10 matches
-
Cearta în sine nu a putut dărâma statuile însă a avut rolul de a naște mici întrebări, incomode, care au creat în final breșe spre o nouă epocă literară dominată de o atitudine critică și nu subordonată. Rezultatul este, așadar, dedogmatizarea spiritului, pulverizarea mitului operei infailibile, ceea ce reprezintă un act benefic, nu doar pentru scriitorii noi ce vor să-și afirme individualitatea creatoare, ci și pentru cei vechi, care abia astfel vor putea fi și iubiți, nu doar venerați. Fontenelle afirma
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
irea imaginilor acestei lumi, poate prea conmplex( că s( o putem p(trunde (i poate prea simpl( că s( o putem (n(elege. Dezbaterile metodologice la care asist(m ast(zi (n cadrul (tiin(elor socio-umane particip( m(car la "dedogmatizarea lor (a fabula(iilor) (i a le face pove(ți con(tiente de a fi astfel"20 conchide G. Vattimo. (i apoi, ce e r(u (n a gîndi realitatea deta(a(i, con(tien(i c( mai poate fi
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
pentru câine, dar câine este și el hiperonim pentru dalmațian, ciobănesc, câine-lup" (ibidem). În discursul specializat, gradele de distanțare ale hiperonimului, în raport cu hiponimele sunt deosebit de complexe, fiind impuse de matrice, de natura univocă, monoreferențială a termenului, dublate de claritatea/ obligativitatea dedogmatizării contextului de comunicare etc. Iată câteva tipare: 1. Există o "distanțare" impusă matricial, cu un caracter foarte puțin vag. De exemplu, relațiile de supraordonare ale hiponimelor: incizie paramediană, incizie transrectală, incizie pararectală, incizie Jalaguier etc. față de hiperonimul matricial (Celio) tomiile
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
constituie dintr-o dată, pe atât de puțin conștiința noastră este dată dintr-o dată", notează Riedel, adăugând că "după Dilthey, nu se poate stabili când aceasta ar fi dată explicit"78. Această viziune îl face pe autorul citat să vorbească despre "dedogmatizarea subiectului cunoașterii"79 în cazul lui Dilthey (s.n.). Potrivit lui Riedel, Dilthey "privește filozofia modernă a conștiinței ca pe o epocă închisă în sine și încheiată, care <<lucrează în pură transcendență, transcendență a subiectivității și transcendență a obiectelor>>", astfel încât "conceptualizarea sprijinită
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
78. Dimpotrivă, tocmai pentru că pornesc de la experiență și de la corelațiile trăirii, aceste raporturi au un suport real. De altminteri, chiar comentatorul citat recunoaște reluând o formulare a lui Riedel (vezi II, 2Ba) că în cazul lui Dilthey asistăm la o "dedogmatizare a subiectului cunoașterii"79 și admite că trăirea este "o structură permanent schimbătoare, deci temporală, opusă atemporalității sensului husserlian, de Bewußtseinsinhalt experimentat în prezent"80. De asemenea, am văzut că tot V. Drăghici vorbește atât despre faptul că aceste "condiții
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
normativ; odată cu ea, survine o altă serie de condiționări care exclud de asemenea ideea unui transcendentalism tradițional al trăirii ca unitate fundamentală a cunoașterii. Tocmai conștiința feluritelor condiționări istorice îl determină pe Dilthey să susțină ideea relativității oricărui demers teoretic ("dedogmatizarea subiectului") și să pună hotărît sub semnul îndoielii pretențiile științifice ale metafizicii tradiționale. De fapt, aici distingem o dublă relativizare: pe de o parte, o relativizare, să-i zicem, metodologică, provenită din "dedogmatizarea istoriografiei tradiționale" înțelese ca "simplă copie a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
să susțină ideea relativității oricărui demers teoretic ("dedogmatizarea subiectului") și să pună hotărît sub semnul îndoielii pretențiile științifice ale metafizicii tradiționale. De fapt, aici distingem o dublă relativizare: pe de o parte, o relativizare, să-i zicem, metodologică, provenită din "dedogmatizarea istoriografiei tradiționale" înțelese ca "simplă copie a realității istorice"91 (fapt ce implică abandonarea obiectivității istorice și tratarea istoriei dintr-un punct de vedere subiectiv retrăirea istoriei -, obiectivat la nivelul expresiei prin prisma unității structurale a sinelui nostru), iar pe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a crea acea realitate depășesc cu mult tot ce s-a făcut de-a lungul mileniilor în materie de mistificare ideologică a vieții." (p.82) Urmează destalinizarea formală (1953-1964) când se formează o altă viziune asupra contradicțiilor de clasă, o dedogmatizare însă inconsecventă și perfidă care produce confuzie doctrinară, „minunata confuzie". Literatura se împarte acum în literatura aservită care încorporează mai abil ideologia și o literatură tolerată, însă din rațiuni tactice când s-au și deprins primele reguli ale jocului cu
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
al afirmării personalității. Să vedem cum anume. întregul discurs în cauză e clădit pe nisipurile mișcătoare ale unui relativism generalizat, ale unei lunecoase incredulități care exprimă fața modernă a scepticismului. Ataraxia urmărită de scepticii antici, realizabilă în concepția lor prin ,dedogmatizarea" vieții, a trecut în epoca noastră într-o anxietate generată tocmai de suspectarea certitudinilor, de treptata lor abolire. Răspunsul la acest vid al încredințărilor ferme este nu doar intensificarea pînă la obsesie a operației analitice (scepticismul derivă din cuvîntul grec
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
de a le organiza. În aceeași idee, pentru a mări transparența, obiectivitatea și corectitudinea funcționării sale, CIO a decis ca toate rapoartele, inclusiv cele financiare, să fie publicate. Redefinirea conceptului de putere în teoria relațiilor internaționale după V. Duculescu presupune: dedogmatizarea puterii; conceptul trebuie raportat la întregul sistem de contradicții al vieții internaționale, cu înlăturarea oricăror aprecieri simpliste sau reducționiste; reevaluarea relațiilor de putere actuale, al deplasărilor din structura puterii însăși. Pentru aceasta este necesar a se lua în considerare forța
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]