137 matches
-
devine, iată, o țintă a scrisului poeticesc: , Totu-i adus în ordine: și valizele și aparatele de radio/ și scurtele de piele și cafeaua-filtru/ și șuncile tale fumegînd departe,/ sub cămașa în carouri./ Marea, vasul cu trenuri-expres în măruntaie,/ balcanicii deconcertați făcînd pe domnii.// Bere, biscuiți, răcoritoare, carne mucegăită, palincă/ și vinuri franțuzești, sughițul și râsul, munca pe șantier/ care așteaptă;/ bărbații se-mbată și-și dau jos nădragii pe culoar.// Jocuri de noroc, baticuri, ciorapi de damă la preț redus
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
Liviu Dănceanu Pentru Paul Valéry lumea reprezintă un "ansamblu de incidențe, de injoncțiuni, de interpelări și solicitări de tot felul și de toate intensitățile, care surprind spiritul fără să-l lumineze în el însuși, care-l mișcă deconcertându-l, îl deplasează de la ce este mai important spre ceea ce este mai puțin important". O deplasare lubrifiată și de vâscozitățile globalizării. Iar dacă pe vremea lui Valéry, globalizarea părea a fi doar o veste cu totul improbabilă, astăzi ea este
Globalizare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13910_a_15235]
-
desenul conlucrând la un echilibru înalt, echilibru emanat prin toți porii operei, prin textura materiei pe care o alcătuiește, degajând astfel mesajul. Nu este de mirare că toată aglomerația de imagini disparate, care n-au nici o legătură unele cu altele, deconcertează, produc un profund sentiment de haos, de indispoziție, de repulsie. Artistul în general respinge haosul din el și din afară, îl ordonează prin operă, îi dă un sens major punându-l în slujba unor sensuri superioare care îl depășesc ca
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
și sorbeam din minusculele cești de espresso, așteptând semnalul de plecare, pe care-l doream cât mai mult întârziat. În prima zi a excursiei, dimineața devreme, mă descoperisem așezat în autocar alături de o tânără femeie austeră, al cărei chip mă deconcertase. În acea severitate nu părea să existe loc de zâmbet, mi-am spus, și m-am resemnat la a privi, prin geamul aburit, doar peisaje și clădiri vechi. Dar tânăra femeie se dovedise - și martore erau piațetele medievale, Capri, locuințele
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
erau decât tot un mod de a te raporta la alții, și deci, de a ocoli inclasabilul pentru a-i minimaliza riscurile. Provocarea, poza, polemica, erau, pentru el, atitudini prea ușor de catalogat. Îi plăceau ambiguitatea, deruta; îi plăcea să deconcerteze, să surprindă. Considera că în artă curajul cel mai rar este nu atât acela de a spune neapărat nu (cuvânt pe care - sprijinindu-se pe spiritul de clan - toate avangardele au știut întotdeauna să-l pronunțe), cât curajul de a
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
nelegitima" este potrivit în situația dată. În ce mă privește, cred că nelegitim a fost cu adevarat proletcultismul anilor cincizeci fără de care literatura și cultură anilor șaizeci ar fi arătat, desigur, altfel. Încercarea această, de de-legitimare directă, (literala!), mă deconcertează, recunosc, oricît de bine aș înțelege că ea nu e decît contraponderea gestului de legitimare a acelor opere "marginale", recuperabile dinspre postmodernism. La fel de inadecvată (și chiar incorectă!) mi se pare a fi considerarea într-un fel de bloc monolitic a
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
anchetator al generației sale, fusese pînă în 1940 un anume cu circulatieă. Cititorul care deschidea în deceniul trei orice ziar sau revista mai importantă descoperea numele lui dedesubtul sau deasupra unui eseu, foileton, nuvelă, fragment de român, însemnare critică etc., deconcertînd adeseori prin multitudinea manifestărilor literare. Aderca, care ne-a lăsat o operă proteica, aproape suspectă prin dimensiuni și în special prin multitudinea formulelor practicate, este un scriitor derutant pentru critică, pînă la confuzia criteriilor, valorilor. Nimeni nu a negat talentul
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
Legitimarea socială continuă să se realizeze prin practicarea unei "profesiuni onorabile". Aminteam de impactul operei prozatorului. Volumul de debut, Ulița copilăriei, apărut în 1923 la prestigioasa "Cultura Națională", cunoaște până în 1947 nu mai puțin de șapte ediții. O cifră ce deconcertează pe cititorul contemporan, obișnuit cu parcimonia cu care editurile noastre tratează literatura română de azi. Infirmând scepticismul unora și propria îndoială a scriitorilor, textele românești de succes deveneau o marfă vandabilă. "Desuet" - iată cuvântul care revine cel mai frecvent în
