1,797 matches
-
pungile de plastic. Bănuiesc că o să le lăsați pe toate la hotel." Se animă brusc și îmi povestește că în timpul vizitei lui Evtușenko în Columbia toți poeții columbieni au ținut să-i dea cadou acestuia un volum de versuri cu dedicație. Și, după ce Evtușenko a plecat, 2000 de volume de poezie au fost găsite în camera de hotel. ,Ghiciți unde! Sub pat! Toate sub pat! Vă imaginați? Două mii de volume sub pat!" Și râde, cu un râs care pare să nu
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
telefon, să vorbim, să facem un interviu, si la început nu și l-a amintit Și-a adus aminte apoi, cu greu... Am intrat în librărie și mi-a cumpărat o carte scrisă de el, mi-a scris și o dedicație, mi-a zis să am grijă de românul lui... Așa cum zicea L. Cohen, să-l țin în viață, cumva. Am scris mult, o să scriu și un post Cred că e groaznic să iți trăiești propria prăbușire sau să asiști la
Când gesturile au riduri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82814_a_84139]
-
telefon, să vorbim, să facem un interviu, si la început nu și l-a amintit Și-a adus aminte apoi, cu greu... Am intrat în librărie și mi-a cumpărat o carte scrisă de el, mi-a scris și o dedicație, mi-a zis să am grijă de românul lui... Așa cum zicea L. Cohen, să-l țin în viață, cumva. Le-aș citi povestea asta tuturor studenților care au dat la Litere cu gândul să se facă scriitori. Văd că azi
Scriitorul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82812_a_84137]
-
foarte haioși. Superoferta de la clovnul Bombonel (va jur, așa scria pe el). Ta-su îl trage de mână și-l refuză nervos cu voce baritonala: Somehow, cred că era genul care, după meci, se duce și la Înviere. Mai jos, dedicația mea de Resurrection. Nici El nu se avea bine cu Ta-su. They fuck you up your mom and dad They may not mean to, but they do; They give you all the faults they hâd, And add some new
This be the verse by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82987_a_84312]
-
Acest gen de oameni nu mai trăiesc de mult pe verticală, așa cum ar fi trebui să să o facă: că orice animal, trăiesc doar pentru ce este în fața ochilor. și, ca bonus, pentru că ai suportat cu stoicism “playshit-ul” remarcabil, o dedicație specială care să-ți încânte puțin auzul “Una Palabra” - Carlos Varela. Enjoy it! Ța-ța! Ida Sunt student la arhitectură și nu mă mândresc cu DESIGNUL clubul nostru din lipscani, dar în orice caz e mai bine decât în toate locurile
M-a luat Gaia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82997_a_84322]
-
chestie destul de subiectivă, pentru că nu trebuie uitat că, paralel cu insemanarile pe care Sebastian le făcea acolo, de felul, ca Mircea a devenit mai legionar că oricând și că nu-l mai poate vedea, nu-i mai poate suporta prezenta, dedicațiile pe cărțile pe care i le dăruia ”prietenului Mircea“ erau foarte călduroase și apropiate. Și nu trebuie uitat că ruptura dintre ei a apărut în momentul în care Eliade s-a căsătorit cu prietena lui Sebastian, Nina Mares. Mă întreb
Eliade vs Brancusi diseara pe TVR1 by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83049_a_84374]
-
te întreb în ce țară trăiești și câți intelectauli cunoști. În plus, pe unii îi ai în emisiuni sau îi respecți profund (vezi cazul Pleșu, un exemplu de impostura postdecembrista, dar mai cu ștaif, ca să-ți amintesc doar de scandalul dedicațiilor, în care Pleșu a jucat un rol infam). Cât despre convingerea ta că publicații culturale cu impact sunt DOAR “Dilemă veche” și “Suplimentul de cultură” (bunul simț îți cerea să nu pomenești tocmai publicația care îți găzduiește un interviu, ca să
Ziua cand am devenit substantiv comun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83042_a_84367]
-
ar reacționa acesta dacă un om iar răspunde în același fel, folosind același limbaj și volum vocal. ar trebui ca cineva să-l invite într-o emisiune sub un pretext oarecare și apoi să-i citească câteva din poeziile cu dedicații și cu teme pupincuriste și să-i explice, bineînțeles dacă va reuși să-i acopere răgetele, ce câine a fost și ce javra a ajuns. Părerea mea e că ai acționat destul de corect, n-avea sens să-i răspunzi cu
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
mine. Seara se desfășura așa: mai întîi, fiecare librar povestea felul în care l-a cunoscut pe autor. După aceea, în fața noastră era un teanc de cărți, din care participanții își alegeau cîteva exemplare, pe care autorii le semnau, scriau dedicații pentru diverse persoane... Iar după aceea, toată lumea mînca. Pe banii cui? Fiecare plătea. În afară de mine (și, probabil, de ceilalți invitați). Oricum, suma era modică. În preț, intra un fel cu carne și acest "mille feuilles", o prăjitură. O aluzie destul de
