846 matches
-
dominare” identificate de autori ca fiind determinante În procesul de aservire de către puterea comunistă a țărănimii românești: „manipularea proprietății”, „inventarea conflictului social”, „distrugerea și Înlocuirea elitei” și „manipularea stilului de viață”. „Manipularea proprietății”, analizată În secțiunea a treia, „Construcția și deconstrucția proprietății rurale”, este procesul prin care țărănimea este obligată, În urma unor măsuri violente (legislație defavorabilă, agresiune fizică, constrîngeri de ordin material), să renunțe treptat la proprietatea asupra pământului și asupra uneltelor de lucru. În felul acesta țăranul este lipsit de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dogme intelectuale, care sunt livrate societății de "autorități". Aceste simboluri mediatice... Foucault este singurul gânditor ce a reușit pe baza unui discurs subiectiv, ideosincratic despre științe și practici să deschidă posibilitatea unor discursuri obiective și/sau obiectivizante, în sfera socio-umanelor. Deconstrucția sa, clar-obscură, "structuralistă", "funcționalistă", realizată printr-o analitică a reprezentărilor și a funcțiilor acestora în diferite discursuri moderne, este cu totul aparte, atipică și inclasabilă. Între Foucault și cunoașterea sa, se stabilește o relație multiplă de apreciere, de combatere, de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
desfășurarea ei reală sau scriptică nu are nici sensuri, nici semnificații, devenite simple elemente de figurare, printre atâtea altele. Istoria nu poate fi tratată cu sensuri și semnificații, decât pentru a alcătui o țesătură, o imagine. Aici vom da credit deconstrucției lui H. White, istoric care i-a încurcat pe realiști, pozitiviști, hermeneuți, semiologi. Ceea ce White desemna drept emplotment (stilistică și mod particular, intrigant de a exprima ceva) se află în miezul tuturor hermeneuticilor și al semiologiilor care se pot altoi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nu poate crede povestirile tradiționale „pe cuvânt” - el trebuie să verifice „adevărul” lor, În primul rând prin instituirea propriei conștiințe și a propriei capacități de a analiza informațile drept judecători supremi, În al doilea rând printr-o activitate complexă de deconstrucție a versiunii oferite de mit (supus judecății critice, adică evaluării regimului său de adevăr) și de reconstrucție a realității respective prin corelarea informațiilor sigure și prin dialectica argumentelor. În urma travaliului istoric, povestirea conținută de mit este decuplată În raport cu cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca imoral și ilogic, ci și ca inuman, în sensul reificării și al marionetizării. Exploatat cu mult mai multă îndrăzneală în paginile lui Urmuz, absurdul ia forma unui joc cu o singură strategie manierismul, deconcertarea, deturnarea orizontului de așteptare prin deconstrucția formală cvasitotală al cărui scop aparent de delectare, este dublat de cel grav, de tragere a unui semnal de alarmă cu privire la lipsa de sens ca miez al "autocosmosului" și implicit al tuturor componentelor acestuia, de la, să zicem, convențiile literare sterile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
91. 31 O sinteză remarcabilă a "receptării generaționiste" a lui Caragiale este încheiată printr-o expresivă interogație retorică în studiul lui Liviu Papadima, Caragiale, firește:" Caragiale satiricul, maestru al "realismului critic"; Caragiale precursor al "literaturii absurdului"; Caragiale "textualist", promotor al "deconstrucției" convențiilor literare; Caragiale pe post de "placă turnantă" a literaturii române; Caragiale "duplicitar"; Caragiale "existențialist"; Caragiale "cel negru" al unui univers coșmaresc; Caragiale al "veșnicei reîntoarceri"; Caragiale în calea istoriei celei mari; Caragiale "retro"; Caragiale "glissando"; Caragiale c'est moi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
domina cronologia, putem începe cu viitorul (oare va mai întreba copilul "si, și?") și putem aranja altfel întâmplările decât copilărie-maturitate-deznodământ. Această descoperire că autorul e liber să modifice convenția limbajului clar și a cronologiei sunt punctul de pornire al marii deconstrucții (a limbajului, a istoriei, a sensului în final), altfel zis a ironiei moderniste à propos de tot ce s-a scris până la ea. După nouăsprezece veacuri te tradiție a basmului în literatură, sunt de ajuns câțiva ani de Modernism pentru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
