229 matches
-
război mondial. S-au dezmembrat însă și Cehoslovacia și Iugoslavia. O modernitate de imitație a căpătat procesul național în Africa, cu state artificiale create de europenii colonizatori. Apoi, țările inventate de europeni au devenit națiuni ca urmare a procesului de decolonizare (aproape, crede autorul nostru, ca și în Europa). Dar dincolo de statul național, în Africa, de fapt, c Într-un alt dens capitol, dl. Boia constata că ideea națională a triumfat pînă și asupra comunismului, altfel spus asupra celei mai bine
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
nivel mondial, iar la scară regională putem menționa: Consiliul Europei, care vizează încă din anii 50 reconstrucția europeană, Organizația Statelor Americane (OSA), constituită în 1948 cu scopul de a combate comunismul, Organizația Unității Africane (OUA 1963) înființată ca urmare a decolonizării. Chiar dacă este confruntată cu o serie de conflicte (rivalități dintre puteri, contestări de granițe etc.), Asia nu are instituții internaționale puternice. „Conflictul secolului” - antagonismul Est- Vest (blocul occidental și blocul sovietic) - a condus la crearea unor organizații care aveau drept
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
se bucurau de sprijinul unor elite intelectuale la nivel central și local, dar și de sprijinul instituțional al statului. Sintagma „dezvoltare comunitară” se impune în spațiul internațional în special în anii ’50, la nivelul Imperiului Britanic 1 în curs de decolonizare 2: „În fapt, termenul de dezvoltare comunitară a fost inventat de britanici în anii ’50 pentru a desemna micile programe rurale de dezvoltare care combinau munca locală și resursele guvernamentale. Erau programe care de obicei se centrau pe îmbunătățiri agricole
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
recidivat periodic, iar istoria recidivelor cărora le-au căzut victime intelectualii o găsim în cartea lui Sévillia: "În 1945, susțineau că URSS e un paradis și compuneau poeme în care-l ridicau în slăvi pe Stalin. În 1960 pretindeau că decolonizarea va rezolva în mod miraculos problemele popoarelor de peste mări. În 1965, salutau lupta dreaptă dusă de către Fidel Castro, Ho Și Min și Mao. În 1968, proclamau că fericirea se va naște din suprimarea oricărei constrîngeri. În 1975 se bucurau de
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
tema conflictului arabo-israelian. De menționat că, în calitatea sa de membru al delegației române la Sesiunea Adunării generale a O.N.U. din 1972, E. Manciur a fost reprezentantul țării noastre în Comisia a IV-a, care se ocupa de decolonizare, luând cuvântul la lucrările acesteia. În aceeași calitate, a fost numit și la Sesiunea Adunării generale a O.N.U. din anul următor. La începutul anului 1973, la scurt timp după reluarea relațiilor diplomatcie dintre țara noastră și Siria, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
celor două mari conflicte mondiale, al unei crize economice nu mai puțin mondiale (1929) generând, mai ales în Franța, o conjunctură economică foarte scăzută și instabilă pe tot parcursul anilor 1930, și, de asemenea, cel al războaielor și al traumatismelor decolonizării (Indochina, Africa de Nord...). În acest context extrem de agitat, demografia a fost perturbată atât din cauza unor motive "mecanice" cât și "comportamentale". Să încercăm să creionăm în linii mari aceste modificări. Impactul mecanic cel mai important își are originea în primul război mondial
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Marcel Cornis-Pope Transformările prin care au trecut culturile literare est-europene au fost descrise alternativ ca o formă de „eliberare” politică („decolonizare” în cazul Țărilor Baltice), „emancipare” culturală și redescoperire/ recuperare a tradiț iilor naționale. În același timp, literaturile esteuropene și-au redescoperit legăturile și relevanța pentru circuitele europene și globale. Anumite trăsături ale culturilor literare de după 1989 au fost anticipate în
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
accentul pe „identități multiple” și comunicare transculturală. Cadrul postcolonial poate fi util în analiza mai multor culturi est-europene, așezate la intersecția a trei sisteme imperiale (Otoman, Habsburgic și Țarist/Sovietic): acest cadru ne ajută să percepem faza postcomunistă ca o „decolonizare,” o încercare de a elibera genealogia și tradițiile acestor culturi nu doar de dominația paradigmei sovietice, dar și de vestigii coloniale mai vechi (otomane și austro-ungare). Unii analiști au obiectat la încercarea de a aplica un cadru postcolonial la culturile
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
izbește de principiul realității, himerele sentimentale și marile speranțe sunt nimicite de adevărul efectiv". Primul om și Povestea unui neamț, publicate amândouă după moartea autorilor, aduc în scenă personaje de condiție modestă incapabile să țină pasul cu marșuri victorioase (al decolonizării Algeriei în cartea lui Camus, al nazificării Germaniei în cea a lui Haffner). Sau al victoriei bolșevismului în cartea lui Grossman. Personajele lui Philip Roth, Conrad, Dostoievski, Henry James eșuează în strădania de a trece drept altceva decât sunt, de