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
Un roman nu doar despre natura violentă a individului și despre capacitatea lui de a alege între bine și rău, ci și despre frumusețea amețitoare a limbajului.“ Daily Telegraph Personalitatea complexă a lui Anthony Burgess continuă să incite și să deconcerteze. Născut în Manchester în 1917, a studiat engleza la Manchester University și a intrat în armată în 1940. După demobilizare, a predat mai mulți ani, dar în 1959, diagnosticat cu un cancer la creier, s-a hotarât să își dedice
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
Simona Vasilache Azi, cînd trăim cu iluzia inimii, o carte ca aceasta, a lui Cioran, te poate, încă, deconcerta. Cartea amăgirilor, apărută în '36, la Cugetarea, e o jupuire în șapte părți. În genul acelora după care aleargă, bezmetică, trufașă, adolescența, și pe care vîrstele mai coapte o evită cu un zîmbet reținut. Sîntem fericiți fiindcă sîntem ocupați, fiindcă
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
coloristică, efervescență a imaginației. Cu toate acestea pictura lui Tonitza nu a încetat să fie o problemă pentru critică. Dacă în opera mai tuturor artiștilor există ezitări, incongruențe, rupturi în unitatea, mai mult ideal postulată, a operei, pictura lui a deconcertat printr-o mai adâncă contradicție care ar putea fi formulată drept aceea dintre adevărul vieții și artificiul artei. Arta lui Tonitza pornește din exigențe etico-sociale, dintr-o participare profundă și patetică la spectacolul suferințelor umane. Dominantă la începuturile artei sale
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
nici vitalitate, pentru că nu am încredere, atunci când e vorba despre poezie, în aceste virtuți. Drept urmare, nici nu le caut cu tot dinadinsul. Că simple metafore, îmi permit să le pun la îndoială valoarea de adevăr. Sunt, așadar, pregătit să-i deconcertez și pe admiratorii lui Aurel Pântea. Fără a ma numără, neapărat, eu insumi, printre ei, îl consider un poet bun, unul dintre cei mai buni pe care i-a dat școală optzecismului ardelean. Mă feresc însă să descopăr în Nimicitorul
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
întreagă lume. Felul în care ascultă explicațiile docte ale doctoriței Gina Filip (Clara Vodă) privitoare la proasta calificare rasială pentru reproducere a muncitorilor români, cu o doză de naivitate amestecată cu timiditate, felul în care primește vestea în măsură să deconcerteze pe oricine, și anume că amantul focos pe care-l întruchipează este de fapt steril, ceea ce ridică întrebări asupra paternității, aduce personajul la puterea melancoliei cehoviene a oamenilor de prisos. Dialogul și stările pe care le parcurge personajul relevă frumusețea
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
culturali", pretinșii apărători ai Tradiției (guvernante, profesori, arhivari, notari "și alții tot așa de tari"); pentru "saprofiții academici închistați în jurul capodoperelor". E nevoie vitală de experiment, de experiențe și de contestații regeneratoare, de violențe avangardiste capabile să scuture clișeele gustului, deconcertând o receptivitate "sclerozată de stereotipii". Prin ele, cultura se revoltă periodic contra culturalului cu care ajunge să fie echivalată. Pe de altă parte, eseistul nu creditează oricând și oricât noutatea, nu o consideră o valoare în sine. Noul Roman nu
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
-l puteai categorisi. Să ne amintim că atunci, în 1997, cartea stîrnise senzație nu atît prin noutatea informației - în fond era vorba de istoria știută a românilor - cît prin insolitul interpretării ei. Lucian Boia venea cu o viziune care ne deconcerta, căci nu eram obișuiți să ne privim istoria așa cum ne cerea cartea. Pînă atunci crezusem că adevărul istoric e obiectiv și că nu poate fi decît unul, numai că Lucian Boia ne arăta că adevărul nu numai că nu e
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
și superficial, enclava. În ceea ce mă privește, fără a fi sedus de urmele pixului pe pagină, de eventuale și felurite formalisme cu poantă sau de curgerea treptată a rândurilor, mă recunosc captivat de sinceritatea uluitoare a Ioanei Nicolaie, una care deconcertează și care nu poate veni decât, în linie dreaptă, din trăire. Restul, vorbă veche, e literatură. Sau, cu fruntea sus, cenotaf.
