5 matches
-
Între timp, Hrușciov a extins politica Moscovei de a stabili legături strânse cu India și alte state-cheie neutre. Mișcările de independență din Lumea a Treia a transformat ordinea de după război într-o lume mai pluralistă a Africii și Orientului Mijlociu decolonizat și a naționalismului în creștere din Asia și America Latină. Perioada de după 1956 a fost marcată de eșecuri grave pentru Uniunea Sovietică, începând, mai ales, cu ruptura chino-sovietică. Atunci când, în 1956, la 3 ani după moartea lui Stalin, Hrușciov l-a
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
în care sunt interzise toate partidele politice. În cea mai mare parte a cazurilor, statele unipartide sunt rezultatul ideologiilor fasciste, marxiste, staliniste, fundamentaliste sau naționaliste, apărute în timpul luptei pentru idependență de sub jugul colonial. Sistemele monopartite au apărut în cazul țărilor decolonizate, datorită rolului copleșitor pe care l-a avut un singur partid în lupta pentru eliberare sau pentru independență. În statele în care partid de guvernământ este de orientare marxist-leninistă sau stalinistă, acel stat este denumit de obicei stat comunist. Sprijinitorii
Sistem monopartid () [Corola-website/Science/303527_a_304856]
-
mișcarea comunistă a fost slabă, dar URSS* a exercitat acolo, după cel de-al doilea război mondial, o influență considerabilă. Acest paradox se explică prin caracteristicile intrinseci ale comunismului din această zonă, prin prioritățile politicii sovietice și prin strategia statelor decolonizate. Dacă, după 1917, obiectivul prioritar al bolșevicilor îl constituie Europa*, Orientul - Asia* și Orientul Mijlociu - e considerat drept un câmp de acțiune privilegiat. în septembrie 1920, Internaționala Comunistă* (IC) organizează Congresul Popoarelor din Orient, la Baku, în Azerbaidjan. El reunește 2
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
agent-structură.642 Chiar dacă principiile formulate de ICISS sunt logice și clare, par a nu avea aplicabilitate practică. În plus, din punct de vedere politic, responsabilitatea de a proteja nu este acceptată de majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, state recent decolonizate. În încercarea de a preveni conflictele, sistemul internațional s-a bazat pe negocierea tratatelor și acordurilor interstatale ca opțiuni preferate, având ca fundament asumpția că statele exercită controlul în interiorul granițelor. Sunt două probleme vizavi de această abordare. În timp ce există o
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
de a submina interesele stato-centrice.670 Din perspectiva practicienilor din multe țări în curs de dezvoltare conceptul de securitate umană este unul subversiv. Versiunea minimalistă a acestuia este adesea văzută ca o încercare de interferare în afacerile interne ale statelor decolonizate și impunerea valorilor vestice și de schimbare a ideilor despre suveranitate. În cazul Uniunii Europene, Raportul Barcelona 671, care propune o doctrină a securității umane pentru Europa (A Human Security Doctrine for Europe) și care recomandă integrarea componentei de securitate
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]