34 matches
-
e zadarnică, ci e balsam pe sufletele tuturor celor care gemeau în temnițele țării. Trebuie menționată o trăsătură distinctivă pe care o considerăm esențială a liricii de detenție și anume: dacă poezia, în genere, se pretează cel mai bine la decontextualizarea spațio-temporală a momentului creator, prin aceasta ea îmbogățindu-se cu înțelesuri noi și ca atare sporindu-și strălucirea, poezia carcerală, și mai ales cea a închisorilor și lagărelor comuniste, nu poate fi pe deplin înțeleasă decât aplicându-i-se această
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Cateva_referinte_despre_credinta_si_spiritualitate_in_universul_concentrationar_comunist.html [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
este corect și mulțumitor transmis de manualele de religie care sunt folosite în prezent? Bogdan Tătaru-Cazaban: Am văzut și manuale bine întocmite. Deși nu sunt un specialist în pedagogie religioasă, cred că este loc de mai bine. În orice caz, decontextualizarea exemplelor asupra cărora s-a insistat până acum în presă trebuie să fie luată în calcul atunci când formulăm o judecată. Din punctul meu de vedere, manualele de educație religioasă ar avea tocmai rolul de a pune în valoare, în contextul
INTERVIU CU BOGDAN TATARU-CAZABAN: DESPRE RELATIA DINTRE POLITICA SI RELIGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 75 din 16 martie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_bogdan_tataru_cazaban_despre_relatia_dintre_politica_si_religie.html [Corola-blog/BlogPost/350487_a_351816]
-
e zadarnică, ci e balsam pe sufletele tuturor celor care gemeau în temnițele țării. Trebuie menționată o trăsătură distinctivă pe care o considerăm esențială a liricii de detenție și anume: dacă poezia, în genere, se pretează cel mai bine la decontextualizarea spațio-temporală a momentului creator, prin aceasta ea îmbogățindu-se cu înțelesuri noi și ca atare sporindu-și strălucirea, poezia carcerală, și mai ales cea a închisorilor și lagărelor comuniste, nu poate fi pe deplin înțeleasă decât aplicându-i-se această
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia by http://confluente.ro/stelian_gombos_1485349195.html [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
extindere la muzică a termenului din artele plastice. De fapt, încă nu s-a clarificat în literatura de specialitate definirea precisă, bine delimitată, a m.m. Însăși enumerarea trăsăturilor caracteristice - repetiție, non-evoluție, reducția materialului tematic, armonic, ritmic, renunțarea la expresivitatea tradițională, decontextualizarea, renunțare la finalitate și scop - nu descriu exclusiv și nici integral m.m. În plus, reprezentanții săi au stiluri componistice extrem de diferite: concepțile personale includ elemente minimale aplicate la diverși parametri* muzicali (desfășurarea temporală non-evolutivă pe sunete lungi, dedusă dintr-o
Minimal techno () [Corola-website/Science/323290_a_324619]
-
cu efecte bine controlate, bazate pe selecție, pe eliminarea redundanței, pe substituția unor mijloace de reliefare și de organizare cu altele. Regula unui text bine scris e de a crea impresia oralității, adaptînd-o însă la alte condiții de comunicare, prin decontextualizare (absența mimicii, a intonației, a corecției imediate) - și recontextualizare: e deci sugerare, și nu simplă înregistrare, reproducere fidelă. Tot mai multe texte jurnalistice renunță însă, cu o ușurință discutabilă, la mijloacele transpunerii: se produc astfel texte ambigue, care nu marchează
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
cross-curriculare), cum ar fi: educația pentru cetățenie democratică, dimensiunea europeană a educației, educație ecologică etc.; • încercările de recontextualizare a discursului pedagogic. Demersul metateoretic reflexiv, prin care discursul pedagogic s-a întors asupra propriei identități și structuri, a arătat o puternică decontextualizare și înrădăcinare în ceea ce unii autori numesc „tradiția intelectuală europeană”, caracterizată prin angajare metafizică, gândire carteziană și autoreferențialitatea limbajului. Decontextualizarea discursului pedagogic s-a produs sub cel puțin două aspecte: - decontextualizarea lingvistică, cu referire directă la condițiile pragmatice ale procesului
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
pedagogic. Demersul metateoretic reflexiv, prin care discursul pedagogic s-a întors asupra propriei identități și structuri, a arătat o puternică decontextualizare și înrădăcinare în ceea ce unii autori numesc „tradiția intelectuală europeană”, caracterizată prin angajare metafizică, gândire carteziană și autoreferențialitatea limbajului. Decontextualizarea discursului pedagogic s-a produs sub cel puțin două aspecte: - decontextualizarea lingvistică, cu referire directă la condițiile pragmatice ale procesului de comunicare, la gradul de realizare a interacțiunii dintre „producătorii” discursului și „receptorii” săi. Cerința asigurării unui anumit grad de
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