Un răspuns pentru Regele Solomon by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6488_a_7813]
-
economiei capitaliste n-ar fi în prag de reformulare. Dar inadecvarea despre care vorbește jurnalistul e departe de a fi atît de nouă. Etatizarea culturii, rigiditatea unei concepții universaliste despre cultură pornind de la presupozițiile post-1789 și schimbate prea puțin odată cu decolonizarea lumii a treia, ignorarea lumii noi asiatice și încăpățînarea de a rămîne pe pozițiile unui arbitru care face gesturi din tribună - pentru că pe teren arbitrează de fapt altcineva -, fetișizarea unei anumite idei despre literar ca axis al subiectivării omenești au
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
șeful diplomației spaniole a vorbit, în timpul unei vizite recente în Uruguay, despre 'similitudini enorme' între revendicările celor două țări asupra respectivelor teritorii controlate de Marea Britanie. În opinia acestuia, Insulele Malvine și Gibraltarul sunt teritorii ce trebuie incluse în procesul de 'decolonizare' și în cazul lor nu trebuie să se aplice 'principiul autodeterminării', ci 'principiul integrității teritoriale', iar acest contencios 'trebuie să se rezolve prin negocieri directe între țările implicate'. Interesul poartă fesul Această coaliție dintre Argentina și Spania poate fi însă
Spania și Argentina bat palma împotriva Marii Britanii by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/55347_a_56672]
-
modernizare, chiar ieșiri în extra-modernitate, precum comunismul, fascismul ori diferitele variante ale autoritarismului civil sau militar. (12) Fenomenele de re-tribalizare, de instalare a dictaturilor sau a regimurilor miliare, ce au apărut în numeroase din fostele colonii ale puterilor occidentale după decolonizare, indică foarte limpede că modernizarea cu forța, din exterior, fără autentic angajament popular, are puține șanse de succes, că nu poate trece dincolo de suprafață, că este superficială, rămîne la nivelul unor „forme fără fond”. Modernizarea are succes doar atunci cînd
DESPRE MODERINITATEA ŞI MODERNIZAREA ROMÂNIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364701_a_366030]
-
de Nealiniere s-a conturat ca tendință nouă a vieții internaționale la scurt timp după cel de-al Doilea Război Mondial, când existența omenirii era grav amenințată de pericolul izbucnirii unei noi conflagrații cu consecințe catastrofale și când procesul de decolonizare a condus la o nouă realitate istorică prin apariția noilor state independente, care năzuiau spre libertate și independență. Aceste state se confruntau cu probleme economice și sociale, moștenite din perioada colonială, pentru a căror rezolvare solicitau, pe drept temei, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
lume (iulie 1970); ● Creșterea rolului ONU în menținerea păcii și securității internaționale (noiembrie 1972). Diplomații români au subliniat, totodată, sprijinul permanent acordat de România acțiunilor inițiate la ONU de către țările aparținând Mișcării de Nealiniere și "Grupului celor 77" în problemele decolonizării, dezarmării, dezvoltării economice, creșterii rolului ONU etc. Ca rezultat al politicii externe a României, al întregii sale conduite în relațiile internaționale, demersurile diplomației române s-au încheiat cu succes. Astfel, Reuniunea miniștrilor de externe ai țărilor nealiniate de la Lima (Peru
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
cele două Pacte asupra drepturilor omului din 1966. Se poate observa că, în general, reglementările internaționale apar de îndată ce se ivește o problemă internațională și această situație reclamă o anumită soluție la nivelul statelor. Finalul anilor '60 a însemnat, în deceniul decolonizării în cadrul Națiunilor Unite, și o foarte mare anvergură a activităților desfășurate de mișcările de eliberare națională. În acea perioadă, au fost destul de multe atentate asupra siguranței aeronavelor, încercări de deturnare, și imediat a apărut această presiune pentru reglementări internaționale, pentru
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
pot folosi în mod ilicit forța. Este una dintre excepțiile prevăzute în textul Cartei. Până unde poate să meargă însă utilizarea forței în cadrul acestei filozofii, care a dominat, de altfel, deceniul anilor 60, când s-a produs, în mare măsură, decolonizarea Africii? În momentul de față, după ce dreptul la autodeterminare și decolonizarea au dus, practic, la formarea a aproape 200 de țări membre ale ONU, au rămas doar câteva chestiuni reziduale care nu mai sunt tratate decât ca excepții și nu
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
în textul Cartei. Până unde poate să meargă însă utilizarea forței în cadrul acestei filozofii, care a dominat, de altfel, deceniul anilor 60, când s-a produs, în mare măsură, decolonizarea Africii? În momentul de față, după ce dreptul la autodeterminare și decolonizarea au dus, practic, la formarea a aproape 200 de țări membre ale ONU, au rămas doar câteva chestiuni reziduale care nu mai sunt tratate decât ca excepții și nu în cadrul unor reguli care să justifice construcții teoretice sau normative distincte
