modalismul enescian, cu trimiteri către Messiaen și Busoni, care merită aprofundate. Unei analize la fel de adâncite îi este supus și libretul operei de către Guido Paduano; el situează viziunea lui
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
vers, extrem de ambiguu, lasă mai multe posibilități interpretative, printre care și „Ușor ne modelează calpuzanii” sau „Putând lua și forme-nșelătoare”. Când Ducele, deghizat în călugăr, perorează, în proză, pe tema decăderii moravurilor (III,1), frazele lui lungi generează ambiguități decodate în moduri diferite de către îngrijitorii edițiilor Oxford și Cambridge. La Bawcutt avem „...și e tot atât de primejdios pentru reputația cuiva să fie perseverent într-o anumită direcție pe cât e de virtuos să fie nestatornic în tot ce face”, în timp ce Gibbons propune
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
din anodina lui domnie se reține așanumitul „vădrărit” (un impozit plătit de podgoreni). Celălalt poem, La Quadrat, e una dintre micile bijuterii satirice ale lui Eminescu. Victima șarjei e un misterios dramaturg ahtiat de bere și de biliard. Răzvan Voncu decodează bine disprețul autorului, autohtonist până-n pânzele albe, pentru cultul acestei băuturi mitteleuropene (dispreț manifest și în Sărmanul Dionis) și-l identifică în spatele caricaturii pe I.L. Caragiale. Ipoteza e seducătoare, dar nu știu dacă se verifică și cronologic. Altminteri, autorul Scrisorii
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]