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
a topit tonul de luat de aici înainte. Și ce lucru curios, starea mea ascunsă euforică îi contaminează și pe cei din jurul meu. René a cumpărat un cal mare de porțelan de la magazinul chinezesc și a scris pe suport o dedicație pentru mine semnând �Charlicante", cu aluzia la �Rosinante", pe care noi toți, Don Quijote în infinite exemplare, trebuie să călărim mai departe - pe spatele calului iluzie. Lucrez din nou la nuvele, în diferitele momente ale zilei, și observ cum textele scrise
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
este imaginea fiecăruia dintre noi despre intelectualul Geo Dumitrescu, această venerabilă persistență în spațiul cultural românesc nu poate decît să ne emoționeze. Trebuie să spun fără ipocrizie că atunci cînd am deschis acest nou volum de versuri și am citit dedicația austeră, scrisă de mîna tremurătoare a poetului, pentru mine, cu aproape 60 de ani mai tînără, m-am temut că n-o să pot scrie neutru despre aceste poezii. Este vorba despre un volum bilingv, apărut la Editura Fundației Culturale Române
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
Senină să rămâie, curată ca un crin, Icoană de iubire, la care mă Închin”. Scânteierile inteligenței și ale iubirii au făcut-o pe Veronica să prevadă totul. Încă de la 27 de ani, pe o fotografie dăruită lui Eminescu nota următoarea dedicație: „Sufletul meu și după moarte vă căuta umbra poetului iubit”. În 1881 Îi scria: „noi vom muri departe unul de altul, poate fără să ne plângem măcar unul pe altul”, apoi: „eu Îți voi aduce ca jertfă viața mea” (1882
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
detectivistică, de avangardă a vizitelor Securității: "Cornel Popescu (de la Cartea Românească) a fost în vizită la Rohia, cu fostul securist al Uniunii - azi la pensie, și autor de romane populare: Bujor Pădureanu; în chilia lui Steinhardt vede cărțile noastre cu dedicația și manuscrisul lui despre închisori, care-i mai fusese confiscat acum mai mulți ani de Secu și dat înapoi. A doua zi dimineața, Securitatea din Maramureș: percheziție. Îi iau din nou manuscrisul - și cărțile". Uneori plecăciunea e atît de grotescă
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
al prozatorului, dar aspectul de necizelare, de lipsă de control narativ, pachetul de țigări abia desfăcut și care se termină de către doi inși într-un timp al narațiunii care acoperă în timp real vreo oră, iată neglijențele epice. Alt text, Dedicație, sau, eventual, manualul scriitorului etern debutant, pe care Ștefan Caraman îl dăscălește cum să răzbească în jungla presei literare de azi, (deși mi se pare derizoriu, asta nu e junglă, doar, cel mult, un crâng). Ei bine, trecând peste răutățile
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
diverse chestii, portrete de cizmari, (nea Constantin Andronache a fost de-un leat cu Ceaușescu), de inși scăpătați care vând cărți rare, dar mai ales portrete de biblioteci. Constantin Stan are intuiția și melancolia omului de carte, înduioșat de o dedicație pe prima pagină ori de hârtia îmbătrânită ca o femeie frumoasă. Cu adevărat, cărțile dau fiorul timpului și livromanii neștiuți pe care Constantin Stan îi găsește spre a-i descrie lasă impresia excepționalității destinelor anonime. Inși care citesc vorace aproape
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
cuibărea în poalele tatei și începea să toarcă. Văzând-o, Blaga a zis: "Parcă-i o Parcă!" Pe urmă, s-a uitat în bibliotecă și a văzut Discobolul, dacă nu mă înșel pe care nu i-l oferise tatei cu dedicație. L-a scos și pe prima pagină a citit, scris de tata:" Nil admirari nisi Lucian Blaga"; atunci, Blaga a scos și el stiloul și a adăugat: "Accept." Venea foarte des Vladimir Streinu și aveau lungi discuții care deveneau la
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
acum aproape 10 ani, pe un post de corector la "Contemporanul - ideea europeană". Dar, pur și simplu, mi s-au părut absolut inacceptabile, din punct de vedere moral, și chiar prin prisma unei anumite stilistici a comportamentului unui scriitor, acele dedicații pe care le-a dat, pe mai multe volume, tovarășului Nicolae Ceaușescu și tovarășei Elena Ceaușescu. Hai, dedicațiile către primul mai treacă meargă: din nefericire, Nicolae Breban nu e singurul dintre scriitorii noștri în culpă. Dar tovarășei! E prea de