asupra propriei identități și structuri, a arătat o puternică decontextualizare și înrădăcinare în ceea ce unii autori numesc „tradiția intelectuală europeană”, caracterizată prin angajare metafizică, gândire carteziană și autoreferențialitatea limbajului. Decontextualizarea discursului pedagogic s-a produs sub cel puțin două aspecte: - decontextualizarea lingvistică, cu referire directă la condițiile pragmatice ale procesului de comunicare, la gradul de realizare a interacțiunii dintre „producătorii” discursului și „receptorii” săi. Cerința asigurării unui anumit grad de „științificitate” și „universalitate” pentru conceptele pedagogice (dar nu numai), în măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
limbile” s-au confruntat cu imperativul realizării unor convenții prealabile, care, nu de puține ori, au mers prea departe, în grupuri prea restrânse. Problema care se ridică ține de asigurarea „vocației globale”, a caracterului transspațial al conceptelor-cheie ale epistemologiei contemporane; - decontextualizarea istorică și mai ales socială a discursului pedagogic a fost provocată în mare măsură de caracterul autoreferențial al limbajului, suficient sieși și rupt de contextul general care produce enunțul și îi determină posibilitățile de operare. În replică, postmodernismul consideră că
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
mai mare parte a teoriilor fac apel la comparațiile etnografice, dar chiar și în prezent, sunt specialiști care aduc o serie de critici, destul de întemeiate, nu atât acestor comparații, ci modului în care sunt utilizate. Criticile vizează trei puncte esențiale: decontextualizarea: s-a argumentat că, atunci când H. Breuil (1952) a comparat unele elemente ale societăților din Noua Guinee cu cele paleolitice, a neglijat total contextul descoperirilor. prezentismul: teoriile fondate pe comparatism implică o anumită contracție a timpului, o perspectivă anistorică, deoarece
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
atât de important și întregitor, totodată, din creația eminesciană cum este proza jurnalistică un teren minat care a suscitat interpretări abuzive, futile, tendențioase sau, pur și simplu, abordări de suprafață, pe orizontală, iar nu o disecție profundă, aseptizată de morbul decontextualizării. Este salutar un atare efort cel puțin din două motive: mai întâi, reprezintă o voce autorizată (prin forța imbatabilă a demonstrației), ca o contrapondere la puseele de ignoranță și pseudopretențiile exegetice ale celor care au redus publicistica eminesciană la tușa
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a ghilimelelor descalificante (Marc Angenot) sau a particulei sic!, pentru a arăta că orice comentariu e de prisos, fie, în sfârșit, că glosează ironic sau malițios în marginea ideii sau cuvântului advers inserat, citarea polemică presupune ruptura fragmentului, deci o decontextualizare forțată și introducerea lui "într-un nou context a cărui logică îi este ostilă și îi schimbă perspectiva, îi răstoarnă intențiile"299. Astfel, când Arghezi reproduce un pasaj prin care Iorga îl denunță ca fiind "cel mai agresiv dintre pamfletarii
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este de acum bine identificată. Tendințele din ultimii douăzeci de ani, care definesc antropologia ca știință a alterității, constau în reluarea acestui discurs pentru a-l amenda "descentrându-l" (după expresia lui M. Kilani). Este vorba de o încercare de decontextualizare care nu schimbă problema fundamentală, ci o împinge cu o treaptă mai sus pe scara abstractizării. O antropologie astfel programată după un mod speculativ nu va reuși de fapt niciodată să-și construiască obiectul: acesta se dovedește imposibil de circumscris
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
atribute. Aceste alterări sau distorsiuni cognitive rezultă din intervenția modului de gîndire, a ideologiei, cadrului cultural și sistemelor de valori a acelora (grupuri și/sau individzi) care primesc un obiect sau un fenomen nou sau reevaluează un domeniu familiar. O decontextualizare a informațiilor care se raportează la referentul original al RS însoțește această apropriere. Este vorba, de exemplu, de a "curăța" o știință sau un fenomen de actualitate de ceea ce le face inaccesibile sau ne-adaptate schimbului. * În același timp, se
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
răspândite de postul de radio Europa Liberă. Scandalul plagiatului nu se stinsese, scriitorul fiind agasat de insistența cu care se revenea asupra romanului Incognito. Ibidem, dosar 94/1983, f. 22. 61 Ibidem, dosar 78/1982, f. 17. 62 Méliusz acuza decontextualizarea unei fraze din cartea Destin și simbol, retipărită în 1978. Prima ediție fusese publicată în anii celui de-al doilea război mondial și fusese retrasă de pe piață, în 1949, după arestarea scriitorului. Indignat, Méliusz arăta că "teza lui Ion Lăncrăjan
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
artă, chiar dacă, aparent, așa ar sta lucrurile. Și mai ales marile muzee, care, departe de a expune creațiile și a facilita buna lor receptare, predispun la efecte contrare acestor obiective generoase. Și, să explicăm de ce. În primul rând, apare o decontextualizare a operei de mediul ei de emergență, adică de un timp, de un spațiu, de un mediu cultural, de receptorii ei inițiali - la limită chiar de autor (atunci când acesta este răstălmăcit sau mitizat peste măsură). O operă receptată la un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
