224 matches
-
a pamfletului, cât și încadrarea lui firească în sfera discursului critic modern. Sarcasm, ideologie, literaritate, ironie, satiră, comic, grotesc, parodie - toate concură pentru a îndeplini funcția socială a pamfletului, rolul său de semnal de alarmă într-o lume decăzută, coruptă, decrepită, sortită flăcărilor pedepsitoare ale apocalipsei. De aceea nu pot accepta gratuitatea estetică a pamfletului, despre care vorbesc toți exegeții și teoreticienii și, împreună cu ei, autorul cărții în discuție. Pamfletul are o misiune morală, ce trebuie să fie vizibilă până la tezism
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
fraților Bucurenci. Mai Andrei, se mai întâmplă și la case mai mari. Importantă e reacția în astfel de împrejurări... Altfel, “merg pe mâna” ideii, dorindu-le succes! Și aștept corectura aia odată... Acțiunea dublează, poate cu haz, poate cu melancolii decrepite (mai știi?) o frumoasă carte a lui Ștefan Bastovoi (“Iepurii nu mor”) și Vasile Ernu (Născut în URSS). De ce nu și al lung metrajului “Good bye, Lenin!” Că sufletul depozitează obiecte, reciclabile sau nu, asta o știe, sau cel puțin
Chemare tovărăşească by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82924_a_84249]
-
duci sau te întorci. Încă din timpuria antichitate agerii elini remarcaseră puținele foloase ale unei senectuți devastate, unui personaj al mitologiei lor, căruia cu totul întâmplător i-am uitat numele, i se acordase nemurirea, nu însă și eterna tinerețe. Ajunsese, decrepit, muncit de suferinți, disperat, să cerșească zeilor o imposibilă moarte. Atâta cât îmi îngăduie puterea de observație, remarcasem că, de câte ori este adus, la televizor, un centenar - nu pun preț pe o excepție - acesta este filmat în pat, pe spate, nu
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
își privește moartea. Este, în final, spectatorul a ceea ce se întîmplă după disparița lui. În timp ce-și pregătește patul-sicriu și retragerea, decorul, obiectele sînt încărcate în coșuri mari. Scena se golește. Îl plînge Agafia, îl regretă, bocind ușor, bătrînul decrepit Zahar. Oblomov se uită. Se ridică, își ia "crucea" în spate și pleacă, ușor, pe o geană de lumină. O candelă arde, agățată undeva, tot spectacolul. Cine este, la urma-urmelor, Oblomov? S-a cuibărit la mine în suflet. Și parcă
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
unor întâmplări, întâlniri, afecte și meditații care nu ne-au aparținut. În 1990, Monica Lovinescu, notoriu factor al rezistenței anticomuniste din exil, revine în țară, după patruzeci de ani, spre a da cu ochii de un peisaj vulnerat, de imaginea decrepită a caselor pe care le lăsase curate, albe, proaspete, occidentale. Spre a lua notă de starea unei societăți profund divizate în urma a ceea ce se numise Revoluție, dar putea să fi fost numai o lovitură de stat, dacă nu un hibrid
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
Kar Wai de a "recicla" scene tăiate din alte filme realizate de el? O particularitate a acestui film este că regizorul integrează aspecte ale unor alte genuri, nu doar cel SF: povestea narată de erou, interioarele de hoteluri sau baruri decrepite și cele câteva femmes fatales care încântă ochiul amintesc de film noir. Dar ce folos că toate elementele, luate în parte, sunt excelente, dacă lungmetrajul în sine e doar o fascinantă nereușită?
