18 matches
-
teoria platonică despre suflet (problema transmigrației), Iustin va ajunge să considere că sufletele nu sunt eterne prin natura lor (spre deosebire de doctrina lui Platon, unde sufletele proveneau din lumea ideilor și deci erau de aceeași natură cu Ideile), ci coruptibile și decompozabile, adică muritoare. Ele pot supraviețui doar atât cât Dumnezeu le îngăduie. Dar, "de facto", Dumnezeu vrea ca sufletele să trăiască etern și deci, chiar dacă prin natură ele sunt muritoare, de facto ele sunt eterne. Eternitatea sufletelor nu este deci principială
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]
-
realitate implacabilă. Astfel, după ce este profund neatent în ce privește ideea complexă a lumii și a trăirii întru lume, respingând axiomatica acesteia, sinucigașul își manifestă aceeași radicală neatenție în raport cu ființa sa individuală și o devalorizează. Aici, moartea ca act absolut înghite, asimilează decompozabil orice atenție și importanță acordată vieții și identității personale. Dar, în nihilismul său funebru, sinucigașul nu acordă actului morții o preocupare și o valoare de ordin special, așa cum o fac cei care se tem de ea, ancorându-se în exuberanțele
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
comparabilă. (Simon utilizează un exemplu cu doi ceasornicari, dintre care unul asamblează ceasuri utilizând piesele disparate, în timp ce al doilea asamblează subansamble). Deci, existența unor forme intermediare stabile exercită o puternică influență asupra evoluției fenomenelor complexe. Sistemele ierarhice complexe sunt aproape decompozabile (slab decompozabile) în sensul că interacțiunile dintre subsisteme sunt slabe, dar nu neglijabile, fapt ce face ca comportamentul pe termen scurt al subsistemelor componente să fie aproximativ independent de comportamentul pe termen scurt al celorlalte componente. Pe termen lung, însă
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
utilizează un exemplu cu doi ceasornicari, dintre care unul asamblează ceasuri utilizând piesele disparate, în timp ce al doilea asamblează subansamble). Deci, existența unor forme intermediare stabile exercită o puternică influență asupra evoluției fenomenelor complexe. Sistemele ierarhice complexe sunt aproape decompozabile (slab decompozabile) în sensul că interacțiunile dintre subsisteme sunt slabe, dar nu neglijabile, fapt ce face ca comportamentul pe termen scurt al subsistemelor componente să fie aproximativ independent de comportamentul pe termen scurt al celorlalte componente. Pe termen lung, însă, comportamentul oricărei
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
comportamentul pe termen scurt al subsistemelor componente să fie aproximativ independent de comportamentul pe termen scurt al celorlalte componente. Pe termen lung, însă, comportamentul oricărei componente depinde de comportamentul tuturor celorlalte componente. Faptul că sistemele complexe sunt ierarhice și slab decompozabile ne permite să le înțelegem mai bine, deci induce o simplificare a descrierii lor. El remarca faptul că „dacă o structură complexă este complet neredundantă - deci dacă nici un aspect al structurii sale nu trebuie să fie explicată plecând de la altele
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
tip euro- circumscrie valori socioculturale și economice de circumstanță: europiață (en. euromarket; fr. euromarché; es. euromercado). Prefixoidele definesc un domeniu eminamente științific, sunt fundamentale. Compusele aparținând limbajului economiei comunitare au o relevanță conjuncturală. Eurolectul actualizează conceptele într-un sistem holistic, decompozabil în funcție de natura referenților. Este un limbaj cu finalități precise, cu o mare varietate de intenții, depășind limitele stricte ale unui sistem terminologic normativ, prin inserția în vocabularul activ, în publicistică, literatură. Unii cercetători, printre care am aminti pe Richard Thaler
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
o schimbare minimală (atomică), însă indivizibilă, eludînd orice progresie internă: a depăși linia. Testul cel mai caracteristic al acestei categorii este compatibilitatea cu circumstanțe precum "la cutare oră, minut, secundă", dar acest caracter punctual apare frecvent ca fiind extensibil sau decompozabil în discurs, ținînd cont de fraza pregătitoare a finalizării propriu-zise: el a depășit linia după cinci minute. Semantica tipurilor de procese delimitează astfel un cîmp de investigație de primă importanță pentru o teorie a producerii sensului, care atestă nuanțele pe
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
situații instrucționale în corelație cu combinatorica structurală specifică Strategia este un „mod deliberat de programare a unui set de acțiuni sau operații de predare și învățare orientate spre atingerea în condiții de maximă eficacitate și eficiență a obiectivelor prestabilite”, „acțiuni decompozabile într-o suită de decizii-operații, fiecare decizie asigurând trecerea la secvența următoare pe baza valorificării informațiilor dobândite în etapa anterioară” (Potolea, 1983). Sintetic, particularitățile strategiei sunt următoarele (Iucu, 2001): • strategia presupune un mod de abordare a unei situații de instruire
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
că, În ultimă instanță, ar cam fi timpul ca fiecare să-și alcătuiască „adevărul” său religios. Această mișcare de deconstrucție este mai veche (de aproape cinci decenii) și este specifică modernității actuale. A atins mai Întâi filosofia (prin discursuri atipice, „decompozabile” asupra realității sau posibilității cunoașterii acesteia), apoi artele (prin ideologia „operei deschise”, conform căreia artistul nu trebuie să gândească, ci... să dea de gândit celui care vine În contact cu produsele sale), educația (prin propunerea unei educații „pe măsură”, În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
