390 matches
-
de fapt, ele sunt parte integrantă a textului, transformând scriitorul și lectorul în "actori" activi. Actul de a citi și cel de a scrie sunt momentele simultane ale aceleiași produceri textuale. Trecerea de la lectura unui text necunoscut și care trebuie decodat la reconstituirea și descifrarea lui în totalitate înseamnă, de fapt, a parcurge drumul de la "textul cifrat" (oferta de lectură propusă de scriitură) până la "textul descifrat" (textul scris în ansamblul său). Relația scriitură/lectură ar fi întrucâtva paradoxală: lectura se întâlnește
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lipsită de transcendență. Importanța teoriei simulacrelor, dar mai ales a descrierii trecerii de la simulacrul de ordinul doi la cel de ordinul al treilea a fost comentată îndelung de către critici. Este de maxim interes de subliniat ideea conform căreia se poate decoda trecerea de la modern la postmodern prin intermediul schimbărilor prezentate o dată cu transferul de la al doilea la al treilea nivel al simulacrelor, de la o societate a producției de bunuri la aceea a producerii de semne 465. 5.2.2. Simulare și disimulare Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
argumentare, astfel încât receptarea lucrărilor sale face apel la alte modalități de persuadare (forță stilistică, șocul afirmațiilor, expresii paradoxale, teme noi, incitante etc.). Așa cum remarcă Turner, utilizarea aluziei, parodiei și ironiei reprezintă modul caracteristic al analizei baudrillardiene, aceste procedee putând fi decodate și în termenii continuității stilului baudrillardian cu cel al dadaiștilor sau al situaționiștilor. În pofida asemănărilor sau continuităților ce se pot stabili între scriitura sa și alte tipuri de organizări discursive, Turner remarcă faptul că "trăsătura poetică și frapantă a stilului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
caracteristici importante ale postmodernismului în ansamblu); * strategia multivalenței, care creează efectul de rezonanță, de legare a temelor și formelor discursive de la o lucrare la alta și uneori cu lucrări ale altor autori, astfel încât referințele și asocierile sunt multiple și trebuie decodate prin lărgirea contextului; * strategia "întoarcerii la centrul absent", atât în sensul reașezării unui termen axial în locul unui alt concept destituit sau deconstruit (a se vedea, de pildă, conceptul de seducție, care poate fi considerat un termen metafizic "tare"), cât și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cuvintele pot trăda. Privirea este calea cunoașterii. Adevărul se revelează printr-o clipire a ochilor. În ochi, zice galantul Conachi, stau Închise viața și moartea. Ochii constituie, pe scurt, o entitate care concentrează formele și intensitatea pasiunii. Numai ei pot decoda limbajul secret al sufletului și al corpului: „Ei sînt pricinuitorii focului ce vezi aprins, Ei și viața, ei și moartea și ființa mi-au cuprins. De la dînșii, nu de la tine scăparea mea o aștept, Ei pot numai să-mi dea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din prestigiu în ochii proprii". Dar, dat fiind că și-a propus o analiză a literaturii ca fapt cultural, "impur", Antonio Patraș nu este preocupat în primul rând de a demonstra coerența estetică "pură" a romanelor lovinesciene. Poetica acestora este decodată cu grijă, ca o veritabilă filosofie a compoziției, însă discuția nu se încheie o dată cu fixarea tipului romanesc. Comentariul critic însoțește personajele cu ironie bonomă, cu atenție față de ocazionalele lor accente stridente, kitsch (în proximitatea melodramei, ele sunt inevitabile) și la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de la distanță, fiind tot mai puțin interesat să vină în clasă. De asemenea, accesul facil la diferite surse de informație face ca profesorul să nu mai fie atractiv pentru diseminarea informațiilor, ci pentru a-i sprijini pe cursanți să le decodeze, să le manipuleze, să acționeze (Jarvis, 2002, p. 20). Este, de aceea, chiar de dorit ca predarea să fie orientată mai mult în direcția oferirii unor interpretări și repere evaluative pentru diferite decodări ale informațiilor. Cursanții trebuie să înțeleagă faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cofuncționale: performanța lingvistică, productivitatea lingvistică, abilitatea lingvistică și competența lingvistică (Adler și Rodman, 1991). Din punct de vedere tehnic, performanța lingvistică, ce reprezintă capacitatea persoanei de a recurge la limba nativă, de a o folosi curent și corect, simbolizând, codând/decodând informații, trimițând și primind mesaje, este una dintre componentele cele mai dificile și mai complexe, ceea ce o face greu de achiziționat,necesitând o lungă „ucenicie” în copilăria timpurie, chiar dacă, în aparență, se produce cvasiautomat și spontan. Stratificată și multietajată structural