s-a canalizat pe combinare. Trans-romanul recuperează limbajul și pornește o ofensivă redutabilă de recuperare a tuturor tehnicilor existente, de bricolare, de combinare a lor. Noutatea la care visează orice trans-romancier, orice trans-roman, vine din ineditul reconstrucției. Poate de aceea Deconstrucția a prins și s-a desprins la fel de spectaculos de critică: întâi a făcut școală fiindcă a identificat că tradiția basmului s-a dărâmat, apoi a pierdut teren fiindcă n-a știut să facă loc în platforma ei ca unealtă de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
făcut școală fiindcă a identificat că tradiția basmului s-a dărâmat, apoi a pierdut teren fiindcă n-a știut să facă loc în platforma ei ca unealtă de analiză acestei incredibile trans-capacități (aș zice) de bricolare a trans-romanului. Pe scurt, Deconstrucția a murit fiindcă n-a știut ce știuse Tabelul lui Mendeleev (și T.S. Eliot, în Tradition and the Individual Talent) să lase loc post-momentului, oricare ar fi el. Acest postmoment se cheamă în cazul demonstrației de față trans-roman, ceea ce vrea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Desperado folosește ce-i cade în mână. Mirodeniile sunt toate cunoscute, dar ceea ce contează e aluatul final, gustul inconfundabil al fiecărei opere. Nu mai e vorba de o revoluție ci de o diferențiere (poate de aici și gustul predominant pentru deconstrucție), nu de un refuz, ci de un refuz al refuzului. De la introspecția modernistă, autorii Desperado se trag în sfidarea intimității și sfielii. Autori ca Julian Barnes, Alasdair Gray, David Lodge, Doris Lessing, Graham Swift, Malcolm Bradbury, Martin Amis (mai puțin
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
al deconstructivismului devine realitate. Bradbury se mulțumește să comenteze: A avut un mare ecou și între criticii britanici, care au considerat dintotdeauna că autorii sunt cu toții decedați, sau, dacă nu sunt, ar trebui să fie. Acest gen de critică urmărește deconstrucția "autorului ca persoană". Moartea autorului, indispensabilă nașterii lectorului, e dorită cu patimă de autorul deconstructivist, care se așează în centrul atenției odată cu decesul textului analizat. Bradbury ne lămurește că "non-prezența lui Mensonge este temeiul autorității lui, ori tocmai al lipsei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e teza mea în tot ce scriu: câteodată trecutul și prezentul chiar comunică, uneori doar se înțeleg reciproc, alteori nici măcar atât. În unele cărți istoria pare poate să se sfârșească, dar după mine e vorba de dialog și nu de deconstrucție, dacă asta voiai să zici. Student: În metaficțiunile istorice, au cărțile despre trecut acces la real? La o parte de real măcar? PA: Nu, n-au. Dar au biografiile, studiile. Conceptul de real scapă, în acest context. N-aș afirma
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
procedeele cele mai diverse, de la hiperrealism la viziunea onirică și la amestecarea deliberată a ficțiunii în realitate, ca în secvențele în care spațiul real e populat de imagini preluate din cărțile precedente ale scriitorului, Dumitru Țepeneag procedează la o permanentă deconstrucție a universului exterior, ce își dezvăluie la tot pasul în felul acesta precaritatea nu numai în plan moral, ci și ontologic. OCTAVIAN SOVIANY D. Țepeneag este primul „textualist” (în traducere: primul postmodernist) român apărut într-un moment (sfârșitul anilor ’60
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
www.rfi.ro În colecția EFIGII au apărut: Maria CHETAN Ștefan Aug. Doinaș Ipostaze ale operei: evocări, proza, teatru, aforisme Dumitru LAVRIC De la ultimul fanariot la ultimul Caragiale Maria OCTAVIAN PAVNOTESCU O viziune a poeziei Alina-Iuliana POPESCU O poetica a deconstrucției. Neomodernismul: Ana Blandiana Adrian-Dinu RACHIERU Românul politic și pactul ficțional Theodor Codreanu în imaginarul criticii Ediție îngrijita de Lină Codreanu În honorem Elvira Sorohan Coordonatori: Bogdan Cretu, Lăcrămioara Petrescu 1 Nous concevons l'idiostyle comme la totalité des traits stylistiques
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
