84 matches
-
pe el, ci temerea că ar putea să riște totul, dacă nu se va concentra pentru a o menține în cadrul gândit inițial. Campania părea să-l excedeze și pe el, care provoca, întreținea și exploata evenimentele. Iată-l însă inhibat, deconcertat. Din păcate, nici Drumezea nu se prezenta într-o altă stare, chiar dacă trecuse prin atâtea experiențe. Se contaminase de la Ursula sau interceptase vreo informație, care-l obliga să se comporte reținut. Chiar când Negrescu se apropie pentru a-i cere
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
în Noaptea furtunoasă, în Scrisoarea pierdută, este mare în atitudinea lui față de clasa muncitoare, este mare în atitudinea lui luată împotriva social-democraților în 1905." șîmpotriva social-democraților de pe o poziție socialistă!ț Discuția durează mai multe ore. Camil Petrescu, jenat și deconcertat, opune o slabă rezistență și capitulează în cele din urmă: ,Acum, cu o analiză foarte subtilă făcută de către Partidul Muncitoresc Român, s-ar putea dovedi că Eminescu și Caragiale erau sprijiniți numai în măsura în care interesele momentane cereau ca să se dea lovituri
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
Să-l însele nu să i se adapteze, să găsească soluții literare apte să-i facă transmisibil, în condițiile supravegherii ideologice, mesajul critic antitotalitar. Dispărând, după 1989, interdicțiile "stimulatoare", scriitorul s-ar fi văzut dintr-odată lipsit de motivație și deconcertat, derutat. Ce să scrie și cum? Asemenea oricărui vechi captiv devenit pe neașteptate liber, nu va ști ce să facă cu libertatea, cum să profite de ea. Ca scriitor nu va ști cum să fructifice libertatea literar. Să fi fost
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
pe drum spre țara ideală de undeva din Occident, unde domnește dreptatea, unde oamenii sunt ca frații și surorile, iar statul potent joacă rolul de părinte protector; fugari care se ascundeau de familiile lor - de soții, soți, părinți; îndrăgostiți nefericiți, deconcertați, melancolici și veșnic înghetați. Cei pe care îi urmărea legea, fiindcă nu reușiseră să-și achite creditele contractate. Hoinari, vagabonzi. Nebuni care după o nouă recidivă a bolii erau duși înapoi la spital, de unde - prin forța unor dispoziții incerte - erau
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
Am atins-o cu buricul degetului și m-am întors, s-o văd pe doică palidă precum cearșaful, cu părul zbârlit, cu ochii stinși și buimăciți. Ducea în mână un castron cu fiertură de orz, ca data trecută. Mă privea, deconcertată. Mi-am acoperit fața cu mâinile ducâdu-mă să mă ascund după perdeaua din alcov. Am vrut să dorm. Un cerc de foc îmi strângea craniul. Mirosul violent și afrodiziac pe care îl răspândea uleiul de santal turnat în lampă mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în detaliu, reacțiile celui care, învins, se întoarce acolo unde îi este locul, în spațiul său! Sau ajunge în altul identic!...” Totul a decurs perfect. Filmările pe autostradă, cadrele menționate de Regizor, intrarea în oraș... Echipa din dreptul Cetății - deși deconcertată - a surprins în amănunt momentul impactului cu zidul, tabla făcându-se armonică și catapultarea mașinii înapoi, de parcă era o jucărie, una din uși zburând prin aer. Automobilistul cu ochii deschiși, ca de sticlă, un jet de sânge împroșcând un geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
părea diferit, de parcă i s-ar fi adăugat un ecou. Mai făcu vreo câțiva pași, clătinându-se, pradă amețelii. Încerca senzația că nu era singur, aceeași senzație pe care o experimentase cu câteva ceasuri În urmă, În chilie. — Ce... șopti deconcertat, În timp ce o lumină strălucea În jurul lui. Simți cum o mână Îl Înșfacă de braț. — Oprește-te, aici e moartea! Cel care Îl ținea era un tânăr Înarmat, cu plete blonde care ieșeau de sub coif. În mână ținea o torță, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
recunoaștere. — Nu e nimic, priorule. Doar ruine și unelte de lucru. Nici o hârtie, nici o pânză. Pe Dante Îl stingherea prezența acelui imbecil. Se răsuci brusc pe călcâie, Întinzându-i torța. Măcar așa avea să fie de folos. Omul o luă, deconcertat și rănit În mândria sa. Dar curiozitatea era mai puternică. — Zici că meșterul a fost legat de par când Încă era viu? Dar de unde ți-ai dat seama? Dante Îi arătă scrijeliturile de pe pereți, Îndărătul trupului. — Fiindcă, În locul acesta, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu la ordinul lui. La Roma se șușotea că, atunci când a aflat vestea, Bonifaciu ar fi reacționat cu o izbucnire de mânie furibundă și că ar fi ocărât vreme de trei zile moartea care Îi smulgea prada. — Prada? exclamă Dante deconcertat. — O știința secretă pe care vechiul papă o Învățase și acum o ducea cu el În mormânt. Continua să nu fie convins. Trebuie să fi fost una din numeroasele legende care circulau la curtea coruptă a lui Bonifaciu, răspândită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