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de la distanță, fiind tot mai puțin interesat să vină în clasă. De asemenea, accesul facil la diferite surse de informație face ca profesorul să nu mai fie atractiv pentru diseminarea informațiilor, ci pentru a-i sprijini pe cursanți să le decodeze, să le manipuleze, să acționeze (Jarvis, 2002, p. 20). Este, de aceea, chiar de dorit ca predarea să fie orientată mai mult în direcția oferirii unor interpretări și repere evaluative pentru diferite decodări ale informațiilor. Cursanții trebuie să înțeleagă faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cofuncționale: performanța lingvistică, productivitatea lingvistică, abilitatea lingvistică și competența lingvistică (Adler și Rodman, 1991). Din punct de vedere tehnic, performanța lingvistică, ce reprezintă capacitatea persoanei de a recurge la limba nativă, de a o folosi curent și corect, simbolizând, codând/decodând informații, trimițând și primind mesaje, este una dintre componentele cele mai dificile și mai complexe, ceea ce o face greu de achiziționat,necesitând o lungă „ucenicie” în copilăria timpurie, chiar dacă, în aparență, se produce cvasiautomat și spontan. Stratificată și multietajată structural
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
în scenă teribila noapte ca pe un spectacol cu pildă. Aviz celor culpabili. Am recitit piesa de cîteva ori. Am revăzut montarea de alte cîteva ori. Toate șabloanele școlare, și nu doar, cădeau, rînd pe rînd. Alexa mi l-a decodat pe Caragiale și anvergura lui fenomenală. Și ce înseamnă să-ți joci cartea pe Actor. Pe forță și seducție, pe aura unor personalități. Alexa și-a urmat calea. Și ramificațiile ei. Film, teatru, profesorat, cercetare, fondator de teatru. Este tot
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spectacol. Din acel moment tot ce credeam că știu despre meserie s-a destrămat. Am avut sentimentul că m-am întors în timp și că sunt în primii ani de studenție. Fiecare rostire a textului prin felul în care era decodat de către regizor însemna o deschidere spre universul personajelor. După câteva zile, nu multe căci timpul e prețios, impresia că suntem stăpâni pe text și că suntem în clar cu ce avem de jucat devenea mai puternică. Dar ca un mare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu oarecare ostentație) sub raport scenografic, susținut cu profesionalism bine temperat în interpretare. Regulamentul de bloc este o parabolă despre degradarea, pînă la dezintegrare, a verticalității civice sub imperiul fricii. Spaimele individuale, care se înmănunchează apoi în spaime colective, sînt decodate, în premiera noastră, prin grila efectelor agresiunii și autoagresiunii. Dacă agresiunea este înțeleasă ca prezență amenințătoare, ca inserție violentă a unei sau a unor voințe exterioare, urmărind să se substituie existenței și exprimării libere a ființei umane, autoagresiunea acționează ca
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ironia. În orice caz, o specificitate a parodiei, în comparație cu celelalte moduri ale comicului, este complicitatea obligatorie care trebuie să existe între parodistul care operează deturnări formale sau conținutiste asupra unei opere și receptorul, al cărui antrenament cultural îl ajută să decodeze convenția parodică bazată pe o sinteză de procedee literare: imitația, împrumutul, adaptarea, parafraza, citarea, aluzia. Spre deosebire de satiră și de sarcasm unde "totul este dat, în parodie totul trebuie descoperit, e lăsat cititorul să-l afle, să-l adauge"79. În
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
această piesă care a dat o primă configurare de valoare a dramaturgiei absurdului, noncomunicarea acaparează toate nivelele rezultate din cuplarea combinatorie a celor trei instanțe ale comunicării: personaje, autor și public. Teatrul presupune un dialog multietajat în care Receptorul (spectatorii) decodează mesajul piesei și transmite propriul mesaj de răspuns prin aplauze, hohote de râs etc. La prima reprezentație în versiunea modificată în 1950, La Cantatrice Chauve a produs o reacție de surpriză atât asupra publicului cât și, dacă acordăm credit confesiunilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]