articol din 1965, Salvatore Pricoco face o analiză a structurii scrierii în discuție, respingând teza cercetătorului german F.C. Overbeck, conform căreia tratatul lui Hipolit ar fi o lucrare confuză și dezorganizată, lipsită de orice logică la nivelul argumentării. Tratatul este „decompozabil” în funcție de schema cvadripartită descrisă de Aristotel în Ars rhetorica (III, 13, 1414b): ΒΔ≅≅∴:4≅<, ΒΔ2γΦ4Η, Β∴Φϑ4Η și ƒΒ∴8≅(≅Η. În cazul monografiei noastre, primele patru capitole constituie introducerea (ΒΔ≅≅∴:4≅<). Capitolul 5 prezintă în manieră sintetică, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
impulsul divin care coboară asupra omului. Ea este ceva cu adevărat tainic ireductibil pentru me‑ canismele asociative ale psihologiei creativității. Opera de artă are o naștere fulgurantă, iluminatoare și integratoare. Întregul ei ca formă și conținut este unit perfect, nefiind decompozabil în atomi. Această unitate profundă a operei de artă este reflexul caracterului ei contemplativ și inspirat. 5.4. Imaginație creatoare Imaginația creatoare este efortul prin care imaginația devine receptivă în fața acestei viziuni pe care o interpretează și o traduce în
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
care ni-l propunem în acest capitol este de a analiza structura semantică a verbelor de percepție, urmărind corelația dintre tipul de acțiune, de eveniment sau de stare și actualizarea rolurilor tematice, precum și trăsăturile inerente ale predicației - componenta aspectuală, caracterul decompozabil, omogen etc. 2. Schema cazuală a verbelor de percepție Discuția despre rolurile tematice atribuite argumentelor verbelor are ca reper teoria propusă de Fillmore (1968)28, vizând reprezentarea predicatelor în termeni lexico-semantici sub forma unor liste de cazuri semantice sau roluri
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
vârstei elevilor și specificului conținuturilor de însușit. Astfel, metodele și procedeele active ...” se situează pe primul plan al creativității, putând fi utilizate cu un real succes”. Remarcăm faptul că la nivelul practicii predării, strategia didactică reprezintă o anumită structură metodică decompozabilă într-o suită de decizii și evenimente, cu privire la ceea ce întreprinde profesorul și la ceea ce întreprind elevii într-o situație instructiv educativă dată. Adoptarea unei strategii este dependentă de capacitatea cadrului didactic de a acționa eficient în realizarea obiectivelor propuse, ceea ce
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Silviu Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1147]
-
impulsul divin care coboară asupra omului. Ea este ceva cu adevărat tainic ireductibil pentru me‑ canismele asociative ale psihologiei creativității. Opera de artă are o naștere fulgurantă, iluminatoare și integratoare. Întregul ei ca formă și conținut este unit perfect, nefiind decompozabil în atomi. Această unitate profundă a operei de artă este reflexul caracterului ei contemplativ și inspirat. 5.4. Imaginație creatoare Imaginația creatoare este efortul prin care imaginația devine receptivă în fața acestei viziuni pe care o interpretează și o traduce în
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
impulsul divin care coboară asupra omului. Ea este ceva cu adevărat tainic ireductibil pentru me‑ canismele asociative ale psihologiei creativității. Opera de artă are o naștere fulgurantă, iluminatoare și integratoare. Întregul ei ca formă și conținut este unit perfect, nefiind decompozabil în atomi. Această unitate profundă a operei de artă este reflexul caracterului ei contemplativ și inspirat. 5.4. Imaginație creatoare Imaginația creatoare este efortul prin care imaginația devine receptivă în fața acestei viziuni pe care o interpretează și o traduce în
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
pe un algoritm, la urma urmelor, extrem de intuitiv. Oricât de nefirească ar părea, analogia se susține în toate textele lui Sebastian Reichmann. Și, devansez puțin argumentația, în toate textele despre Sebastian Reichmann. Pentru că omogenitatea specială a Mochetei lui Klimt e decompozabilă la nesfârșit. Iar variantele obținute sunt, de cele mai multe ori, incompatibile. Cu alte cuvinte, și experiența revenirii în țară, și stilistica numelor proprii, și calculul nuanțat al rândurilor succesive, și titlurile cu vagi inserții de suprarealism o susțin. Însă nici una nu
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
termen scurt, cea mai modestă precum modul de a ține cuțitul și furculița nu ar fi fructul unei foarte vechi culturi și al unei educații care durează cît durează viața unui om. Sistemele sociale sînt, de asemenea, se pare, aproape decompozabile (p. 123); astfel, operații de planificare reușite! Încă o perlă: deoarece sîntem secvențiali, ca și mașina, noi nu putem purta decît o singură conversație la un moment dat. Întipărirea amintirilor și simultaneitatea atenției noastre asupra diferitelor obiecte sînt escamotate de
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
automatism, sfârșește prin a institui o monotonie a imprevizibilului, o tiranie a mișcării permanente, un delir al metamorfozelor și un triumf al convenționalismului” (Mircea Iorgulescu). Reductibilă, în ultimă analiză, la proze scurte, pentru că, oricât de ample, romanele lui S. sunt decompozabile în fragmente semiautonome, articulate în manieră postmodernistă, iar „dicționarele” și „fișierele” sunt prin definiție înșiruiri de astfel de fragmente, literatura lui e totodată unificabilă într-un (virtual) ansamblu coerent și totalizant, o ambițioasă summa. Mai întâi, Dicționar onomastic parodiază, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]