420 matches
-
numitor comun. Chiar și eclectic fiind, criticul, în tentativa de a da o notă originală interpretărilor operei literare are sentimentul bizar al unei investiri personale inconștiente. Și asta pentru că este interesat de inconștientul Autorului. Ciudata osmoză duce la o stare deconcertantă de incompletudine, de perpetuă neîmplinire euristică. Impresia noastră a devenit o certitudine abia când am recitit un fragment al cărții lui Marthe Robert: "Pentru o lectură psihanalitică a operelor literare (și implicit pentru comentarea studiilor care propun o asemenea lectură
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
formulă stereotipă și memorabilă ca: „Bardul de la Mircești”? Tot banală e și tăgada indiscutabil îndreptățită estetic care i se aduce în numele unui spirit critic elementar. Ce poate fi mai banal decât a constata facilitatea și superficialitatea acestei opere de o deconcertantă incontinență? Un strălucit eseist din Occident a scris următoarele cuvinte despre un alt prea fericit bard, cel de la Weimar: „Goethe, d’une mediocrité sans précédent”. Eu văd în aceste ultime două vorbe, subliniate de autor, un elogiu foarte mare: o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în care intrase scriitorul. Iritabil la culme, el adună în corespondența perioadei întreaga amărăciune și frustrare a unui paria de lux, dar și spaima difuză a autorului ce simte, fizic, diminuarea forței creatoare. Compus cu icnete, cu opinteli isteroide, enervări deconcertante, lamentări dizgrațioase, romanul e departe de imaginea dezastruoasă pe care s-a străduit din răsputeri să i-o creeze Chandler. Adâncirea frustrărilor detectivului se petrece pe o linie logică, acumulare perfect rațională a eșecurilor existențiale suferite anterior. Un Marlowe îmbătrânit
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
interiorizată și moliciune reprezenta un arsenal al seducției căruia i se putea cu greu rezista. Pe parcursul romanului, Marlowe nu investighează, de fapt, împrejurările morții lui Lennox, ci reconstituie fragmente - disparate, ilogice, contradictorii - ale vieții lui. Concluzia nu poate fi decât deconcertantă: după acel unic moment de eroism, în Norvegia, în timpul celui de-al doilea război mondial, Terry se cufundă în mlaștina unei existențe promiscue. Ceea ce el numea „mândrie” (și poate chiar era) putea să fie, la fel de bine, o perversă mască a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
clipind dintr-un ochi; plin de sine, poetul află că "toată omenirea" se precipită să-i cunoască versurile: "Eu abia puteam stăvili valurile de oameni, / Alergam de colo-colo, asudat de tot, / Și împărțeam bonuri de ordine". Efecte de contrasens, asocieri deconcertante, farsă și burlesc fac din Marin Sorescu un inclasabil: nici frivol (deși deschis facilităților), nici vizitat de mister și obsedat de inefabil. Calificativul "gouailleur", aplicat ironistului de către Al. Piru (Poezia românească contemporană), e departe de a i se potrivi, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Adevărului pentru inteligențele credincioase. S-a spus că religia este în declin, dar, cu ajutorul acestei noi minuni, lumea va vedea triumful grandios al Euharistiei și al Mariei" (Pius al XII-lea). Biserica a îmbrățișat secolul vizualului cu o ușurință deloc deconcertantă pentru cine știe ce o separă pe acest plan de surorile ei protestante. Fără a mai vorbi de Vatican II, de superstarul Ioan Paul al II-lea și de prodigiosul echipament vizual al Sfântului Scaun subiecte facile -, vom da câteva detalii semnificative
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
es cu o surprinz?toare abilitate numeroase referin?e la opere locale vechi sau la alte construc?îi cu acelea?i func?îi că ?i ele. Cultură ?i umorul se conjug? aici n mod fericit. �n proliferarea infinit? ?i uneori deconcertant? a operelor, un grupuscul, calificat �n general drept �deconstructivism�, se face remarcat prin (de�) compozi?îi violent agresive. Grupul austriac Coop Himmelblau (W. Prix ?i H. Swiczinsky), cu �remodelarea unui acoperi?� (Viena, 1984�1989), dau uzina Funder 3 (Austria, 1988
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
după rânduială. Dacă vreun clasicist al agresiunilor sexuale l-ar fi întrebat pe Rică la ce chinuia fata în halul ăla (admițând că deținătorul secretului nu i-ar fi pocit pe loc mutra curiosului) probabil că răspunsul ar fi fost deconcertant de frust: "ca s-o văd". S-o surprindă, adică, în lenjeria intimă a neputinței și deznădejdii, dacă nu cumva dincolo de ele, sub pielea lor falsă, de fard, cu mâna deja bâjbâind prin armurăria secretă a sinelui. Punând-o jos
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
îi vizita însoțită numai de Brown), organizînd anual un bal pentru servitorii palatului (cînd toată lumea se îmbăta, sub privirile îngăduitoare ale reginei). Le cerea nepoților să dea mîna cu servitorimea (lucru interzis de protocol și de părinții acestora, și deci deconcertant pentru copii). După moartea lui Albert a fost atît de dezorientată, încît nu-și îndeplinea îndatoririle protocolare de regină nici măcar atunci cînd Anglia era vizitată de capete încoronate. Așa s-a întîmplat în 1863 cînd nu i-a găzduit la
