5 matches
-
au caracterizat, deopotrivă, premodernitatea, modernitatea și postmodernitatea lumii arabe, care au marcat interacțiunea cu Occidentu și căutarea propriei identități în raport cu aceasta. În opinia lui Olivier Roy, islamul radical care este manifestat pe continentul european „se datorează mai mult globalizării și deculturației, decât naturii sale despotice, adică legăturilor sale cu țările și culturile de origine”. Misiunea islamului politic este modernizarea din ″interior″ a societății arabe. Islamul extremist nu mai are drept fundament ″jihadul″, ci lupta împotriva guvernelor țărilor musulmane care au ales
Islamism () [Corola-website/Science/324893_a_326222]
-
procese de categorisire și de atribuire ă necesare, desigur, dar care pot merge până la caricatura superficială și generalizarea abuzivă. Tot În această categorie intră și fenomenele de disonanță identitară („conflicte interne Între valori contradictorii”, cf. Mucchielli, 1986, p. 92), de deculturație și de asimilare („pierdere a unei apartenențe prin adoptarea exclusivă a alteia, mai cu seamă În situațiile de aculturație forțată”, cf. Gresle et alii, 1994, p. 380), de devalorizare (care provoacă desocializare și agresivitate), de exaltare fanatică (printr-o exagerată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
conflict. Așa cum Robert Jaulin denunță În America de Sud voința deliberată de a eradica identitatea etnică indiană, Georges Condominas dezvăluie, sub dinastia Ming, În China secolului al XV-lea, o politică de tip etnocid În cucerirea Yunnanului și a Vietnamului. Acțiunea de „deculturație” practicată de bulgari față de populația turcofonă sau de către sovietici față de siberienii șamaniști are la origine o respingere a culturii celuilalt, care este considerată inferioară. O structură statală foarte centralizatoare suportă cu greu ca populațiile supuse sau imigrate să-și păstreze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Explicația este simplă: acestea sunt fundamentele reacției sociale în raport cu crima. Lumea penitenciarelor românești pare să fie spațiul ideal al argumentării perspectivei goffmaniene asupra instituțiilor totale: ruperea legăturilor cu exteriorul, controlul extrem și supravegherea, ostilitatea între cele două lumi, înjosirea și deculturația. „Recuperarea” și „reintegrarea socială” au rămas simple mituri de legitimare a existenței instituției. „Efectul de autoreproducere” a acestei lumi impune însă un nou tip de răspuns social în raport cu infracționalitatea. * * * Proiectul noii legi de executare a sancțiunilor penale este construit pe
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
participarea persoanei condamnate la înhumarea unui membru de familie - soț/soție, copii, părinți - sau pentru rezolvarea altor situații grave, familiale sau de altă natură”). În același timp, permisiunea ieșirii din penitenciar contribuie la pregătirea reintegrării sociale a deținutului, atenuând efectele deculturației, produsă ca urmare a ruperii contactelor cu lumea din afara instituției, uneori pentru o perioadă îndelungată. Pe lângă condiția bunei comportări a deținutului, permisiunea de ieșire din penitenciar se acordă în funcție de regimul de executare a pedepsei și de durata executată din pedeapsă
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]