un mediu mai conservator care nu i-a permis realizarea proiectelor de artă monumentală. Cartea de față reprezintă atât o reconstrucție a unui fenomen de amploare în artele plastice, expresie și secvență a unei vârste a modernității românești, cât și deconstrucție a unei prejudecăți privind minoratul artei simboliste sau a inexistenței ei ca atare. Inevitabil, ea reprezintă un decupaj personal, și oricând poate fi imaginat altul mai bun, mai documentat și cu criterii mai clar precizate. Am ezitat între a impune
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
convențiile formale prin spargerea compozițiilor în părți independente, chiar contradictorii, a căror ordine și semnificație puteau fi recuperate doar printr-un efort intelectual și înțelegere"34. Cu alte cuvinte, pictura decadentă ar fi construită printr-o dublă acțiune, una de deconstrucție care vizează convențiile formale, dublată cu necesitate de una de reconstrucție, de restabilire a sensului ca reabilitare a întregului prin actul hermeneutic restaurativ. Pe cale de consecință, pictura decadentă este comprehensibilă, desfășoară un astfel de scenariu interpretativ care face posibilă decelarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de-a face cu o poezie și o proză decadentă second hand, față de care se insinuează un spirit critic, decelabil prin ecart ironic, printr-un ludic provocator, prin cultivarea unei poetici a antisublimului, a unui antisentimentalism anticalofil și a unei deconstrucții parodice a unei anumite estetici. Felul în care este tratat un personaj precum Salomeea servește ca turnesol mutațiilor estetice care au loc. Cel care-i forjează o mitologie modernă, decadentă prin definiție, este Oscar Wilde (prin succesul piesei sale, Salomé
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
episodul biografic, infuzat cu sadismul anecdoticii malițioase de conte cruelle à la Villiers de l'Isle Adam sau Catulle Mendès devine emblematic, dat fiind faptul că Salomeea chintesențializează cruzimea asociată artei, fie ea și coregrafice. Scriitorul debutase sub semnul unei deconstrucții a simbolismului în formula unor prozopoeme cu ludicul și în spiritul avangardei, Figurile de ceară, în 1912, iar Salomeea apărea în 1915 la Tipografia G. Ionescu. Pe frontispiciul volumului se află o reproducere după un tablou pe care-l găsim
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Istorie și mit în conștiința istorică românească, semnată de L. Boia (1997). Pregătită la rândul ei de o altă lucrare cu rulaj tipografic redus coordonată de același autor (Mituri istorice românești, 1995), Istorie și mit... a lansat paradigma critică, a deconstrucției mitologiei naționale românești edificată laborios în ultimul secol și jumătate de existență statală. Interpretată de detractorii săi, cantonați în pozițiile autohtonismului tradiționalist, ca iconoclastă și ireverențioasă la adresa ființei naționale românești, analiza tăioasă și ireverențioasă întreprinsă de L. Boia nu este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
unei masive prefaceri a ordinii discursive a memoriei publice românești. În avangarda reflecției istoriografice, debutul acestui moment tranzitoriu este ilustrat de publicarea provocatoarei cărți semnate de L. Boia, Istorie și mit în conștiința românească (1997), lucrare care a dat startul deconstrucției mitologice a memoriei naționale. Imediat în trena lucrării lui Boia, noul Curriculum Național redefinea coordonatele centrale pe care era construită memoria publică în literatura didactică. Reintroducerea manualelor alternative după o jumătate de secol de monopol statal incontestabil asupra discursului oficial
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
întrepătrunsă de biografia colectivă a națiunii. Prin acest proces de alchimie identitară, copiii dezvoltă conștiința propriei sociobiografii istorice, pe măsură ce biografia lor personală le este încastrată în biografia colectivă a comunității naționale (Zerubavel, 1996). Sub aspect teoretic, analiza empirică asupra construcției, deconstrucției și reconstrucției discursive a memoriei istorice românești suportă, în general, ceea ce am numit a fi "modelul evoluționist al memoriei colective". Simplificat la extrem, acesta enunță că schimbările majore la nivelul ordinii socio-politice încetățenite (sub forma revoluțiilor politice de pildă) pun
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]