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
restaurantele bucureștene mulți dintre cei care învățaseră meseria de ospătar în perioada interbelică. Aceștia lucrau în localele de lux, știau franțuzește, iar clienții lor trebuiau să stăpînească, la rîndul lor, codul bunelor maniere. Bucureștiul lui Dan Ciachir este un oraș decrepit în care clădirile și grădinile dispar sub buldozerele comuniste, laolaltă cu civilizația străzii. Atmosfera întregii evocări este una mateină. Dan Ciachir este un bon viveur, fascinat de mașini luxoase, muzică bună, filme occidentale, restaurante cu ștaif, care crede în Dumnezeu
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
fără sofisticării narative foarte complicate, în care descrierea balzaciană se intersectează cu subtila analiză psihologică, Mihai Zamfir realizează prin romanele sale Poveste de iarnă și Acasă două superbe fresce ale Bucureștiului de la sfîrșitul anilor '80. Capitala apare ca un loc decrepit în care amintirile pier odată cu vechile case și grădini, iar oamenii se mișcă de parcă s-ar afla într-o permanentă stare de transă. Mihai Zamfir este pictorul ideal al agoniei orașului și al angoasei oamenilor care au trăit drama ultimilor
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
adunate într-un fel de ruină a lumii; asocierile imposibile, ilogice; lipsa de sens; invențiile artificioase, de fantezie pură și gratuită, în virtutea unui joc al limbajului. Portretele grotești dau pagini la fel de bizare ca în proza lui Urmuz.. Iată-l pe decrepitul Amedeu, "un om distrus": Era un fel de rebus organic fără soluție aparentă, o diagramă redusă la cea mai simplă expresie, un arbore genealogic uscat, de crengile căruia atârnau - resturi de rufe ancestrale - câteva zdrențe de piele în formă de
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
penibil și suficient, care a crezut mereu că ironia, chiar și nereușită, ține loc de discurs public atunci când ești în funcție publică, franciza arată o dată în plus cam care este nivelul politicii românești. Mai exact, pe de o parte avem decrepiții de 60+ de ani care stau blocați în ușă cu îndârjire și doar să încerce vreun tânăr să intre în politică, vai de eforturile lui! Oamenii ăștia vor să conducă ei, să știe ei, să fie îmbălsămați ei în Parlament
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93946_a_95238]
-
nu (mai) e aia pe care o știți voi! Lumea aia care v-a ridicat pe postamentul celebrității...! De-aia ați murit! Disperați că nu o înțelegeți, ați ajustat-o grotesc la micimea gândirii voastre, ați croit-o după tiparele decrepite care va sunt atat de familiare! Va este imposibil să acceptați că, iată, lumea nu mai e în stradă pentru că așa vrea Băsescu-Ponta-Boc-Șova-Plumb-Soroș-Barbu-Obama-Putin-Badea-Gâdea-Ciutacu-și-Ciuvică! Va este imposibil să înțelegeți că nu am ieșit în stradă doar pentru că NU mai vrem ceva
Ordin de zi pe Trustul “Intact”: Minciună şi manipulare! [Corola-blog/BlogPost/94012_a_95304]
-
forme de a forța viața și tinerețea ca, de pildă, operațiile chirurgicale de întinerire repetate, atît de specifice epocii noastre. Suntem oare pe cale de a realiza aspirația "viață fără de moarte și tinerețe fără de bătrînețe"? Aș vrea să cred că bătrînețea decrepită, destul de frecventă azi, e doar o etapă în vederea unei mai mari și fericite longevități, așa cum ar indica-o și numărul de centenari crescut, dar nu-mi pot învinge groaza, și asta nu numai cînd îmi văd unchiul, dar și cînd
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
al capului, în încercarea de a-și ordona părul și de a-și limpezi gîndurile. Cu un ochi obișnuit să privescă arhitectura Frankfurtului, Mihaela, înspăimîntată de înfățișarea de oraș părăsit pe care o avea atunci Orșova, mi-a arătat frontispiciul decrepit al clădirilor și pereții scorojiți ai blocurilor din centru, pentru ca apoi, întorcîndu-se spre mine, să zîmbească superb și încurcat, dîndu-și seama că ochii mei, orbi la frontispicii de clădiri și opaci la aspectul pereților blocurilor, o priveau cu o strălucire
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
fără culpabilizări de circumstanță, o altă formulă, o altfel de structură, un altfel de flux narativ, printr-o insinuantă idee de exacerbare a banalului convertit în fapt de viață excepțional, dar și prin spolierea, prin lipsa de orizont a faptului decrepit, ca o alternanță între important și derizoriu, a condiției de excelență primară, vegetativă. Scenariul epic al romanului „Arme și lopeți” este axat pe două secvențe existențial-umane, două destine, doi tineri, un băiat și o fată, aflați la vârsta când nu
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
nupțial rural apelând din nou la vocabularul de coloratură locală: „Fă, auzi tu, nu vrei să te joc?” (pag. 65), cu o ușoară tentă de ironie pentru viața idilică de la țară și un umor riscând să cadă în desuetudine și decrepit: „Te-ai făcut și tu bărbat, muceo...” (pag. 66). Pare mai degrabă o altă formă de umor, cu alte nuanțări, cantr-un delir al situațiilor grotești sugerat de scrisoarea lui Mitiță către cei de acasă, cu naivitățile stilului epistolar cazon: „Aflați
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