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
reali sau bănuiți), ziariști. Secretul de stat, devenit și mai impenetrabil din cauza minciunii de stat care pecetluiește documentele, face ca Între cifrele referitoare la numărul victimelor vehiculate de studiile academice și cel din memoriile de Închisoare să existe un decalaj deconcertant. Găsim În unele memorii amintirea a treizeci de morți pe anotimp rece, Într-un anumit lagăr, pe care trebuie să o comparăm cu amintirea a treizeci de morți pe zi. Cei 285.764 de Încarcerați Între 1948și 1964, despre care
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
la „Luceafărul”, „Cronica”, „Orizont”, „Vatra” ș.a. Este membru fondator al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști (1990), președinte al Societății Române de Niponologie (din 1990) și membru al Asociației de Studii Orientale din România. Evoluția prozei lui S. este surprinzătoare și deconcertantă. În Balanța cu umbre, ca și în romanul Spațiile altora (1972), S. încearcă decuparea absurdului cotidian din existența reală, cultivând cu preponderență bizareria și împingând, uneori, încifrarea sensurilor până la limita nevoii de decodificare. „Sofisticarea” stilistică, remarcată prompt de critica literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289691_a_291020]
-
în altele, sau poate în majoritatea lor, este foarte greu să depistăm moralitatea relativă a diferitelor opțiuni. De multe ori, deciziile sunt luate nu numai pe baza unor informații incomplete, dar și în contextul unor necesități contradictorii, al unor incertitudini deconcertante și al unor "adevăruri" reconfortante care se transformă în jumătăți de adevăruri în momentul în care sunt examinate serios. Binele și răul tind să se amestece, nu sunt ambalate separat. Această realitate, o temă centrală a filozofiei, a dramei, a
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
de a plăcea. Susținea că a avut doar trei maeștri: natura, Velázquez și Rembrandt. Dar în fundalele tablourilor sale nu vedem decât pietre, stânci, ziduri, arcade. Ce-o fi însemnând pentru el natura, adevărul sau omul? Arta lui Goya era deconcertantă, el ignora arborii, lumea mării, a norilor, luna, suprima decorul. Soarele lui era negru. Începând de la Somnul rațiunii naște monștri, nouă zecimi din capricii sunt scene cu vrăjitoare, diavoli și strigoi. Cu cât caracterul fantastic al acestora este mai evident
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
buna așezare a lor într-un exercițiu anagogic firesc, într-o perspectivă interdisciplinară novatoare, în vederea comprehensiunii profunzimii sale simbolice. Prin urmare, miza acestei lucrări este una majoră: să fundamenteze această nouă disciplină și să justifice existența ei în cadrul unei pluridisciplinarități deconcertante: teologie, filosofie, estetică și istoria artei. Înainte de a discuta această problematică esențială, să remarcăm armătura teoretică pe care se sprijină această carte: este vorba de prezența a două atitudini aparent divergente, sub raportul formei, însă convergente, sub raportul ideatic: poziția
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Ateismul fragmentează tot universul într-o miriadă de euri izolate, fără unitate și legătură, în care fiecare stă singur în mijlocul acelui Nimic datorită căruia chiar și Hristos, la sfârșitul lumii, pune sub semnul întrebării existența Dumnezeului Tată. Este viziunea apocaliptică deconcertantă pe care Jean Paul și-o imaginează de două ori. Prima oară în Plângerea lui Shakespeare mort, printre morții care îl ascultă în biserică, despre inexistența lui Dumnezeu (Des toten Shakespear's Klage unter der toten Zühörern in der Kirche
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
lui se încadrează in limitele cronologice aie domniei reginei Victoria. Astfel, acești termeni, la origine cu caracter politic, au căpătat un sens precis în istoria intelectuală și chiar în cea literara. Totuși, originea pestriță a etichetelor noastre obișnuite este cam deconcertantă. "Reforma" își are originea în istoria ecleziastică; "umanismul", în istoria culturii; "Renașterea", în istoria artei; "Commonwealth"-ul și "Restaurația" sunt derivate de la evenimente politice precise. Termenul "secolul al XVIII-lea" este un vechi termen 'cronologic care a preluat ' unele dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Michnick, În special În scrisorile sale din Închisoareă, precum și Havel afirmă chiar că lupta Împotriva comunismului este de fapt lupta Împotriva unui tip de limbaj, acest tip de limbaj, de lemn, de aceea este o luptă Împotriva minciunii. În multitudinea deconcertantă a modalităților de exprimare politică pot fi evidențiate anumite tipuri caracteriale - relativ distincte - de discurs, analiza acestora fiind de natură să deschidă perspective noi de Înțelegere a mesajului politic. Astfel, sociologii care studiază fenomenul comunicării politice recunosc impactul stilului discursului