e că nu mi se pare oportun să deschidem intrarea spre piață. Mai curând spre În spate, eventual. — De ce? — Nu mi se pare demn ca viitorii noștri ambasadori să dea peste câte vreun mârlan cu nădragii descheiați. Dante Îl fixă deconcertat. — Dar pentru ce naiba ar trebui cineva să-și descheie nădragii, Într-un muzeu? — Nu știu despre ce muzeu vorbești. Dar cred că e cam greu să te ușurezi, cu nădragii ridicați. Poetul Îi smulse foaia din mâini, examinând-o din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în cabină ca să împingă afară, fără nici un menajament, un om legat la mâini, căruia îi alunecă piciorul când sări pe pietre și căzu în genunchi. Gacel îl recunoscu îndată. — Și cu ăsta ce-i...? nu se putu abține să întrebe deconcertat. — Din partea comendatorului Ferrara. — Acum câteva zile i-am eliberat pe prizonieri. — Știm, dar comendatorul întotdeauna își ține promisiunea. Împreună se apropiară de locul unde, îngrozit, Marc Milosevic îi observa cu chipul descompus de spaimă, și imohagul strâmbă din nas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
editura asta? — Au Închis-o acum doi ani. Dar ediția originală nu-i asta, ci alta din noiembrie, din același an, Însă tipărită la Paris... Editura e Galliano & Neuval. Nu-mi spune nimic. — Atunci, cartea e o traducere? am Întrebat, deconcertat. — Nu menționează ce-i. Din ce se vede aici, textul e original. — O carte În spaniolă, editată mai Întîi În Franța? — N-o fi prima oară, cu vremurile astea, a argumentat tata. Eventual Barceló ne poate ajuta... Gustavo Barceló era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am retezat-o eu. Despre ce dracu’ Îmi tot vorbești? Despre iubita dumitale. — Eu n-am nici o iubită, Fermín. — Ei bine, acuma voi tinerii numiți asta oricum, „guirlifrend“ sau... — Fermín, rebobinează. Ce tot spui? Fermín Romero de Torres mă privi deconcertat, alipindu-și degetele de la o mînă și gesticulînd În maniera siciliană. — Să vedem. În după-amiaza asta, să tot fi fost acum o oră, o oră și jumătate, o domnișoară ochioasă foc a trecut pe-aici și-a Întrebat de dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o dată. Mi se pare că Învățaseră Împreună la colegiul San Gabriel și, uneori, de referea la el ca și cînd ar fi fost cel mai bun prieten al lui. Știți că Jorge Aldaya era fratele Penélopei? Nuria Monfort se Încruntă, deconcertată. — I-ați dat lui Aldaya adresa lui Julián de la Paris? — Nu. Mi s-a părut suspect. — El ce-a zis? — A rîs de mine, mi-a spus că o va găsi el pe altă filieră și a Închis telefonul. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lua în stăpânire patria care ne-a dat ființă. Secretarul ridică din umeri și întrebă, să iau notă de solicitarea domnului reprezentant al p.d.d., domnule președinte, Opinez că nu e cazul, ceea ce se întâmplă este că toți suntem nervoși, dezorientați, deconcertați și se știe că într-o astfel de stare de spirit e ușor să spui lucruri pe care, de fapt, nu le gândești, sunt sigur că domnul secretar n-a vrut să jignească pe nimeni, el însuși este un alegător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu legătura neagră și la tânăra cu ochelari fumurii. Zâmbi amintindu-și de încurcătura agentului când i-a spus că acest nume i s-ar potrivi la perfecție soției bătrânului cu legătura neagră, Dar ea nu purta ochelari fumurii, răspunsese, deconcertat, bietul agent clasa a doua. N-am fost leal, gândi comisarul, trebuia să-i arăt fotografia grupului, fata are brațul drept căzut de-a lungul trupului și ține în mână niște ochelari fumurii, elementar, dragul meu watson, da, dar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mult ca oricând perspicacitatea lui Stroeve. El a văzut de la început că aici e vorba de o revoluție în artă și a recunoscut încă din fașă geniul pe care acum îl laudă întreaga lume. Dar dacă am fost nedumerit și deconcertat nu înseamnă că nu am fost impresionat. Până și eu, în ignoranța mea cumplită, n-am putut să nu simt că aici exista o forță reală care-și căuta calea de exprimare. Îmi stârnise interesul și emoția. Simțeam că tablourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