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
au cu ce să le plătească, articolele scrise pentru diferite ziare ori băncile din parcuri care reprezintă singurul punct fix al existenței lor, precum și sentimentul morții, liniștea pe care le-o aduc cimitirele, obiceiurile ciudate, teatralitatea gesturilor cu care îi deconcertează pe ceilalți, lipsa unor alte ființe umane de care să se simtă realmente apropiați, trăind neomenește de singuri, conștiința propriei valori, halucinațiile, înclinarea către visare, sentimentul înfrângerii, confuzia ori vlăguirea nevrotică. În ciuda acestor numeroase pattern-uri atitudinale care se suprapun
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
în curgerea și economia simbolică a masivului roman, rol de pivot. În funcție de culisarea lui se vor modifica nu numai traiectoriile eroilor, ci și coordonatele lumii ficționale în care ei evoluează. Inițial, micșorarea vitezei narative și schimbarea unghiului de expunere îl deconcertează pe cititorul doritor de noi întâmplări senzaționale, rulate la fel de rapid ca în capitolele anterioare. Odată sesizată însă intenția autorului, așteptările noastre se "adaptează", iar pofta de a înghiți, pe nemestecate, bucăți crude de carne epică lasă loc unei degustări a
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
pe care o avea cu răpitorul ei, pe care-l ura și Îl respingea uneori, dar pe care În același timp Îl dorea și de care avea nevoie cu o dorință bolnăvicioasă? Ambivalența sau profunda complexitate a sentimentelor ei o deconcertau și poate, Într-un inconștient gest de autoapărare, prefera să nu se gîndească la nimic și să trăiască acele zile ca și sum ar fi fost vorba despre un vis lung, din care În orice clipă ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sucombau încet. Apoi, am simțit cum mă clatin, cum mă derulez lent ca o desfășurătoare, cum pierd înălțime și mă prăbușesc. Simt deja că am atins orizontalitatea și trupul meu se relaxează încet la contactul cu solul, se destinde, se deconcertează... Pleoapele încep să se miște, deschid ochii larg... îmi ascult respirația grea și sacadată. Somnul meu și al Arinei Gnomul Un strat gros de întuneric mă desparte de imaginea mea din oglindă. Îmi intuiesc forma grevată în beznă, așa cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai aveam nevoie de claviatură ca s-o aud. Eu care i-am admirat întotdeauna pe cei care citesc partituri și scot exclamații la splendoarea lor, eram mândru de minusculul meu progres. Uneori câte un nume mă inspira și mă deconcerta. Deskowiak Elzbieta. Pesemne că era Elisabeth în poloneză. Elzbieta, e drăguț. Întâlnirea cu o Elzbieta Deskowiak îți pregătește mintea pentru uimire. Nu se întâmplă la fel cu Desmarais Paul, pe rândul următor. Sau era un prefix telefonic care pornea mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
dorit-o sau lasă-i măcar cinci ani. 4. Nu calcula într-una profiturile și pierderile. Pentru asemenea investiți, este nevoie de timp. Acum te poți baza pe "pilotul automat". Nu te enerva și nu permite nici altora să te deconcerteze. 5. Ține minte că iarna este urmată întotdeauna de vară și invers. Să nu te descurajezi atunci cînd "iarna" este în toi, dar nici să nu devii euforic la venirea "verii". În cazul în care mai ai ceva bani, profită
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
anulează, codurile dispar. Japonezii se pot bucura, acolo, de o intimitate naturală, care, probabil ca un efect al imensei descătușări psihice, ca un revers al uriașei poveri care a fost dată la o parte, o depășește pe a noastră, ne deconcertează chiar și pe noi. Din vechime, baia este comună, femei și bărbați complet dezbrăcați se întâlnesc în aburii calzi, pentru a sporovăi vrute și nevrute, într-un abandon de sine complet, o deschidere uluitoare spre celălalt. Nu mai există granițe, nu mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe nesimțite unul atunci când ceea ce are de spus se confundă cu metafora a ceea ce are de spus. Ce rezultă de aici e un efect mai degrabă poetic decât romanesc. Anume alegoria expresiei. Din această perspectivă, mărturisirea de pe coperta a patra deconcertează în mai mică măsură: "Romanul ăsta e o geamandură care arată unde încep apele mele adânci. O parte din el l-am scris într-un orășel dobrogean fierbinte, într-o cameră coșcovită și crăpată în care mai găseai încă, îngrămădită
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
Popa. (Voi reveni la acest detaliu ceva mai jos.) Manolescu își întocmește deci, tot în urma unei selecții exigente, propriul dicționar. Intersecția de criterii e în afară de orice discuție. Sigur că prezența anumitor autori importanți, mai ales contemporani, în asemenea liste pasabile deconcertează. Dar nu într-atât cât să nu se bage de seamă că n-avem de-a face cu o radiere definitivă, ci cu o deplasare (discutabilă poate de multe ori, dar absolut sinceră estetic) de accent valoric. Amestecat, până la Manolescu
Câtevaintrări dedicționar(VIII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7332_a_8657]