care par a curge unele prin altele tinzând să reprezinte o operă de artă contemporană ca fiind, în același timp, un produs, un instrument și un mediu, este influențată de felul în care operează cultura actuală, prin transplant, grefare și decontextualizare. Calitatea operei ar depinde astfel de traiectoria pe care opera o descrie în peisajul cultural, construind legături între forme, semne și imagini, semnificațiile fiind produse în strictă dependență de un cadru social. Aplicarea modelului de lucru al DJ-ului în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ea reprezintă un vapor, o ambarcațiune - și să propună în a doua misiune de explorare a sanctuarului din insula Samotrache aducerea lui la Louvru, acolo unde bustul fusese deja expediat în 186329. Miza unei astfel de selecții este fără îndoială decontextualizarea. Înșiruirea elementelor ce compun anatomia figurii zeiței accentuează semnele mutilării: "Un trup fără cap, fără brațe, cu o aripă doar, o ciungă". Portretul conturat nu mai este cel al zeiței Nike, ci al unei mutilate așezate pe un piedestal, la
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
aceeași origine epistemiologcă, nici aceeași istorie 1. Între cele două cărți ale mele Eléments de linguistique textuelle (1990) și Linguistique textuelle. Des genres de discours aux textes (1999), evoluția istorică și metodologică cea mai importantă a venit de la renunțarea la decontextualizare și la disocierea dintre text și discurs pe care o preconiza eseul meu încă din 1990. Paginile care urmează se înscriu în perspectiva unei poziționări teoretice și metodologice care situează decisiv lingvistica textuală în cadrul analizei discursului. Este exact ceea ce distinge
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
la loc de cinste fooding-ul, bucătăria world fusion care combină savorile, amestecă gusturile și produsele din mai multe tradiții. Alături de gastronomia clasică, se răspândesc acum bucătăriile patchwork, care dau tot atâta importanță conținutului felurilor de mâncare ca și creativității, surprizei decontextualizărilor, umorului. Uneori chiar și extravaganței, după cum o dovedesc rețetele „la modă” de pui în Coca-Cola, sushi cu pateu de ficat, cotlet de vițel stropit cu limonadă... Vedem astfel cum alimentația este invadată la rându-i de forma-modă care transformă momentul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Sricchia Santoro pentru sec. XVI, privesc integrator fenomenul artei renascentiste - preponderent din spațiul italian, dar și din cel francez și nordic - în multiplele lui condiționări socio-umane, politico-economice și, evident, psiho-culturale, și nu doar dintr-o perspectivă exclusiv artistică, vulnerabilă prin decontextualizare și care ar fi putut cădea lesne într-un gen de reprezentare autistă. Și chiar dacă prin densitatea imaginii, prin urmărirea strictă a succesiunii formelor și, în general, prin prevalența informației vizuale, cele două publicații pot fi asimilate albumului de artă
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
cultivat de Petru Creția stă tocmai în proiectarea plăcerii pe fundalul bucuriei de a fi (vezi comentariul la Ecleziastul), ,,de a te afla în lume și nu în neființă". Iar viciile (,,ca să folosim o terminologie desuetă") nu sînt altceva decît ,,decontextualizarea unei plăceri". Aici discursul teoretic al eticianului cedează locul metaforei, expresiei literare memorabile: Nu le cultivă decît acela care nu mai e în stare să trăiască muzica atît de complexă a plăcerilor terestre și își vinde sufletul pentru un singur
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
acordurilor secrete dintre România și Israel” de Radu Ioanid, „Distrugerea trecutului României” de Dinu C. Giurescu și „Anii 1973-1989 - Cronica unui sfârșit de sistem”, care conține comunicările prezentate în cadrul manifestărilor organizate la Sighet, în iulie 2002. Această lucrare nu urmărește decontextualizarea problemelor ce țin exclusiv de politica demografică, ci, dimpotrivă, să coreleze cât mai bine evenimentele care au marcat acest segment al vieții românilor, cu evenimentele de referință ce s-au impus în plan economic, politic și cultural. În lucrarea de
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
subtil ironic, incitant, tranchilizant prin oferta sa generoasă, un umor negru de cea mai bună calitate: negrul e se știe nu doar culoarea anului, ci și a secolului pe cale de a se Încheia. Ca să vezi ce poate să facă o decontextualizare, Își zise Petru Înaintând prin nămeți, dezinvolt ca un tab, căci gânduri minunate Îi treceau prin cap: omul cu anunțul ținea În mâna sa cheia vieții, secretul ei ultim, dacă e În stare să doneze „orice alt organ”. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
domeniu (teoretică și practică), a înțelege situațiile ei nou conturate, a pune întrebări, a genera noi predicții în soluționare, a găsi modele explicative pentru noile realități. Epistemologic, argumentează autorii, este aici trecerea de la pozitivism la postpozitivism: • accentul pe părți și decontextualizare versus accentul pe întreg și contextualizare, • accentul pe separare versus accentul pe integrare, • accentul pe general versus accentul pe specific, • considerarea a doar ceea ce este obiectiv și cuantificabil versus considerarea subiectivului și a noncuantificabilului, • raportarea externă la experți și la
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]