parbriz. "Ce faci?", i se adresă, încă șocată. "Ești căutată pentru crimă, nu-i așa? Ai văzut, ți-am spus eu că Julian te înșela...". "Poftim??!!! Ce ai spus? Ce mama naibii ai putut să spui?". Șoferul a privit-o deconcertat. "Eu? Nimic, n-am spus nimic, pe cuvânt...". Părea sincer. A trecut peste momentul dificil și nici nu l-a mai băgat în seamă. Când a ajuns la cimitir, i-a înmânat plata, plus un bacșiș. S-a îndreptat, aproape
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
și Corina s-au plimbat prin oraș, descumpăniți. Au ieșit la o terasă, dar nu se mai simțeau la fel de liberi, la fel de în siguranță. „Tu ai înțeles ce voia ăla de la noi?”, l-a întrebat Corina. „Sincer, nu”, a răspuns Silviu, deconcertat. „Doar producătorii nu sunt atât de nebuni încât să-și închipuie că există cineva care să nu fi descărcat niciodată vreun film, iar ăștia de aici nu or fi atât de nesănătoși să creadă că există cineva care să nu
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
la coafor...”. „Păi nu pentru acum, pentru când ajungi acasă...”. „Știți”, strecură fata printre buzele strident rujate, „eu acasă mai mult stau cu prietenul meu. Îi fac masaj de relaxare. Nu prea avem timp de citit...”. „Înțeleg, înțeleg...”, rosti Silvia, deconcertată. „Ei, lasă, o să încercăm să vorbim cu altcineva...”. În fine, au oprit pe stradă un tip care părea a lucra la o uzină sau la ceva asemănător. „Bună ziua, suntem de la o librărie și difuzăm gratuit cărți. Dacă v-ar interesa
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
mâinile și ducându-le în fața ochilor am văzut că păreau bolnăvicioase și pline de sânge. Acestea nu erau mâinile mele. Nu erau nici ude, nici uscate. Un aer jilav părea că se desprinde în permanență din ele subțiindu-le. Din ce în ce mai deconcertat, l-am oprit pe primul trecător și m-am uitat atent în ochii lui. Era la fel de uscat ca și mine și mergea pe stradă gesticulând vorbind singur despre metempsihoză și Nostradamus. - Nu te supăra domnule, am început eu timid, mi-
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
și în lumea lăuntrică a autoarei. Cartea, de o apreciabilă anvergură epică este o creație plurivalentă și exprimă în ansamblu un mod personal de raportare a autoarei la fenomenul existenței, în tot ceea ce implică acest lucru. Dar dincolo de multitudinea uneori deconcertată a temelor, ideilor sau motivelor care compun textura complexă a cărții , pot fi identificate câteva dimensiuni tematice domnante prin amploare și recurență; evocarea copilăriei și a primei tinereți, imaginea mamei și pe întinderea întregului volum critica fără menajamente a societății
DORINA STOICA, „RAIUL ÎN CARE AM FOST”, POVESTIRI; PREFAŢĂ SIMION BOGDĂNESCU, EDITURA SFERA BÂRLAD 2011 de GHEORGHE CLAPĂ în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371025_a_372354]
-
Întrebarea dacă tatăl lui Hamlet și Claudius au aceeași mamă, o Întrebare totuși esențială pentru tribul Tiv: «Tatăl lui Hamlet și unchiul său aveau aceeași mamă? Ă Întrebarea sa nu avu timp să răzbată până la mine; eram prea bulversată, prea deconcertată să aflu că unul dintre elementele cele mai importante din Hamlet a fost scos din joc. Am răspuns ușor vag că bănuiam că aveau aceeași mamă, dar că nu eram sigură, povestea nu zicea nimic despre asta. Bătrânul stăpân Îmi
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
discuția În casă, spun pe un ton demn. Luke Îmi urmărește privirea. — Aha. Da. Hai să... facem asta. Intră În casă, iar eu Închid ușa. O clipă, nici unul dintre noi nu spune nimic. Nu știu ce aș putea spune. Mă simt complet deconcertată. — Becky... nu știu de unde-ai putut scoate așa o aberație, expiră Luke adînc. Am avut niște probleme la serviciu și am Încercat să te țin departe de ele. Nu am nici o aventură. Cu Venetia? — De la ea personal știu, ea mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
din Îmbrățișare. Trag aer În piept adînc, Încercînd să-mi regăsesc calmul și scot două căni. Apoi mă Întorc spre el. — Luke, da’ de ce-a zis Venetia că aveți o aventură, dacă nu aveați? — Habar n-am. Luke pare deconcertat. — Ești absolut sigură că asta a vrut să spună? Și că nu ai Înțeles tu greșit? Nu! Îi răspund supărată. Nu sînt chiar atît de idioată! A fost cît se poate de clar la ce se referă. Rup o bucată
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]