băncile goale din jurul spațiilor verzi par a-și aștepta, binevoitoare, ocupanții zilnici - angajați veseli în pauza de prânz, băieții cu fețe grave, studioase, de la căminul indian, îndrăgostiți copleșiți de extazuri tăcute sau de tulburare, traficanți de droguri crepusculari, bătrâna doamnă decrepită cu strigătele ei sălbatice, obsedante. Pleacă! obișnuiește ea să țipe ore întregi, un cârâit aspru, ca al unei păsări de baltă sau al unui animal de la grădina zoologică. Stând acolo, la fel de imun la frig ca o statuie de marmură, și
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
Lee Scott. Producătorii au folosit în mod convențional suspansul și șo-cul pentru a realiza un thriller care pune pe gânduri spectatorii. Zece persoane, care nu se cunosc între ele, dar care ascund fiecare propriile secrete, găsesc refugiu la un motel decrepit, pe timpul unei furtuni teribile. Un șofer de limuzină (John Cusack), o fostă vedetă a anilor ’80 (Rebecca DeMornay), un polițist (Ray Liotta) care transportă un criminal (Jake Busey), o fată de moravuri ușoare (Amanda Peet), o pereche de tineri căsătoriți
Agenda2003-30-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281291_a_282620]
-
vedere tehnic, dar populat cu alchimiști medievali... Cele șapte personaje plecate în căutarea sexualității pierdute, a tehnologiei crimei odioase "aterizează", ca un fel de extratereștri, într-o foarte ciudată vilă-grotă. Marchizul de Sade - un personaj ieșit din timp, bătrîn și decrepit, aproape orb și monstruos de gras, un fel de piesă de muzeu - își are întinsă aura peste tot. Misterul strîns în jurul lui și al operelor sale instigă la cunoaștere, la alungarea prejudecăților, la îndepărtarea formelor ce mistifică. Pe măsură ce se merge
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
Personajele care se înfruntă sunt deci din aceeași familie cu acelea ale lui David Lodge și împărtășesc același tip de orgoliu brevetist, i-am putea spune. Deosebirea cea mare este că lumea exterioară universității din romanul autorului nostru, un totalitarism decrepit și cu atît mai hidos, face imposibilă orice comedie. În cadrul facultății se desfășoară procese adevărate, personajul cel mai valoros intelectual, Alexandru Meca, e redus la statutul omului de serviciu pentru o tentativă eșuată de trecere a graniței. Ceilalți, Emily, Zeno
Noaptea orgoliilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17372_a_18697]
-
asasinat în familie, la care soțul încornorat al protagonistei este apărător din oficiu. El este astfel dublă victima a... emancipării femeii. Care-și aroga dreptul de a cunoaște o dragoste sau de a înfige cuțitul de bucătărie în carotida soțului decrepit. Degradarea ființei antrenează degradarea relațiilor interumane și intensitatea expresionista a Strigatului polonezei Barbara Sass prezintă diagramă existenței unei astfel de femei: o fată băietoasă crescută în promiscuitate, la ieșirea din închisoare, ajunge infirmieră la un azil de bătrîni, încearcă să
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
mari, domnule! Dar nici cu mine nu mi-e rușine: Să merite să distrugă România ca să mă facă pe mine să tac?!... E ceva! Poate chiar că e ceva care ar trebui să mă onoreze, ...'le onoarea lor de papagali decrepiți! 8 decembrie 2010 SELECȚIUNI DIN CELE TREI VOLUME ÎN GURA LEULUI Cronica politica a anilor 1992 2004, sau o duzină de ani trăgând căruța cu paiațe căreia unii tot încearcă să-i înțepe pneurile, să-i rupă roțile, să-i
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
Kierkegaard, Balzac, Byron, Mateiu Caragiale și - putem presupune - Bacovia... Atît de puțin "exemplarul", ca om, Bacovia, care-și neglija școala, pînă la a ajunge repetent, se întrecea cu băutura, absenta de la serviciu, era bolnăvicios și se înfățișa lumii, nu o dată, "decrepit în ultimul hal" (Octav Șuluțiu) ori plonjînd în delir, vorbind un soi de "flamandă" de el scornită (Eugen Jebeleanu)! Iată spre ce fundături (de principiu) ne duce ideea unei biografii cu teză, deci tendențioase, fie și în vederea unui scop "nobil
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
un joc de compensații: "Premiant - Bacovia n-ar fi scris Liceu; abstinent - n-ar fi avut momentele de rea conștiință care-i colorează pesimist versurile; sănătos - s-ar fi apucat de alte treburi. Și un ultim cuvînt de ripostă; în "decrepitul" autor al Comediilor în fond este o urmă de eroism, iar datoria celui care îi face biografia e să o sesizeze". Ultimul citat e reprodus din cartea lui Constantin Călin, Dosarul Bacovia, I, subintitulată Eseuri despre om și epocă. O
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
a se prăbuși în barbarie. M. Gustave (Ralph Fiennes), concierge-ul marelui hotel îl ia sub oblăduirea sa ca pe un scutier care învață de la nobilul său stăpân arta complicată de a trăi printre intrigile de la curte, în miezul unei nobilimi decrepite căreia, talentatul domn Gustave îi oferă, ne referim numai la partea feminină, un ultim frison erotic înainte de rigor mortis. Perspectiva este cumva similară cu cea servită de ospătarul praghez, Jan Dite, din L-am servit pe regele Angliei (2006), ecranizarea
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]
-
de urină și pe urmă, persistent, alt miros, acru, de transpirație. Pe perna murdară, așezată pe lada studioului, îl zăresc tolănit pe celălalt locatar al garsonierei, motanul enorm, parcă și el centenar , care toarce indiferent. Totul aici arată bizar și decrepit, mizeria te ia de ochi și de nas, e o atmosferă de nesuportat, cum poate viețui cineva în asemenea condiții? Și totul s-a stricat de la zi la zi. Acum e un ins uitat de Dumnezeu, îmi spun în sinea
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]