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
cu lecturile lor. Nu îngăduie imersiuni mediocre în parcursul lecturii. Poate așa s-au format mințile academice, devorând doar marile cărți ale omenirii. Timpul este limitat, ca orice resursă prețioasă și este ilogic să-l cheltuiești în experiențe futile sau deconcertante. Cariera se construiește metodic, selectiv. Noi oamenii obișnuiți însă, nu suntem ființe foarte organizate, uneori citim doar de dragul lecturii, fără vreun profit imediat. Nu suntem niciunul dintre noi doar ființe logice ci și profund sentimentale, deci se poate găsi în
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
să fie mai importantă decât propria ta viață căci răul este contagios, transferabil, cuceritor) se numește moralitate. Dar moralitatea presupune urmarea unor principii morale. Filosofia vorbește despre morale, nu despre morală. Trebuie să admitem o pluralitate a sistemelor morale. Pare deconcertantă ideea că nici măcar în acest punct oamenii nu au căzut de acord. Însă în orice sistem moral ne-am prinde, scopul este binele. Dar Nietzsche ne-a învățat că „binele” este o convenție lingvistică, un fel de a promova binele
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nevoia de ludic, scăparea este în roman, acolo viața nu este redusă la gândire, ci include tot ceea ce definește viul. Cuvântul reinstanțiază viața. Te întrebi ce fel de tânăr populează noile conformații rezultate în urma schimbărilor postdecembriste. Și dai peste răspunsuri deconcertante, chiar dacă ele nu generalizează, ci, dimpotrivă, particularizează. Nu poți pretinde că toți tinerii din România anilor 90-2000 sunt după chipul și asemănarea celor din Cum să uiți o femeie sau Cu puțin timp înainte de coborârea extratereștrilor printre noi dar poți
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
non-A. Michel Foucault este cel care observă cum epistema postmodernă s-a reconfigurat într-o polifonie a diferențelor care aproape că nu mai acceptă dialogul. Cu postmodernii se întâmplă un dezmăț al disipărilor. Legitimarea fără opreliște a diversităților devine deconcertantă. Periferiile cer toate loc central. Cu postmodernii asistăm la o spargere a unității în componente care nu mai îngăduie sinteza. Omul fără însușiri al lui Musil stă mărturie. Sau omul recent al lui Patapievici. Ultimul om, cum a fost el
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nefăcutului. O carte își poate arunca cititorul, dacă el nu se opune cu încrâncenare, pe o orbită a construirii de sine. Să nu faci nimic cu viața ta, să nu asociezi niciun sens vieții tale, și să fii tânăr, e deconcertant dar e un loc comun în societatea românească de după 89. Nu-i de mirare că tinerii scriitori îi dau târcoale tocmai acestui loc. Ce salvează cartea lui Teodorovici? Ca și-n cazul lui Dan Lungu, umorul. Doar că aici umorul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
a descoperirii unor indicatori cât mai exacți și preciși care să exprime corect gradul de participare, apoi pe cea a inventarierii metodelor cu ajutorul cărora să se diagnosticheze nivelul și puterea participării. În ceea ce privește primul aspect, plutim încă în incertitudine, părerile fiind deconcertant de împărțite și contradictorii. Și dacă uneori reușim totuși să identificăm câțiva indicatori ai gradului participării, corelația dintre aceștia este departe de a fi unanim acceptată. Printre indicatorii asupra cărora există un mai mare consens am putea enumera: cantitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
reguli pentru evaluarea și ameliorarea științei economice. 1.4. INTRODUCERE ÎN METODOLOGIA ȘTIINȚEI ECONOMICE Eseul lui John Stuart Mill, intitulat Despre definiția economiei politice (1836), rămîne unul fundamental în domeniu pînă în zilele noastre. Pentru Mill știința economică este una deconcertantă. Tezele ei sunt rareori supuse testării empirice, iar cînd acest lucru se întîmplă, ele sunt de multe ori infirmate. Predicțiile bazate pe teoria economică sunt, de ase-menea, de foarte multe ori, eronate. În concepția lui Mill, premisele de bază ale
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ani, de la sfîrșitul antichității clasice. Precum școlile gnostice de atunci, multe școli sau mișcări științifice actuale se consideră apostoli ai unei ere noi, descoperitori ai unor noi adevăruri, care de care mai incitante, într-un eclectism redutabil și un sincretism deconcertant. Iar precum gnosticismul s-a destrămat prin activitatea excentricelor secte alexandrine, astăzi ni se oferă fragmentar o puzderie de modele subculturale, pseudoștiințifice, promovate de o puzderie de guru salvatori. Renasc, în forme noi, misteriile antichității. Actualele abordări, foarte tehnice și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]