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
rolul esențial în politica internațională, iar sistemul internațional tradițional al puterilor europene se prăbușește, centrul de putere mutându-se la Washington, unde va rămâne până în zilele noastre. În plus, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial începe procesul de decolonizare, ale cărui consecințe asupra sistemului se vor resimți imediat. Acesta apare ca o continuare a procesului de fragmentare a sistemului internațional înițiat încă din secolul al XIX-lea. Înainte de toate, popoarele din vechile colonii își dobândesc acum libertatea fie prin
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
variabila dependentă), prin dezvoltarea în interiorul statelor a mișcărilor și solicitărilor de democratizare (variabila independentă); colonizarea și cucerirea de noi teritorii, prin nevoia statelor puternic industrializate de a avea piețe de desfacere tot mai mari sau acces la materii prime vitale; decolonizarea și creșterea numărului statelor lumii, prin ascensiunea mișcărilor de eliberare națională și istoricul lor; izbucnirea celui de-al doilea război mondial, pornind de la ascensiunea politică, într-un anumit context social, politic și economic, a extremei drepte în Germania și Italia
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Societatea internațională va trebui deci să se ajusteze și să găsească un echilibru între păstrarea ordinii existente, în baza unor reguli caracteristice unui număr minoritar de state, și schimbarea ei în conformitate cu valorile și interesele majorității statelor, ca actori „nou-veniți” în urma decolonizării, destrămării Uniunii Sovietice etc. Desigur, relațiile de putere dintre minoritatea influentă și majoritatea lipsită de influență nu sunt ignorate în lucrările Școlii engleze, însă argumentele autorilor pun accentul mai ales pe presiunile de schimbare existente în societatea internațională contemporană. Sistemul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
teoria a apărut în America Latină, regiune unde majoritatea statelor se bucură de mai bine de un secol de independență, fără a reuși însă să pătrundă în centru. Teoria dependenței a câștigat mult în vizibilitate și influență în contextul procesului de decolonizare din anii 1950-1980, fiind folosită nu numai în stabilirea politicilor de dezvoltare, dar și ca armă din arsenalul ideologic al „războiului rece”. Influența sa este vizibilă astăzi în discutarea dezvoltării Lumii a Treia, argumentele sale fiind folosite de adversarii procesului
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
statele surori este amenințată orânduirea politică și socială. În perioada postbelică, practica politică a făcut ca în Lumea a Treia forțele de inspirație marxistă să-și unească de cele mai multe ori eforturile cu cele de ordin național, mai ales în procesul decolonizării, în lupta împotriva Marilor Puteri capitaliste. Acolo unde această alianță a fost câștigătoare, în multe cazuri regimurile instituite s-au declarat fie socialiste, fie au recurs la cele mai multe dintre instrumentele marxiste de gestionare a puterii: naționalizarea industriei, cooperativizarea agriculturii etc.
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
problematica transnațională, Barkawi și Laffey extrag concluzia că prin favorizarea statului suveran definit prin teritorialitate, teoria păcii democrate pare a fi incapabilă să considere atât efectele generale ale globalizării, cât și transformările sociale particulare, cum ar fi impactul procesului de decolonizare, al organizațiilor transnaționale ori transformările în ceea ce privește folosirea forței la nivelul sistemului internațional (Barkawi și Laffey, 1999, pp. 403-434). În sfârșit, o critică venită prin filiera teoriei critice a fost formulată de Michael Williams, care atrage atenția asupra rolului percepției subiective
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cu încheierea „războiului rece” (1989-1990). Cât privește limitele spațiale, termenul mondial se referă inițial la Europa de Vest, ale cărei model și principii politice, economice și militare de organizare se extind gradual la scară globală. Cele două conflagrații mondiale și procesul de decolonizare lansat ulterior în Africa și Asia desăvârșesc procesul de expansiune a ordinii de origine europeană, conferindu-i acesteia un caracter global. Cu siguranță, inițial, ordinea europeană are ca limită spațială o dimensiune regională - Europa -, aceasta neputând ignora faptul ca atât
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cu precădere a identității ucrainene), el a scris o serie de articole ce au fost publicate În reviste de prestigiu ca European Security sau Problems of Post-Communism. Argumentul central al articolului prezent este acela că „tranziția imperială” (imperial transition) sau decolonizarea fostului imperiu sovietic se manifestă printr-un proces de recuperare a trecutului, proces ce se desfășoară la nivel național În statele emergente. Mecanismele caracteristice acestui fenomen sînt rescrierea istoriei naționale și restructurarea memoriei colective. Cazurile pe care Kuzio le examinează
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]