28 matches
-
și stanța modernă, epopea antică cere în declamațiunea sa un alt ton fundamental decât cea romantică. Epopea antică e după natura sa mai obiectivă, e mai puțin întrețesută de reflexiune și sentiment, ea dezvoaltă acțiunea înainte-ne mai mult în decurgerea ei liniștită, și de-aceea ea cere o liniște mai mare și o claritate sensibilă în declamațiune, apoi o mare cultură plastică a tonului spre a reda întreaga espozițiune în tot naivul ei detaliu. Așadar tonul va fi mai puțin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acest rezervor de remușcări și regrete care bruiază gîndirea), Noica ne pregătise pentru un meci care nu era al nostru. "Care îți e ideea?", ne întreba periodic Noica. "Care îți e vibrația?", ar fi trebuit să sune întrebarea. Punctul de decurgere era totul. Vibrația, și nu ideea, trebuia să ne ghideze lecturile. Când am înțeles asta era târziu. "Vreau să fiu un întîrzietor", așa își definea Noica rolul lui pe lângă noi. În cazul meu a reușit în exces. Și mai spunea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al versului, rău văzut de criticii din școala lovinesciană, revine într-un nou context vizionar, sub pana lui Ștefan Aug. Doinaș sau a Anei Blandiana. Să observăm că, oricât de eclectică în tabloul său general, creația lirică actuală avantajează în decurgerea sa anumite înfățișări. Acum de pildă, în primul deceniu al noului veac, iese la suprafață o formulă a prozaismului fantast, obținut prin aglutinarea unor detalii disparate, puse sub lupă, tratate cu minuțiozitate, cărora li se infuzează o sensibilitate discontinuă, placată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]