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
s-au părut absolut inacceptabile, din punct de vedere moral, și chiar prin prisma unei anumite stilistici a comportamentului unui scriitor, acele dedicații pe care le-a dat, pe mai multe volume, tovarășului Nicolae Ceaușescu și tovarășei Elena Ceaușescu. Hai, dedicațiile către primul mai treacă meargă: din nefericire, Nicolae Breban nu e singurul dintre scriitorii noștri în culpă. Dar tovarășei! E prea de tot. Ștacheta e prea jos, compromisul e prea mare (și chiar gratuit), ca să pot trece cu seninătate peste
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
mare, de a citi în fiecare săptămână o carte pentru a scrie despre ea. În sfârșit, să mai spun că mai am, la acest "punct", două bucurii. Una apare atunci când primesc de la un scriitor de valoare o carte cu o dedicație ieșită din tiparul amabilității convenționale. A doua poate părea nițel deplasată, dar nu e: sun la telefon pe cineva, și îmi răspunde o voce politicoasă, dar cam rece, de nu chiar acră. După care, când mă recomand, vocea se schimbă
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
deschid cartea și să mă conving repede că întregul rău e de neevitat, pentru că și răul poate fi, doldora de merite, o lecție de artă. De la titlu, Placenta de gheață (poeme elementare), la motto-ul din Tagore, apoi sumarul plus dedicațiile, subtitlurile cărții-manuscris (Versuri care se întâmplă pe pământ, Versuri care se întâmplă în cer, Mlaștina de deasupra lumii, Fără pleoape, apoi versurile, fiecare în parte, de atâtea ori glorificând o măreție neagră, toate acestea m-au convins că locul lor
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
involutnar? Greu de spus. Evoluția acestui controversat precursor are etape lungi, dar distincte de formare, consacrare și declin. Debutează în 1877, nerelevant, în Ghimpele (revistă la care se făptuise cu cîțiva ani mai devreme și debutul lui Caragiale) cu o "dedicație" galantă Domnișoarei Niculescu Aman și va continua în același stil desuet neconvingător, pînă în 1880 cînd Macedonski are revelația unei poeme de factură byroniană Levante și Kalavrita. Dar, după un scurt stagiu la România liberă unde, sub fior hispanic semnează
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15090_a_16415]
-
de umor altădată, o carte demnă de chipul cochet pe care îl arată. u totul altele sînt sursele de inspirație pentru Ioana Nicolaie, care scrie cu mult mai puțin aplomb livresc, fără sofisticărie, cel puțin la prima vedere. încă din dedicație, interesul cititorului e stîrnit într-un fel mult mai sentimental: o fată scrie pentru și despre părinți și frați, aceștia din urmă nu mai puțini de unsprezece. Biografism așadar, cum ne indică și Ion Bogdan Lefter pe ultima copertă. N-
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
sau nu sunt cumpărate mai deloc). Poate că apetitul lecturii există, încă, dar prețurile sunt prohibitive pentru cei mai mulți potențiali cititori (exceptăm, desigur - dar este vorba șí de un număr foarte restrâns -, pe cei care primesc gratuit cartea, cu sau fără dedicația de rigoare, sau cărora le este oferită datorită funcției lor social-culturale, sau care intră în circuitul trecerii cărții "din mână-n mână"). Poate că, dintre cei care și-au văzut opera tipărită și eventual - fericire supremă - expusă în librării, mulți
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
Dimpotrivă. Recuperează poezia scrisă între 1917 și 1923 și o publică sub titlul voit anodin și dovedit în răspăr Priveliști, în 1930. De editarea volumului ce cuprinde și un portret inedit datorat lui Brâncuși se ocupă Ion Minulescu, etichetat în dedicația „virtuală” drept „primul clopotar al revoltei lirice românești”. Cu o voluptate a prefețelor incitante de care pare a se fi molipsit de la Baudelaire (celălalt idol francez, căruia îi va dedica ultimul său eseu, apărut postum, Baudelaire et l’expérience du
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
e o opțiune prozaică, dar, în schimb, exluderea biografiei implică reducerea artei la o simplă operație abstractă. Totul e o chestiune de echilibru. La librăria teatrului Ion Caramitru îmi oferă textul piesei pe care cei doi protagoniști îmi scriu o dedicație. Pot spune că acest spectacol l-am văzut fără o puternică implicație biografică? Întrebare retorică. Viața afectează arta tot atît de mult cît și privirea. Ziua mea la Dublin se termină. Caramitru îmi spune: „Am scrisori de la Andrei Șerban, de la
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]